Constatare nulitate act. Decizia nr. 316/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 406/241/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 316/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător L. D.
Judecător T. I. H.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurenta pârâtă ..A. împotriva sentinței nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant I. A. I., având ca obiect constatare nulitate act
La apelul nominal făcut în ședința publică ,au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței concluzii scrise formulate de recurenta pârâtă,după care,constatând cauza în stare de judecată sa trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
La data de 29.02.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr._ , cererea formulată de reclamantul I. A. I. în contradictoriu cu pârâta ., solicitând instanței anularea facturilor nr._/16.12.2011 ,_/16.12.2011 pentru sumele de 203,88 lei respectiv suma de 203,88. Solicită obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._ II – 000 din 03.08.2011 – care este semnat de pârâtă pe de o parte si de el pe de altă parte, pârâta se obliga să furnizeze curent electric la imobilul proprietatea sa. Apreciază că pârâta a încălcat clauzele stipulate în contractul de furnizarea energiei electrice, procedând la debranșare locuinței sale fără să intre în posesia preavizului de notificare nr._/05.12.2011.
Reclamantul a depus la dosar în dovedirea acțiunii copia facturilor_/16.12.2011 ,_/16.12.2011 și contractul nr._-000/2011.
La termenul din 2 aprilie 2012 - reclamantul a depus la dosar cerere de completarea acțiunii principale prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei, cerere ce a fost comunicată pârâtei.
La data de 2 04.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția necompetenței teritoriale a instanței raportat la prevederile art.2 alin.1lit. a din Codul de procedură civilă.
De asemenea pârâta, după comunicarea de către instanța a cererii de completarea cererii formulată de reclamant – a înaintat la data de 07 mai 2012, instanței întâmpinare prin care invocă din nou excepția lipsei competenței teritoriale a instanței.
Prin sentința nr. 583/07.05.2012 ,Judecătoria Horezu, județul V. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. ,apreciind incidente dispozițiile prevăzute de art.7 alin1 Cod procedură civilă.
La data de 18.05.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ , cererea formulată de reclamantul I. A. I. în contradictoriu cu pârâta . prin care solicită instanței anularea facturilor nr._/16.12.2011 ,_/16.12.2011 pentru sumele de 203,88 lei respectiv suma de 203,88.
La data de 14.09.2012, reclamantul a depus precizare solicitând anularea facturilor nr._/16.12.2011 în valoare de 200,26 lei, nr._/16.12.2011, nr._/05.08.2012 în valoare de 276,77 lei ,obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri civile ce constau în daune provocate de pârâtă prin întreruperea furnizării energiei electrice în data de de 28.02.2012 și 16.03.2012 .
La dosar s-au depus înscrisuri, reprezentând facturi fiscale .
Analizand cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata ca urmare a neparcurgerii procedurii concilierii prealabile invocată de catre parată prin intampinare, instanta constata ca este neintemeiata câtă vreme, anterior promovării prezentului litigiu, reclamantul a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, avand in vedere corespondenta purtata intre parti (filele 41-54)
Este adevărat că notificarile comunicate pârâtei de către reclamant nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă și că, în primul rând lipsește o invitație formală, expresă la conciliere. Cu toate acestea, nerespectarea condițiilor de formă privitoare la îndeplinirea procedurii concilierii nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă pârâta dovedește o vătămare. Aceasta deoarece scopul edictării normei este acela al încercării soluționării amiabile a litigiului, iar pârâta care anterior a fost notificată avea posibilitatea să rezolve amiabil diferendul, dacă dorea acest lucru, nefiind deci vătămată în nici un fel prin aceea că notificarile nu cuprind toate mențiunile prevăzute de lege.
