Pretenţii. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 18872/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 28/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. C.
Judecător I. O.
Judecător O. P. A.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de reclamant recurent . VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinței nr. 1707/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr,._ în contradictoriu cu intimat pârât ASOCIAȚIA DE proprietari NR.15 BRAZDA LUI N., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurent reclamant avocat S. A. și pentru intimat pârât avocat D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat D. M. pentru intimat pârât,invocă excepția presCripției dreptului material la acțiune,în cauză nu sunt incidente dispozițiile noului cod civil,.evenimentul a avut loc în anul 2008 iar acțiunea fost introdusă în 2011,deci după 3 ani de la producerea evenimentului.
Avocat S. A., ,pentru recurent reclamant, solicită respingerea excepției, sunt terți și nu parte în contractul de asigurare,potrivit noului cod excepția poate fi invocată prin întâmpinare sau la prima zi de înfățișare iar asigurarea este facultativă și nu obligatorie.
Pe recurs,solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată,cu cheltuieli de judecată.
Avocat M.D. pentru intimată,solicită respingerea recursului,recurenta nu a făcut dovada culpei intimatei ,în mod legal instanța a respins acțiunea întrucât pârâta nu se face vinovată de producerea evenimentului asigurat,refularea toaletei s-a datorat înfundării sifonului de scurgere de la vasul de WC al proprietarilor apartamentului,cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând asupra recursului constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2011 sub nr._ ,reclamanta . SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.15 BRAZDA LUI N., obligarea acesteia la plata sumei de 2.705,47 lei, reprezentand suma platita de catre reclamanta, cu titlu de despăgubiri civile, pentru repararea daunelor cauzate prin culpa pârâtei, precum si la plata sumei de 668,88 lei plata dobanzii legale aferente debitului principal, calculată de la data 27.06.2008 (data plății despăgubirii ) și până la data de 10.06.2011 ,precum și în continuare până la data plății efective a debitului inițial, în conformitate cu prev.OUG nr.9/2002 privind nivelul dobânzii legale modificată și completată ) și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 26.04.2008 ,imobilul proprietatea numitei S. L., situat în C. ,. ,.,. a fost inundat în urma căreia a fost avariat parchetul din imobil .
La data producerii evenimentului, imobilul menționat avea încheiat contract de asigurare, iar la cererea asiguratului S. L. ,reclamanta în calitate de asigurator facultativ a achitat o despăgubire în valoare totală de 2705,47 lei ,în baza dispoziției de plată nr.256/27.06.2008.
Societatea reclamantă a deschis dosarul de daună nr.ACL/DJ/_.08.
In temeiul art. 22 din Legea 136/1995, reclamanta a înteles să se subroge în drepturile asiguratului sau, apreciind astfel ca este indreptatita sa recupereze suma achitata de la persoana raspunzatoare de producerea avariilor.
În continuare, reclamanta a arătat că, deși convocată la conciliere, pârâta nu a dat curs acesteia.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 - 999 din Codul Civil și art.22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a depus la dosar în copie: dosar de daună, cerere de despăgubire, confirmare de plată, facturi fiscale, extras de cont /17.11.2010, proces - verbal de contravenție . nr._/20.08.2010, autorizație de reparație, polița de asigurare, convocare la conciliere, alte acte din dosarul de dauna.
Pârâta, nu s-a prezentat în instanță, a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În susținerea întmpinării a depus un set de înscrisuri.
Prin sentința nr. 1707/03.02.2012 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria C. a respins acțiunea formulată de reclamanta . INSURANCE GROUP SA, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.15 BRAZDA LUI N.,și a obligat reclamanta către pârâtă la plata sumei de 400 lei reprezentănd cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta S.C. B. ASIGURARI VIENA INSURANCE GROUP SA a solicitat obligarea pârâtei ASOCIATIA DE P. NR.15 BRAZDA LUI N. la plata sumei de 2705,47 lei pentru sumele plătite asiguratului său – S. L., cu titlu de despăgubire și dobanda legală aferentă in cuantum de 668,88 lei.
Instanța reține conform celor constatate în procesul-verbal de constatare din 30.05.2008 că imobilul asiguratului S. L., a fost inundat.
În temeiul contractului de asigurare facultativă . nr._ /14.06.2007, valabil de la 05.07.2007–04.07.2008 reclamanta a achitat despăgubirea în cuantum de 2.705,47 lei prin OP nr. 256/27.06.2008, în dosarul de daună nr.ACL/DJ/_/008, valoarea prejudiciului fiind determinată în temeiul actelor întocmite de către reclamanta, reprezentate de planșe fotografice, cerere de despagubire, proces verbal de constatare, polita de asigurare . nr._ /14.06.2007, adeverinta emisa sub nr.29/22.05.2008 de Asociatia de P. nr.15 Brazda lui N., conformare asigurare_.
Pretențiile reclamantei au ca temei acțiunea în regres a societății de asigurare împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat, soldat cu producerea unui prejudiciu material, acțiune reglementată de art.22 din Legea nr. 136/1995 și ale răspunderii civile delictuale conform art. 998 – 1000 Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurări are dreptul să se subroge în drepturile asiguratului pentru a recupera suma plătită de la cei răspunzători de producerea accidentului.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și respectiv, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Practica și literatura juridică sunt unanime în a considera că prin „faptă” se înțelege acțiunea ori inacțiunea, iar prin ,,vinovăție”, fiind pe tărâmul răspunderii civile, pentru antrenarea integrală a acesteia, nu există o preocupare specială pentru a sublinia forma vinovăției, ci se face o simplă referire generală la existența culpei.
