Pretenţii. Decizia nr. 110/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 12107/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 110/2013
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. P. A.
Judecător C. I. C.
Judecător I. O.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurent reclamant . INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței nr._/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimat pârât S. D. L., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât S. D. L. reprezentat de avocat L. R., lipsind recurenta reclamantă . INSURANCE GROUP SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Avocat L. R. arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat L. R., pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, arătând că acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă întrucât a fost înaintată pe rolul instanței peste termenul de 3 ani socotit în baza Decretului 167/1958; cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens acte doveditoare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând asupra recursului constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 17.05.2012, reclamanta O. A. Vienna Insurance Group SA a chemat în judecată pe pârâtul S. D. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de_,45 lei, reprezentând despăgubiri pentru pagubele produse auto cu nr. de înmatriculare B-_, proprietatea asiguratului . SA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat că, în fapt, la data de 24.01.2009 pârâtul conducând auto cu nr. de înmatriculare DEG-KM 180 a produs din culpa sa un accident auto în urma căruia a fost avariat auto cu nr. de înmatriculare B-_ condus de numita B. M.-N., pârâtul nerespectând prevederile legale privind viteza și distanța regulamentară în trafic, acroșând în partea din spate auto asigurat de reclamantă. La data accidentului, pârâtul nu figura asigurat nici în țară, nici în afara țării. Conform precizărilor BAAR de la autoritățile germane, la acea dată autoturismul pârâtului nu avea polița valabilă sau carte verde emisă de statul german.
Având în vedere că auto avariat era asigurat CASCO la BCR A. cu polița AVA nr._, în baza actelor constatator și a dosarului de daună, a fost plătită cu titlu de despăgubiri suma de_,45 lei, așa cum reiese din extrasul de cont din 03.04.2009.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C.CIV.,art. 5, art. 274 C.P.CIV., Legea 136/1995.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În fapt, a arătat că s-a solicitat obligarea la plata sumei de_,45 lei reprezentând despăgubiri nerecuperate. A invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune învederând faptul ca potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
A mai învederat faptul ca potrivit dispozițiilor art. 3 din același act normativ termenul de prescriptie este de 3 ani iar potrivit art. 7 alin. 2 prescripția începe sa curgă de la data nașterii dreptului, respectiv 26.07.2008. S-a mai învederat de pârât faptul ca în acțiune având ca obiect repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, termenul de prescripție începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba cat și pe cel care răspunde de ea, conform art. 8 din actul normativ mai sus menționat.
Pârâtul a mai menționat faptul că accidentul rutier a avut loc la data de 24.01.2009, data la care prin procesul verbal de contravenție . nr._ s-a stabilit ca vinovatul de producerea acestuia este pârâtul, deci data când păgubitul a cunoscut pe cel care răspunde de paguba pricinuita ca urmare a accidentului rutier.
De asemenea s-a mai menționat faptul ca la data de 27.02.2009 s-a întocmit de către centul de reparații . de lucrări în care se precizează valoarea pagubei pricinuita respectiv_,45 lei, aceasta fiind data la care s-a cunoscut paguba.
În ceea ce privește fondul cauzei solicita respingerea acțiunii ca nefondata motivat de faptul că în ceea ce privește cuantumul reparației auto avariat, actele ce susțin reparația acestui auto trebuie reevaluate de către un expert acreditat, cuantumul despăgubirii fiind supraevaluat, fiind necesară efectuarea unei expertize.
Prin sentința nr._/07.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul și a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei către pârât.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, în raport de excepția invocată, a constatat următoarele:
Potrivit art. 137 C.p.civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos analizarea în tot sau în parte a fondului cauzei.
Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este o exceptie de fond, absolută si peremtorie, care prin regimul său juridic impune analiza conditiilor de exercitiu ale actiunii, printre care si aceea a termenului în care poate fi exercitata chiar si din oficiu. Prescriptia este definită ca fiind sanctiunea care opreste posibilitatea de exercitare a actiunii civile prin stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul de prescriptie.
În analiza exceptiei invocate, instanta trebuie să stabilească, pe de o parte natura dreptului exercitat si, pe de altă parte, termenul de prescriptie și momentul împlinirii acestuia.
Conform art.3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctivă, coroborat cu dispozitiile generale înscrise în art.1 din susmentionatul act normativ„dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie dacă nu a fost exercitat în termenul prevazut de lege”. Termenul de prescriptie este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii. Potrivit art. 7 din Decretul 167/1958 prescriptia începe să curgă de la data când se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silită.
De asemenea, potrivit art.1 alin. 2 din Decretul 167/1958 "Odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii". In esenta acest principiu este o aplicatie a principiului de drept: accesorium sequitur principale.