Prin sentința nr._/02.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins exceptia inadmisibilitatii pentru nerespectarea procedurii concilierii directe prev.de art.720/1 C.pr.civ, a admis în parte actiunea precizată formulată de reclamantul I. A. I., în contradictoriu cu pârâta ..A.,a obligat parata catre reclamant la plata sumei de 1000 lei reprezentand daune morale,a respins capatul de cerere privind constatarea inexistentei dreptului de creanta in suma de 680,91 lei ca fiind ramas fara obiect, a respins capatul de cerere privind despagubirile civile și a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 1832,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecata
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul I. A. I. a dedus judecății un raport juridic izvorât din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu S.C. C. Vanzare S.A., (contractul nr._/03.08.2011, fila 11) solicitand sa se constate inexistenta dreptului de creanță pretins de catre parata in suma de 680,91 lei, sumă ce se ce se regăsește in facturile fiscale nr._/16.12.2011, nr._/16.12.2011, și nr._/05.03.2012
Contractul de furnizare a energiei electrice are un mecanism de evaluare a cantității de energie electrică furnizată și un mecansim corelativ de plată, care se materializează în emiterea facturilor care, desigur, pot fi contestate.
Astfel, potrivit disp.art. 156 alin.1 din HG nr.1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, “în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației să comunice consumatorului rezultatul analizei”.
In speta de fata, instanta retine că reclamantul a contestat facturile fiscale mentionate mai sus, astfel cum reiese din corespondența purtata intre parti (filele 41-54)
Din mijloacele de proba administrate in cauza reiese ca parata a solutionat in sens favorabil contestatiile reclamantului facturile fiscale contestate privind taxele de deconectare, reconectare si a penalitatilor aferente fiind ștornate prin facturile nr._/03.10.2012, nr._/03.10.2012, nr._/03.10.2012 și nr._/04.10.2012 (filele 88-92).
Prin urmare, capatul de cerere privind constatarea inexistenței dreptului de creanță in suma de 680,91 lei urmeaza a fi apreciat ca fiind ramas fara obiect urmand sa fie respins ca atare.
In privinta despagubirilor solicitate de catre reclamant, instanta retine ca, potrivit art.9 alin.1 din contractul incheiat intre părți, "furnizorul este obligat sa despagubeasca consumatorul in cazul deteriorarii unor receptoare electrice, cu exceptia lămpilor și a receptoarelor electrotermice, in situatia in care au aparut tensiuni mai mari decat cele admise de normele tehnice in vigoare in punctual de delimitare a instalatiilor furnizor-consumator, din vina dovedita a furnizorului". In speță, instanta constata ca reclamantul nu a facut dovada existentei prejudiciului material pretins.
Din facturile fiscale depuse de catre reclamant (fila 85 și 87 ) nu reiese insa ca defectarea aparatelor electrice s-a produs ca urmare a unei fluctuatii de tensiune .
In fine, referitor la daunele morale solicitate de catre reclamant, se va retine ca acestea pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familiară, profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit
Raportand cele expuse anterior la speța de față, instanta constata ca, prin stornarea facturilor de debransare- rebransare si a penalitatilor de intarziere pretinse de catre parata, culpa este recunoscuta de catre parata, astfel incat suma de 1000 lei este de natură să conducă la compensarea prejudiciului rezultat din lipsa confortului produs ca urmare a nefurnizării energiei electrice, cuantum apreciat de instanta ca fiindi rezonabil, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit de catre reclamant.
Împotriva sentinței nr._/2012 a declarat recurs pârâta ., solicitând admiterea recursul si modificarea soluției instanței de fond, in sensul respingerii cererii formulata de I. A. I. ca netemeinica si nelegala.
În motivare, recurenta arată că facturile fiscale emise, au la baza prevederile contractuale, reclamanta neîndeplinindu-si obligația de plata a facturilor restante, motiv pentru care s-a trecut la debranșarea punctului de consum ce-i aparține.
Întrucât reclamantul nu si-a îndeplinit obligația de plata s-a luat decizia debranșării imobilului acesteia, care presupune un serviciu efectuat de operatorul de distribuție, iar orice serviciu efectuat trebuie remunerat.