În fapt, reclamanta nu a probat cu mijloacele de dovadă de care a uzat (înscrisuri) că evenimentul asigurat s-a datorat din culpa paratei .
Ca atare, nefiind facuta dovada vinovatiei paratei de producerea evenimentului asigurat, instanta va retine ca neintemeiata actiunea reclamantei, urmand sa o respinga ca atare.
Împotriva sentinței nr. 1707/2012 a declarat recurs reclamant . – solicitând admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare recurenta arată că instanța a respins acțiunea pe motiv că nu a dovedit vinovăția pârâtului în producerea evenimentului asigurat și a făcut o eroare de jduecată procedând la un asemenea raționament având în vedere că pârâtul este o persoană juridică cu obligații legale.
Prin simpla omisiune a neîndepliniri obligațiilor legale, omisiune ce reiese tocmai din producerea faptei și a prejudiciului, se prezumă culpa pârâtului în neîndeplinirea obligațiilor legale și îi revine acestuia obligația procesuală de a demonstra ori că și-a îndeplinit obligația ori ca neîndeplinirea obligației se datorează forței majore sau faptei păgubitului,iar pârâtul nu a făcut dovada.
Recursul a fost timbrat corespunzător.
La data de 17 septembrie_ intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În mod legal instanța de fond a respins acțiunea recurentei întrucât pârâta nu se face vinovată de producerea evenimentului asigurat,refularea toaletei s-a datorat înfundării sifonului de scurgere de la vasul de WC al proprietarilor apartamentului. Nu s-a deteriorat sau înfundat o coloană generală ce s-ar afla în administrarea asociației de proprietari ci o instalație sanitară ce se afla în proprietatea soților S.,astfel că pârâta nu are nicio culpă în producerea evenimentului asigurat,culpa fiind a proprietarilor apartamentului.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, în concordanță cu mijloacele de probă administrate,în condițiile în care nu a fost reținută neîndeplinirea vreunei obligații legale de către aceasta.
Asociația de proprietari răspunde de cheltuielile legate de întreținerea și repararea proprietății comune numai în condițiile H.G. nr. 400/2003, în caz contrar obligația de a suporta cheltuielile comune revenind tuturor proprietarilor de apartamente, proporțional cotei părți din proprietate.
Una din modalitățile juridice ale dreptului de proprietate este proprietatea pe cote părți forțată și perpetuă, cum este și cazul proprietății asupra părților comune din clădirile cu mai multe apartamente și etaje,
Părțile comune care fac obiectul coproprietății forțate fiind curtea, acoperișul, scările,instalațiile comune ,zidurile comune, intrările.
În cauză însă,evenimentul asigurat de către recurentă nu s-a produs din cauza intimatei,probele administrate neconducand la o astfel de concluzie,iar simpla invocare de către recurentă a dispozițiilor legale reprezentate de legea nr.230/2007 nefiind suficientă pentru antrenarea răspunderii ,ci se impune ca ansamblul condițiilor legale să fie întrunite cumulativ.
Din sintetizarea motivelor de recurs ,tribunalul constată că recurenta invocă și lipsa de rol activ a primei instanțe,critică neîntemeiată de asemenea.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 – 130 Cod pr. civilă, obligă instanța, ca mai întâi de toate, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Invocarea unui temei de drept eronat nu poate influența justa soluționare a cauzei, deoarece instanța stabilește cadrul legal și procesual în raport de pretențiile formulate.
În cazul în care acțiunea este redactată deficitar și nu se indică temeiul de drept al acțiunii, instanța are obligația să pună în discuția părților aspectele deficitare, în vederea stabilirii exacte a obiectului și a încadrării juridice a acțiunii.
Ori,acțiunea așa cum a fost promovată de B. A. nu cuprinde un temei de drept eronat pentru a fi fost necesară recalificarea juridică corectă a cauzei.
Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată nu s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, în raport de art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă și această critică urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apărătorul intimatei Asociația de proprietari în recurs, va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Legea aplicabilă prescripției extinctive ,sub toate aspectele –început,termene, suspendare,întrerupere ,repunere în termen,efecte, este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă. Dispoziția înscrisă în art.6 alin 4 din Codul Civil este nu numai o derogare de la principiul aplicării imediate a legii noi pentru facta pendentia ci și ca o aplicație a principiului neretroactivității. Orice alte prevederi înscrise în Codul Civil din 2009, indiferent că sunt de drept material sau procesual,s e aplică numai prescripțiilor extinctive care încep după . acestui act normativ. Data la care ar fi trebuit să cunoască persoana vinovată este cel tarziu data de 27.06.2008 ,în raport de care cererea nu este prescrisă.
În consecință, fată de împrejurările expuse si mijloacele de probă administrate, tribunalul constată recursul nefondat,hotărârea primei instante fiind legală si temeinică.
În consecință, în temeiul art. 312 C.pr.civ., instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
Cu aplicaea art.274 Cod.proced.civilă,conform dovezilor din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamant recurent . SA cu sediul ales în București, . ,nr.15, Sector 5- Societatea civilă de Avocați „C.-ASOCIAȚII ”împotriva sentinței nr. 1707/03.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr,._ în contradictoriu cu intimat pârât ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.15 BRAZDA LUI N.
Obligă recurenta la 350 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Președinte, C. I. C. | Judecător, I. O. | Judecător, O. P. A. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.C.I.C.
Tehn.red./A.F. 29 Ianuarie 2013
Tehn.red. M.O.
| ← Excludere asociat. Sentința nr. 723/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