Prin actiunea care face obiectul prezentei cauze, reclamanta . Insurance Group SA a chemat în judecată pârâtul S. D. L., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de_,45 lei, reprezentând despăgubiri pentru pagubele produse auto cu nr. de înmatriculare B-_, proprietatea asiguratului . SA.
Temeiul în drept invocat de reclamanta si cum rezulta si din dezvoltarea motivelor este art. 998 -999 Cod civil, respectiv răspunderea civilă delictuală.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la actiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atât paguba cât si pe cel care raspunde de ea.
Din cuprinsul procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor . nr._ din 24.01.2009 coroborat cu înscrisurile din dosarul de dauna aflate la dosarul cauzei a rezultat faptul ca în data de 24.01.2009 a avut loc un accident rutier în care au fost implicate doua autoturisme, respective autoturismul cu numarul de înmatriculare DEG-KM-180 condus de numitul S. D. L. și autoturismul cu numarul de înmatriculare B-_ condus de numita B. M. N., și din actele întocmite de organele de politie s-a constatat ca vinovat de producerea acestui accient a fost numitul S. D. L..
Pârâtul nu avea la data producerii accidentului încheiată asigurare obligatorie de raspundere civila. Prin adresa nr._/09.02.2010 IPJ D. a înștiintat societatea de asigurare faptul ca numarul de înmatriculare al autovehicului marca Ford este DEG KM 1820.
Autoturismul avariat era asigurat CASCO la BCR A. cu polița AVA nr._, în baza actelor constatator și a dosarului de daună, a fost plătită cu titlu de despăgubiri suma de_,45 lei, așa cum reiese din extrasul de cont din 03.04.2009.
Astfel se retine, asa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ca reclamanta, în calitate de asigurator a luat cunostinta de paguba si de cel care raspunde de ea la data de 24.01.2009. Mai mult decât atât, aceasta a cunoscut si cuantumul pagubei la data de13.03.2009, prin cererea de despagubire formulata de proprietarul autoturismului asigurat, înregistrata sub nr.7199/13.03.2009, la care a fost anexat devizul de reparatie din 27.02.2009.
Cum reclamanta a luat cunostință de cuantumul pagubei la data de 13.03.2009, cunoscând despre existenta pagubei si persoana care raspunde de producerea acesteia din data de 24.01.2009, data încheierii procesului verbal de contraventie, iar prin adrea nr._/09.02.2010 s-a comunicat reclamantei faptul ca numarul de înmatriculare al autovehicului marca Ford este DEG KM 180, iar actiunea a fost depusa si înregistrata la instanta la data de 17.05.2012, în raport de dispozitiile art. 8, art. 1 alin. 1 si art. 3 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 se apreciaza ca dreptul la actiune al reclamantei cu privire la pretentiile invocate prin actiune este prescris, împlinindu-se termenul de prescriptie de trei ani, înainte de promovarea actiunii.
Împotriva sentinței nr._/2012 a declarat recurs reclamant . INSURANCE GROUP SA solicitând admiterea,casarea și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare recurenta arată că instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune fără a ține cont de înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei. Astfel, așa cum rezultă din adresă emisă de Biroul Național Carte V. din Germania și comunicată recurentei la 09.04.2010, la data producerii accidentului – 24.02.2009 – autovehiculul cu nr. de înmatriculare DEG KM 180 nu era legal înmatriculat în Germania, numărul DEG KM 180 nefiind atribuit nici unui autovehicul, abia de la această dată a luat cunoștință de persoana care răspunde pentru prejudiciile cauzate în urma accidentului.
În mod eronat instanța a considerat că termenul de prescripție în prezenta cauză începe să curgă de la data emiterii facturii de reparații, respectiv 13.03.2009.
Având în vedere faptul că persoana răspunzătoare de prejudiciile cauzate urmare accidentului a fost cunoscută la data de 09.04.2010 și respectând dispoz.art. 8 din Decretul 167/1958, termenul de prescripție începe să curgă de la data de 09.04.2010.
De asemenea recurenta mai arată că nu avea cum să verifice dacă autovehiculul vinovat de producerea accidentului deținea o asigurare RCA valabilă și dacă era legal înmatriculat în Germania, aceste atribuții revenind Biroul Național Carte V. din România.
De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3341/08.07.2003 a statuat faptul că dreptul la acțiune în regres a asiguratorului contra unui terț, efectuată în temeiul art. 22 din Legea nr.36/1995 privind asigurările, prin subrogare în drepturile propriului asigurat dezdăunat se prescrie în termenul general de 3 ani, calculat de la data efectuării plății către asigurat.
