Pretenţii. Sentința nr. 6190/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6190/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 32814/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 642/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător T. I. H.
Judecător L. D.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent reclamant . C. împotriva sentinței nr. 6190/01.04.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat pârât ..A. A. C., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă excepția de perimare a recursului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele,
Prin cererea înregistrata la data de 09.11.2010 la Judecătoria C., reclamanta . a chemat in judecata parata ..A A. SA, solicitând instanței sa dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8.656,75 lei, reprezentând c/valoarea facturii fiscale nr. 3918/02.07.2009, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 30.06.2009 a emis devizul de lucrări nr. 516, iar în data de 02.07.2009 a fost emisă factură fiscală nr. 3918/02.07.2009 în valoare de 8.656,75 lei.
Reclamanta a precizat ca a solicitat paratei in repetate rânduri sa efectueze plata, aceasta refuzând in mod nejustificat.
Reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabila, notificând-o in acest sens pe parata la data de 12.10.2010 prin notificarea înregistrată sub nr. 260/N/2010 la B. T. și Terpovici, care însă nu a răspuns invitației la conciliere.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 si 1074 Cod Civil.
In scop probator au fost depuse înscrisuri: factura nr. 3918/02.07.2009, deviz de lucrări, calculație de preț, notificarea nr. 260/N/2010 la B. T. și Terpovici.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiata.
Prin sentința nr. 6190/01.04.2011, Judecătoria C. a respins cererea.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.06.2009 reclamanta a emis devizul de lucrări nr. 516, iar în data de 02.07.2009 a fost emisă factură fiscală nr. 3918/02.07.2009 în valoare de 8.656,75 lei, iar în scopul dovedirii pretențiilor sale, a depus factura fiscala nr. 3918/02.07.2009 (f 6 dosar).
După cum reiese fără dubiu din analiza acestui înscris, relațiile comerciale (respectiv, raportul juridic izvor de drepturi si obligații) s-au stabilit intre furnizorul serviciilor – . – si beneficiarul/cumpărător al serviciilor prestate I. A. C.; factura fiscala nefiind însușita la plata de către parata, pe acest înscris neregăsindu-se aplicata stampila paratei si nici semnătura reprezentantului legal al acesteia.
Art. 46 Cod Comercial înțelege factura ca un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura, independent de orice semnătură, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea însă forța probantă față de persoana care nu a redactat-o – debitorul, trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta. Față de emitent, factura este asimilată, prin conținut, unei mărturisiri judiciare, iar față de destinatar constituie mijloc de probă numai dacă este acceptată. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
In plus, pentru angajarea răspunderii unei societăți, este necesar ca factura sa fie acceptata prin aplicarea ștampilei societății si a semnăturii unei persoane ale cărei atribuții in cadrul societății sa ii confere dreptul de a contracta obligații in numele si pe seama persoanei juridice.
In speța, factura nu este semnată și ștampilată de către parata.
Instanța de fond nu a putut avea in vedere susținerile reclamantei, potrivit cărora aplicarea semnăturii unui inspector de dauna angajat al paratei pe un deviz de lucrări ar angaja răspunderea societatii parate, având in vedere dispozițiile art. art. 13 din Ordinul CSA 5/2010, potrivit cărora „reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie autorizat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziție în fața părții prejudiciate, să i se atribuie competența necesară pentru a răspunde pretențiilor de despăgubire justificate ale părții prejudiciate și să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul.”
Or, in speța, nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către inspectorul de dauna a acestor cerințe; in plus, acesta nu a semnat factura, ci un simplu deviz de lucrări.
Potrivit art. 9 din Legea 136/1995, “prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite.
În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei - Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Totodată, art. 8 din Legea 136/1995 prevede ca „avizarea și constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condițiile legii și ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.”
Art. 44 din aceeași lege prevede ca „asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.
Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.”
Dispozițiile Legii nr. 136/1995 sunt preluate de Ordinul 5/2010, care, la art. 26, prevede ca „asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA. Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Asociația "Fondul de protecție a victimelor străzii", în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 25^1 din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, ori către BAAR, în calitatea sa de birou gestionar.”
Calitatea de persoana păgubita prin accidentul de circulație revine lui A. I. C., proprietarul autoturismului avariat.
Reclamanta, nefiind parte in contractul de asigurare si nici păgubita in urma accidentului de circulație produs din culpa asiguratului paratei, nu poate beneficia de dispozițiile legilor speciale care reglementează raporturile de asigurare de răspundere civila auto.
Reclamanta interpretează in mod greșit dispozițiile Ordinului 5/2010, apreciind ca acestea stabilesc obligația asiguratorului de a plăti c/valoarea reparațiilor persoanei păgubite (proprietarul autoturismului avariat).
Potrivit art. 64 din Ordin, „după acceptarea ofertei de despăgubire, persoana prejudiciată va preciza modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în contul bancar personal ori în contul bancar al unității de specialitate care a efectuat reparația.”