Cererea reclamantului vine pe culpa acestuia care nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale si nu si-a achitat debitele restante, cu toate ca in perioada respectiva i se făcuse cunoscut in numeroase rânduri situația, soldului.
Întrucât reclamantul nu si-a îndeplinit obligațiile legale si contractuale s-au aplicat prevederile art. 11 din contract, care revăd:- Factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadenta fiind înscrise pe factura, neachitarea facturii de către consumator în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere, după cum urmează:penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a
obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor legale în vigoare;penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadentei;valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii.
In cazul în care consumatorul achită factura pana în cea de-a 30-a zi de la data scadentei, acesta nu datorează penalități.
Dacă factura si penalitățile datorate nu au fost achitate, după 35 de zile de la data scadentei furnizorul transmite consumatorului un preaviz (document distinct de factura, care se transmite numai consumatorilor care nu si-au achitat factura în termenul legal), iar după 45 de zile de la data scadentei, dar nu mai devreme de 5 zile de la data transmiterii preavizului, poate întrerupe furnizarea energiei electrice.
Reluarea furnizării energiei electrice după întreruperea prevăzută la alin. (4) se realizează în ziua lucrătoare imediat următoare efectuării plății integrale către furnizor a facturii, a penalităților datorate si a cheltuielilor ocazionate de întreruperea și reluarea furnizării.
Întrucât pentru locul de consum in speța, in evidenta noastră contabila figura neachitat debitul restant, in valoare de 311,38 lei compus din factura de regularizare numărul_/14.10.2011, s-a expediat prin intermediul Companiei Naționale Posta R., la adresa de corespondenta indicata de domnul I. A. I. (adresa la care sunt transmise si facturile de energie electrica), in data de 05.12.2011, Preavizul Notificare Nr._ prin care s-au prezentat obligațiile de plata restante înregistrate la . si faptul ca, in conformitate cu prevederile Legii energiei electrice numărul 13/2007, Art. 56, alin. (2) si a contractului de furnizare a energiei electrice, începând cu data de 15.12.2011, ora 10:00, se poate întrerupe furnizarea energiei electrice.
Conform bazei de date, toate facturile, adresele sau comunicările emise de compania C. s-au emis la timp, conform datelor programate si s-au transmis la printator in termen, urmând ca domnul I. A. I. sa le primească prin Compania Naționala Posta R., prestator cu care compania C. are încheiat contractul pentru serviciul ce asigura distribuirea corespondentei la clienți. Compania Naționala Posta R., nu a returnat nici un plic de corespondenta nealocata din care sa rezulte ca petentul nu a primit facturile, adresele sau comunicările emise.
Trebuie menționat ca reclamantul prin petițiile formulate a recunoscut faptul ca nu isi respecta obligațiile asumate prin contractual de furnizare a energiei electrice prin neplata facturilor de energie electrica la termenul scadent întrucât el si familia acestuia ajung la locul de consum in speța, foarte rar, ocazie cu care achita si facturile de energie electrica.
In aceste condiții, nu se poate susține ca a existat o culpa a recurentei in derularea acestui contract.
Datorita faptului ca nu a fost efectuata plata din preaviz, pentru datoria aferenta serviciilor de furnizare a energiei electrice conform termenului specificat in Preavizul Notificare mai sus mentionat(15.12.2011), s-a dispus întreruperea furnizării energiei electrice la locul de consum mai ce aparține reclamantului, deconectare care s-a realizat de către operatorul de distribuție in data de 16.12.2012.
In Preavizul Notificare Nr._/05.12.2011 este precizat faptul ca in cazul in care consumatorul efectuează plata datoriilor in perioada de preaviz, pentru evitarea disfunctionalitatilor ce pot apărea intre momentul efectuării plații si momentul înregistrării acesteia la furnizor, consumatorul trebuie sa transmită acestuia copia documentului care certifica efectuarea plații.
Temeiul legal, conform căruia, consumatorul preavizat trebuie sa faca dovada plații înainte de termenul prevăzut in preavizul de deconectare, este reglementat de Art.151, alin 2) din Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG 1007/2004.
