Pretenţii. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 21688/215/2011
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL D.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIE Nr. 190/2013
Sedinta publica de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
P. L. D.
Judecator T. I. H.
Judecator V. V.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesionistii privind recursul declarat de recurent parat S.C. V. R. S.A. BUCURESTI, impotriva sentintei nr._/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria C. in dosar nr._ in contradictoriu cu intimati reclamanti P. C. A., si P. O. C., avand ca obiect constatare nulitate act
La apelul nominal facut in sedinta publica, a raspuns pentru recurent parat S.C. V. R. S.A. BUCURESTI avocat D. B. lipsind intimatii reclamanti P. C. A., si P. O. C. Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care,
Avocat D. B. pentru recurenta,depune la dosar imputernicirea de reprezentare juridica, ordin de plata nr. 1794/08.02.2013 in suma de 535 lei si timbru judiciar de 3,3 lei, care se anuleaza la dosar, prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru aferenta recursului si arata ca u mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat constatand cauza in stare de judecata s-a acordat cuvantul parti prezente.
Avocat D. B., pentru recurent parat, solicita admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii exceptie prescriptiei dreptului material la actiune, modificarea sentintei in sensul de a se constata ca actiunea este prescrisa si pe cale de consecinta si cererea de restituire a prestatii, admiterea exceptiei privind lipsa de obiect a cererii in ceea ce priveste constatarea nulitatii art.3 lit d si art. 5 lit a din conventia de credit, modificarea sentintei in sensul de a se constata ca cererea privind anularea clauzei a ramas fara obiect ca urmare a modificarii si eliminarii clauzelor contestate prin asumarea actului aditional la conventia de credit si pe fond respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
INSTANTA
Asupra cauzei de fata deliberand asupra recursului constata urmatoarele,
Prin actiunea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr._, reclamantii P. C. A. si P. O. C. au chemat in judecata pe parata ., solicitand instantei sa se constate nulitatea clauzelor prevazute de art. 5 lit. a din Conditiile speciale precum si de art. 3.5 din Conditiile Generale din conventiile de credit nr._/14.06.2007 si nr._/14.06.2007, respectiv a clauzelor prevazute la art. 10.2 din Conditiile Generale ale Conventiilor de credit mentionate anterior, ca fiind abuzive, anularea acestor clauze si obligarea paratei la restituirea sumelor incasate drept comision de risc, cu dobanda legala calculata de la data perceperii pana la executarea efectiva, precum si a comisioanelor de risc ulterioare, impreuna cu dobanda legala aferenta, calculata pana la data executarii efective, ca urmare a anularii clauzei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca la data de 14.06.2007, au incheiat cu parata un credit ipotecar, prin care au imprumutat sumele de 18.243,66 lei si de 50.000 Franci elvetieni, pe o perioada de 144 luni si respectiv 300 luni, fiind incheiate Conventiile nr._/14.06.2007 si nr._/14.06.2007.
In ceea ce priveste art. 5 lit. a „ comision de risc: 0,1% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta pe toata perioada de derulare a conventiei de credit” este un comision ce este perceput in mod nelegal si totodata este nejustificata plata acestuia.
Arata ca aceasta clauza prevazuta de art. 5 lit. a este considerata abuziva avand in vedere ca incalca dispozitiile legii 193/2000.
Se arata de asemenea ca acest comision de risc nu este definit in mod expres in niciuna din clauzele conventiei, acesta fiind doar cuantificat procentual De asemenea nu se precizeaza ce riscuri acopera ci doar se face mentiunea la punctul 3.5. din Conditiile generale ale Conventiei ca fiind perceput pentru riscul asumat de banca ca urmare a punerii la dispozitie a creditului.
De asemenea, se precizeaza ca nu este justificata perceperea unui asemenea comision de risc, avand in vedere ca, nesocoteste drepturile consumatorului, prin acest comision banca creandu-si un sistem propriu de garantare a obligatiilor.
De asemenea, se precizeaza ca nu este justificata perceperea unui asemenea comision de risc, avand in vedere ca pe de o parte, reclamantul in calitate de imprumutat, a constituit in favoarea acesteia o garantie imobiliara, iar pe de alta parte au cesionat in favoarea bancii o polita de asigurare a imobilului adus in garantie.