La dosarul cauzei nu exista un înscris, provenit de la proprietarul autoturismului avariat, care sa facă dovada faptului ca acesta a indicat asiguratorului sa efectueze plata in contul reclamantei (unitatea care a efectuat reparația).
Chiar si așa, reclamanta nu are la îndemână o acțiune directa, personala, împotriva paratei, nefiind titularul unui drept de creanța împotriva acesteia.
Ca urmare a prestării serviciilor de reparație a autoturismului proprietatea A. I. C., in patrimoniul reclamantei s-a născut un drept de creanța împotriva beneficiarului serviciilor prestate, acestuia revenindu-i obligația corelativa de plata a c/valorii serviciilor.
Ca atare, instanța de fond a constatat creat un raport juridic obligațional intre reclamanta si beneficiarul A. I. C., obligația asumata de către aceasta constând in plata c/valorii serviciilor prestate in favoarea sa de către reclamanta, iar ca urmare a emiterii facturii (neînsușite de către parata), reclamanta nu poate dobândi calitatea de creditor al paratei pentru ca, in temeiul art. 1073-1074 Cod Civil, sa poată solicita obligarea acesteia la îndeplinirea obligațiilor rezultate din aceasta factura; considerente față de care instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că în mod eronat instanța de fond a reținut că în lipsa unui contract între societăți, factura fiscală emisă de . nu poartă ștampila și semnătura intimatei și, deci nu leagă cele două societăți într-un raport comercial, atâta timp cât pentru . nu există o obligație în a avea un contract de prestări servicii semnat de pârâtă, legea dând posibilitatea oricărui asigurat să își aleagă singur service-ul la care urmează să-și repare autoturismul.
Recurenta a mai arătat că nu putea exista o factură semnată de pârâtă având în vedere faptul că aceasta după ce dă acceptul de plată pe devizul de lucrări, . emite factura pentru suma acceptată și o trimite societății pârâte pentru a fi înregistrată în evidența contabilă, cu atât mai mult cu cât intimata a recunoscut prin întâmpinare existența datoriei față de ., solicitând practic conexarea dosarului de față la tribunal la dosarul de deschidere a procedurii falimentului și nu în ultimul rând, recunoașterea debitului s-a realizat prin achitarea unei foarte mari părți astfel încât cuantumul acestuia să scadă sub prevederile legii insolvenței.
La data de 27.02.2012, intimata F. ASIGURARI SA a depus la dosar întâmpinare, invocând nulitatea cererii de recurs și solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în tot a sentinței judecătoriei ca fiind temeinică și legală.
Referitor la nulitatea cererii de recurs, intimata a precizat că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 302 Cod procedură civilă sub două aspecte: nu este semnat de reprezentantul legal al recurentei și nu poartă ștampila societății în numele căreia a fost promovat, și din cererea de recurs nu rezultă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Cu privire la fondul recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a respins în mod legal acțiunea reclamantei, reținând în mod corect că între părți nu este încheiată vreo convenție și că despăgubirea se plătește asiguratului sau terțului indicat de acesta; între companiile de asigurare și unitățile reparatoare fiind încheiate protocoale de colaborare, contracte de prestări de servicii, fără ca prin acestea să se restricționeze dreptul asiguraților de a-și alege service-ul la care își repară autoturismul, în cauza de față lipsa contractului putând fi suplinită de cererea de despăgubire, dar nu există un înscris provenit de la proprietarul autoturismului avariat care să facă dovada că asiguratul a solicitat efectuarea plății în contul recurentei . a dovedit calitatea sa de creditor.
Intimata a mai precizat că nu are calitatea de asigurator RCA, ci pe cea de asigurator CASCO, iar faptul că a achitat reclamantei alte reparații nu demonstrează recunoașterea datoriei și în prezenta speță.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 308, art. 316, art. 298 și art. 115 – 118 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 24.09.2012, instanța a suspendat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 18.11.2013, intimata F. ASIGURARI SA a depus la dosar note scrise prin care invocă excepția perimării cererii de recurs.
Având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată, contestație, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C. pr. civilă perimarea se poate constata și din oficiu;
Constatând că, în speță de la data de 24.09.2012 când cauza a fost suspendată au trecut mai mult de 1 an, timp în care acțiunea a fost lăsată în nelucrare fără ca partea interesată să fi făcut o cerere de judecare a procesului.
În această situație, urmează a se constata din oficiu că cererea de recurs este perimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimat recursul declarat de recurent reclamant . C., cu sediul în C.,..31,jud.D. împotriva sentinței nr. 6190/01.04.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat pârât ..A. A. C..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Președinte, V. V. | Judecător, T. I. H. | Judecător, L. D. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.V.V.
Tehn.red.A.F.
Red.jud.fond.R.G.Ș.
19.12.13
| ← Pretenţii. Decizia nr. 651/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