Deoarece plata nu s-a efectuat in termenul de preaviz, fapt care a condus Implicit la nerealizarea notificării furnizorului de electricitate privind plata efectuata de reclamant care acoperea valoarea rămasa de achitat, specificata in Preavizul Notificare nr._/05.12.2011, furnizorul de energie electrica a procedat la emiterea ordinului de deconectare a locului de consum mai sus menționat
Plata debitului a fost realizata la data de 16.12.2011, deci dupa deconectare, iar in baza acestei plați s-a emis ordinul de reconectare a acestui imobil, reconectare care a fost realizata in aceeași zi.
In ceea ce privește transmiterea preavizului_/05.12.2011, arătă ca acest document a fost expediat de prestatorul nostru extern specializat in tipărirea documentelor, către Compania Naționala Posta R., in data de 07.12.2011 ora 09.00, conform borderourilor aferente comenzii nr._.
Dovada relei credințe a reclamantului consta si din dovada plicului transmis de către reclamant in data de 06.02.2012, care are aplicata stampila Companiei Naționale Posta R. cu data de 09.12.2011, astfel rezulta pe cale de consecința ca notificarea nr._/05.12.2011 a fost transmisa in termenul legal, mai ales in condițiile in care intre data transmiterii preavizului si data deconectării a trecut o perioada de 8 zile.
Ulterior in data de 05.03.2012 reclamantul a fost deconectat întrucât nu a achitat taxele de deconectare si reconectare pentru serviciul din data de 16.12.2012.
In ceea ce privește susținerea reclamantului ca ANRE-ul i-a dat un răspuns favorabil prin adresa_/21.09.2012, menționam ca acesta are caracter doar de îndrumare, răspuns pe care societatea noastră nu l-a agreat, motiv pentru care recurenta a transmis către ANRE adresa nr. RO 20/_/08.10.2012.
Referitor la daunele solicitate de către reclamant, arătă ca acestea sunt nedovedite si neîntemeiate, asa cum a statuat si instanța de fond.
Pentru plata daunelor trebuie sa faca dovada ca sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții:existent unui prejudiciu;vinovăția paratului; legătura de cauzalitate intre vinovăția paratului si existent respectivului prejudiciu.
Asa cum se poate observa, niciuna din aceste condiții nu sunt indeplinite, cu atat mai puțin acestea sunt indeplinite cumulativ.
Reclamantul nu a făcut nici o dovada in ceea ce privește existent si intinderea unui asa zis prejudiciu material, la dosarul cauzei neexistând nici o dovada in acest sens, lucru statuat si de instanța de fond.
Nu se poate vorbi de existenta vreunei culpe a furnizorului de energie electrica in condițiile in care acesta a acționat conform reglementarilor legale si contractuale.
In ceea ce privește valoarea daunelor morale suferite de către reclamant,
acestea sunt nedovedite, iar acordarea de instanța de judecata a daunelor de 1000
lei nu are nici un suport legal. Atâta timp cat recurenta nu se afla in culpa nu poate exista un temei pentru care societatea noastră sa fie obligata la plata unor astfel de daune.
Instanța nu poate fi subiectiva, astfel nu exista nici o dovada din care sa rezulte modul in care au fost cuantificate asa zisele daune morale de către reclamanta.
De asemenea, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.
Nu trebuie uitat ca in cuantificarea unui eventual prejudiciu moral, trebuie ținut cont de faptul ca aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Astfel, despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Asa cum se observa, instanța de judecata nu justifica in nici un mod cum a stabilit cuantumul acestora la asa zisul disconfort cauzat de lipsa energiei electrice pe timp de iarna si pe amanetarea verighetei.
Instanța trebuia sa aiba in vedere in cazul in care s-ar fi stabilit vre-o culpa si de prevederile art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG 1007/2004, conform cărora un eventual prejudiciu nu poate fi stabilit decât in concordanta cu prevederile legale in materie, respectiv:în cazul în care un consumator contesta valoarea unei facturi și comunica acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat sa analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației sa comunice I consumatorului rezultatul analizei.