În drept au fost invocate dispoz. art. 304,304/1 și art. 312 Cod procedură civilă, Decretul 167/1958.
Recursul a fost timbrat corespunzător.
La data de 04 martie 2013 intimatul pârât S. D. L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivare arată că la termenul din 07.11.2010 a invocat excepția prescripție dreptului la acțiune, motivând că acțiunea în pretenții a fost înaintată pe rolul instanței peste termenul de 3 ani socotit în baza dispozițiilor Decretului 167/1958.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, conform art.8 din actul normativ.
Accidentul a avut loc la 24.02.2009, dată la care, prin procesul verbal de contravenție . nr._ s-a stabilit că vinovat de producerea acesteia se face intimatul.
Având în vedere că acțiunea a fost depusă la 17.05.2012, se apreciază că dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la pretențiile invocate prin acțiune este prescris, împlinindu-se termenul de prescripție de trei ani înaintate de promovarea acțiunii.
Prin criticile inserate în cererea de recurs, reclamanta invocă propria culpă, aceasta având posibilitatea de a introduce o acțiune în recuperarea pagubei – acțiune în regres a asiguratorului – în perioada imediat urătoare primirii adresei Biroul Național Carte V., și nu la peste 2 ani de la primirea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și apărările invocate, tribunalul apreciază că recursul este nefondat.
În cauză starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond, nefiind contestată de părți. Singura problemă care se pune este cea a prescripției, mai exact a datei de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Potrivit art. 22 din Lg nr. 136/2005, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.
În speță, accidentul de circulație s-a produs la data de 24.01.2009, dată la care s-a întocmit procesul verbal de contravenție prin care pârâtul a fost sancționat contravențional, iar reclamantei i s-a solicitat suportarea pagubei de către persoana prejudiciată în urma accidentului la data de 26.01.2009. În baza contractului de asigurare CASCO, reclamanta a efectuat plata la data 03.04.2009, ulterior făcând demersuri pentru a verifica dacă autoturismul condus de pârât era sau nu asigurat. Acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirii achitate a fost înaintată Judecătoriei C. la data de 15.05.2012.
Potrivit art. 1106 C.civ., în vigoare în anul 2009, subrogația în drepturile creditorului, făcută în folosul unei a treia persoane ce îi plătește este sau convențională, sau legală. Din interpretarea art. 1106 – 1109 C.civ. rezultă că subrogația este un mijloc de transmitere a unui drept de creanță, transmitere ce operează cu toate garanțiile și accesoriile sale către terțul care a plătit pe creditorul inițial în locul debitorului. Ca urmare a subrogației, toate drepturile creditorului plătit și care privesc creanța respectivă vor trece asupra celui care plătește.
În speță, prin efectuarea plății ca efect a asigurării și a producerii cazului asigurat, societatea de asigurare a dobândit de la persoana asigurată dreptul de a cere recuperarea sumei plătite de la persoana vinovată de producerea prejudiciului.
Cum cel subrogat prin plată nu poate dobândi alte drepturi de la creditorul inițial decât cele pe care le avea acesta, și cum termenul de prescripție curge pentru asigurat de la data producerii accidentului, dată la care cunoștea existența pagubei și pe cel care răspunde de aceasta, (art. 8 din Decr. nr. 167/1958) rezultă că termenul de prescripție curge și pentru reclamantă de la aceeași dată, neavând relevanță momentul la care reclamanta a efectuat plata și s-a produs subrogarea. Termenul de prescripție este unul legal, cazurile de suspendare sau întrerupere fiind strict prevăzute, iar subrogările care pot interveni în ceea ce privește obiectul patrimonial, legale sau convenționale, nu pot avea ca efect majorarea artificială a acestui termen decât cu nerespectarea legii.
Deși reclamanta putea obține despăgubirea și de la asigurătorul RCA, demersurile pe care le-a efectuat pentru a-l identifica nu au relevanță în ceea ce privește începerea termenului de prescripție deoarece acțiunea sa întemeiată pe răspunderea civilă delictuală putea fi introdusă numai împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
În consecință, hotărârea Judecătoriei C. este legală și temeinică, iar recursul va fi respins ca neîntemeiat, conform art. 312 C.pr.civ. Potrivit art. 274 C.pr.civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă . INSURANCE GROUP SA, cu sediul ales la SCA C. SI ASOCIATII, Bucuresti, .. 15, sector 5 împotriva sentinței nr._/07.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. D. L., cu domiciliul in C., .. K1, ., jud. D..
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2013
Președinte, O. P. A. | Judecător, C. I. C. | Judecător, I. O. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.I.O.
Tehn.red./A.F. 19 Martie 2013
Red.jud.fond.N.V.G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 294/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