Dacă furnizorul considera ca factura inițială este corecta, comunica aceasta constatare consumatorului, iar factura, precum și termenul de plata inițial rămân valabile.
Dacă furnizorul constata ca factura inițială a fost greșita, emite o noua factura consumatorului, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plata.
Dacă în situația prevăzută la alin. (2) se dovedește ca suma contestată a fost mai mare decât cea datorată de consumator la data respectiva (deci contestația a fost justificată), furnizorul trebuie sa plătească consumatorului diferența dintre suma încasată și cea corect calculată, majorată cu penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Penalitățile prevăzute la alin. (4) se percep pentru perioada dintre data plății făcute de consumator și data la care furnizorul restituie diferența de plata și penalitatea.
In cazul in care instanța stabilea o eventuala culpa a societății noastre, aceasta trebuie sa aiba in vedere ca valoarea eventualelor "despăgubiri" trebuie sa se limiteze la prevederile alin. 4 coroborat cu alin. 5 din art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG 1007/2004, respectiv aplicarea de penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru –neplata la termen a obligațiilor bugetare calculate pentru perioada dintre data plații efectuate de către reclamanta si data la care furnizorul restituie diferența de plata și penalitatea.:
De asemenea in ceea ce privește suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocat, aceasta suma consideram ca este mult prea mare fata de munca îndeplinita.
In conformitate cu prevederile art. 274 pct. 3 din Codul de Procedura Civila ,Judecătorii au insa dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, prevăzute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat."
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod de Proocedura civila, Lg. 13/2007 si HG 1007/2004.
La termenul din 08 aprilie 2013, intimatul reclamant I. A. I. a formulat întâmpinare ,solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivare arată că prin cererea de recurs recurenta pârâtă insistă pe chestiuni de fapt, ce au fost complet analizate de instanța de fond. în mod just și corect, instanța de fond a constatat că pârâta și-a recunoscut culpa: „prin stornarea facturilor de debranșare - rebranșare și a penalităților de întârziere pretinse, culpa este recunoscută de pârâtă".
Astfel, chemarea în judecată de către subsemnatul a S.C.C. V. S.A s-a referit în principal la constatarea culpei furnizorului S.C.C. V. S.A de nerespectare a perioadei de 5 zile, prevăzută legal, între transmiterea preavizului de deconectare și debranșarea propriu-zisă de la furnizarea energiei electrice, la proprietatea mea din satul Rugetu, corn. Slătioara, iud. V., solicitând anularea facturilor și a penalităților pretinse.
În scopul probării acestei culpe, a depus la dosar plicul de expediere a preavizului, ce poartă ștampila C.N. Poșta Română din București, din data de 09.12.2011. întrucât debranșarea în fapt, la .sa din Satul Rugetu, corn. Slătioara, jud. V., s-a făcut în data de 16.12.2011, după cum a recunoscut și pârâta în cererea de recurs (pag. 3 recurs, alin 3), data poștei de pe plic a demonstrat că nu a fost respectată perioada de 5 zile a preavizului.
A depus, de asemenea, la dosarul cauzei, adresa nr.1291/11.06.2012 trimisă de C.N. Poșta Română in care se precizează că timpii de circulație pentru corespondența în sistem francat TP este de z - 5 zile, unde z este data expedierii, de unde rezultă că data la care ajungea la destinatar plicul cu preavizul, ștampilat în 9 decembrie, era 14 decembrie (9 dec + 5 zile). Dar după numai 2 zile, în 16 decembrie pârâta a și efectuat debranșarea. așa cum, de altfel recunoaște în pag. 3 recurs, deconectarea s-a realizat de către operatorul de distribuție în data de 16.12.2011".
Această nerespectare a duratei preavizului a sesizat-o în mod repetat către C., atrăgând atenția furnizorului asupra erorii comise, dar C. a refuzat constant să reia furnizarea energiei electrice ,condiționând-o de plata facturilor de debranșare, rebranșare plus penalități pretinse.
După 8 luni de la sistarea furnizării energiei electrice m-am adresat ANRE (Autoritatea națională de - a energiei), cea care monitorizează și evaluează activitatea furnizorilor de energie.
in răspunsul trimis cu nr._/ 21.09.2012, depus la dosarul cauzei, Autoritatea Națională, a t precizat că „S.C.C. V. S.A nu a îndeplinit obligația prevăzută la art. 4 din Decizia președintelui ANRE nr. 57/1999, cu modificările și completările ulterioare privind
transmiterea preavizului_/05.12.2011 către client în termenul stabilit".
Simultan ANRE a trimis adresa de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, și conducerilor S.C.C. V. S.A și S.C.C. DISTRIBUȚIE pentru ca acestea să-și îndrepte eroarea comisă!
Imediat după primirea adresei ANRE, pârâta C. DISTRIBUȚIE S.A a decis de urgență să storneze facturile imputate mie, de debranșare, rebranșare și penalități, reluând furnizarea de energie electrică, în luna octombrie 2012, după 10 luni de la întreruperea furnizării Prin faptul că pârâta a decis să rectifice o înregistrare contabilă greșită, instanța a apreciat în nod just și corect, că „prin stornarea facturilor de debranșare - rebranșare și a penalităților ie întârziere pretinse, culpa este recunoscută de pârâtă".
Referitor la cuantumul despăgubirilor morale pentru 10 luni de lipsire de energie electrică, instanța a apreciat că suma de 1.000 lei este „de natură să conducă la compensarea prejudiciului rezultat din lipsa confortului produs ca urmare a nefurnizării energiei electrice".
Pârâta contestă valoarea daunelor morale, susținând că cuantumul stabilit de instanță, de 1.000 lei, este prea mare și „nu are nici un suport legal"! Reamintesc că, exclusiv din vina pârâtei, am fost lipsit de posibilitatea de a beneficia de energie electrică timp de peste 10 luni, între 16 decembrie 1 .1 și 6 octombrie 2012 și pus pe drumuri să-mi caut dreptatea, cu toate că sunt PERSOANĂ INFIRMĂ, CU handicap Cod 1, ACCENTUAT, cf certificat anexat.
Referitor la onorariul de avocat, de 1.000 lei - conform chitanței depuse la dosar - și nu de 1.500 lei cum susține pârâta, a fost apreciat de instanța de fond ca fiind unul rezonabil, ținând cont de numărul deplasărilor efectuate, 3 în total, și de distanța acestora, de 500 km dus-întors între București-C., ceea ce a blocat complet activitatea avocatului la alte instanțe, în zilele respective
A depus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Horezu, în raza căreia se află adresa la care s-a efectuat debranșarea, dar pârâta a cerut strămutarea la Judecătoria C., ceea ce pentru mine, ca persoană cu infirmitate fizică a fost un mare efort.
Consideră că superficialitatea, neglijența și reaua credință de care pârâta ca furnizor, a dat dovadă în relația cu mine, în calitate de consumator, se reflectă și în numeroasele greșeli făcute de pârâtă în redactarea recursului, mai mult sau mai puțin voite, precum și în modul tendențios în care pârâta încearcă să inducă instanța în eroare, făcând apel la aspecte inventate.
Pârâta încearcă să inducă în eroare instanța de recurs, susținând în mod greșit, că onorariul apărătorului angajat este de 1.500 lei (pag. 5 alin. 1). Conform chitanței depusă la dosarul cauzei, onorariul de avocat a fost de numai 1.000 lei;
Pârâta încearcă să inducă în eroare instanța de recurs, susținând în mod greșit, că „dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, fără a fi administrate probe". în realitate, după cum rezultă din simpla citire a Sentinței nr._, instanța de fond a precizat că au existat în dosar 2 termene la Judecătoria Horezu și alte 3 la Judecătoria C.. La cererea pârâtei dosarul a fost strămutat de la Judecătoria Horezu la Judecătoria C., unde s-a judecat de abia la al 3-lea termen și s-a administrat proba cu înscrisuri.
De asemenea, în mod greșit pârâta consideră că adresa ANRE (pag. 3 alin. 5) are „un caracter doar de îndrumare", minimalizând atribuțiile Autorității Naționale de Reglementare a Energiei.
Legea energiei, nr 13/2007, modificată și actualizată, precizează la art 11, Atribuțiile ANRE, astfel:
ANRE elaborează, stabilește si urmărește aplicarea ansamblului de reglementariobligatorii la nivel național, necesar funcționarii sectorului si pieței energiei electrice, incondiții de eficienta, concurenta, transparenta si protecție a consumatorilor.
ANRE este abilitata cu următoarele competente si atribuții:exercita controlul cu privire la respectarea de către operatorii economici din sectorul energiei electrice a reglementarilor emise, a sistemului de preturi si tarife in vigoare si aplica sancțiuni in cazul nerespectării acestora.
Activitatea de monitorizare realizata de ANRE se refera in principal la modalitățile in care operatorul de transport si de sistem si operatorii de distribuție isi îndeplinesc obligațiile prevăzute in prezenta lege.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs,precum și actele existente la dosarul cauzei și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Observând susținerile recurentei din primul motiv de recurs ,tribunalul constată că acestea sunt de fapt o reluare a stării de fapt cu privire la facturile fiscale ce au făcut obiectul cererii reclamantului privind constatarea inexistenței dreptului de creanță al recurentei pentru suma de 680,91 lei.
În speța de față,tribunalul consideră că printr-o completă apreciere a probelor,situația de fapt și de drept în cauză a fost stabilită corect de către instanța de fond ,iar motivarea soluției acesteia de respingere a capătului de cerere privind constatarea inexistenței dreptului de creanță al recurentei pentru suma de 680,91 lei, este una corectă ,reținând că prin ștornarea facturilor de debranșare - rebranșare și penalităților de către pârâtă o astfel de cerere a reclamantului a rămas fără obiect, și totodată,s-a reținut corect de prima instanță că prin modul cum a procedat pârâta în privința ștornării facturilor ,aceasta și-a recunoscut vinovăția în cauză .
Critica recurentei,privind soluția greșită a instanței de acordarea daunelor morale reclamantului,tribunalul consideră că este nefondată ,întrucât instanța de fond în motivarea soluției de admitere a acestei cereri a reținut corect lipsa confortului produs reclamantului ca urmare a întreruperii energiei electrice din culpa pârâtei,iar în ceea ce privește cuantumul daunelor acesta a fost apreciat corect de prima instanță la suma de 1000 lei în raport de criteriile la care face referire în cuprinsul hotărârii .
Referitor la critica recurentei în ceea ce privește obligarea acesteia de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat ca fiind o sumă prea mare în raport de munca depusă de apărătorul reclamantului în dosarul de fond, și față de art.274 pct.3 c.p.civ trebuia micșorat acest onorariu al avocatului ,tribunalul constată că în dosarul de fond în care s-a pronunțat sentința atacată ,recurenta pârâtă nu a formulat vreo cerere prin care să fi solicitat primei instanței reducerea cuantumului onorariu avocatului angajat de reclamant în dosarul de fond ,motiv pentru care nu poate fi primită nici critica cu privire la acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus,tribunalul apreciind drept nefondate toate criticile invocate de recurentă,în baza art.312 c.p.civ va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă ..A. cu sediul în C., . ,județul D., împotriva sentinței nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant I. A. I., cu domiciliul în București, ..29, Sector 2
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013
Președinte, V. V. | Judecător, L. D. | Judecător, T. I. H. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.L.D.
Tehn.red./A.F. 13 iunie 2013
Red.jud.fond.M.O.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 423/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