Reclamantii sustin ca nu se justifica comisionul de risc nici din perspectiva acoperirii riscului valutar, plata facandu-se tot in moneda creditului si nici din perspectiva intarzierii platii creditului, banca aplicand, conform contractului, un comision de penalizare.
Reclamantii mai arata ca art. 8.1. lit. c si d din conditiile generale prevad ca in cazul aparitiei unor situatii neprevazute care in opinia bancii fac sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate, banca va avea dreptul pe baza unei notificari transmise imprumutatului, codebitorului si garantului, sa declare soldul creditul fiind scadent anticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate bancii conform conventiei.
Cum formularile „situatie neprevazuta”, „in opinia bancii”, „sa devina improbabil” nu ofera posibilitatea sa se aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv, apreciaza reclamantii ca este abuziva o astfel de clauza.
Se arata de asemenea, ca art. 10.2 din Conditiile generale prevede ca in oricare din cazurile in care din diferite motive, aratate la art. 10.1, costurile legate de acordarea sau punerea la dispozitie a oricarui credit cresc, imprumutatul va plati acesteia in termen de 15 zile de la data la care a fost notificat in scris, sumele suplimentare astfel incat sa compenseze banca pentru cresterea costurilor, clauza fiind abuziva deoarece creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In aceste conditii, considera ca art.3 lit. d din Conventiile de credit reprezinta o clauza abuziva in sensul art.4 alin.1 din L 193/2000.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1, 2, 4, 13 si 14 din Legea nr. 193/2000, art. 948 alin. 4 si art. 966 C.civ., OUG 50/2010.
In dovedire la dosarul cauzei au fost depuse: conventii de credit, grafice rambursare credit, sentinte civile, convocarea la conciliere.
La data de 06.01.2012, parata a formulat intampinare in care a invocat exceptia prematuritatii actiunii, exceptia prescriptiei dreptului la actiune
A mai invocat si exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata
in sensul ca prevederile art. 5 lit. a din contractul initial au un alt continut ca urmare a modificarilor survenite prin actul aditional.
Referitor la clauza prevazuta de art. 3 lit. d, arata ca aceasta a fost negociata cu reclamantul si, de asemenea, ca nu se creeaza un dezechilibru semnificativ cat timp parata modifica rata dobanzii doar in situatia aparitiei unor situatii semnificative pe piata monetara.
Parata sustine ca prevederile contractuale nu ingradesc dreptul reclamantilor de a cere rezilierea contractului conform art. 1020 si 1021 C.Civ.
Parata sustine ca dispozitiile art. 8.1. lit. c. si d din conventie nu este o clauza abuziva deoarece stabileste posibilitatea bancii de a declara soldul scadent numai in cazul aparitiei unor situatii semnificative cu privire la capacitatea consumatorului de a rambursa imprumutul.
De asemenea, sustine ca art. 10.2 din Conditiile generale nu este o clauza abuziva in intelesul art. 4 din L193/2000 pentru ca pune in sarcina clientului suportarea tuturor cresterii tuturor costurilor de acordare sau de punere la dispozitie a oricarui credit.
Aceste clauze nu sunt abuzive deoarece nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
In drept, intampinarea este intemeiata pe dispozitiile art.115-118 c.p.c. legea 193/200, Directiva nr. 93/13/CEE.
La data de 13.04.2012 reclamantii au formulat precizare la actiune aratand ca valoarea totala a comisionului de risc achitat in perioada iulie 2007 pana in prezent este de 3565,3 CHF iar dobanda cuvenita pentru aceasta perioada este de 516,16 CHF.
Pentru perioada iulie 2008 pana in prezent, valoarea totala a comisionului de risc achitat este de 2759,11 CHF iar valoarea dobanzii este de 300,27 CHF.
Instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile pentru a stabili determinarea dobanzii legale aplicate comisionului de risc incasat lunar de catre parata, proba fiind acceptata de catre reclamanti si administrata in cauza.
Raportul de expertiza intocmit de catre expert B. F. s-a depus la dosar la data de 18.09.2012.
Prin sentinta nr._/17.10.2012 pronuntata in dosar nr._ Judecatoria C. a respins exceptia prematuritatii cererii, exceptia lipsei de obiect si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a admis in parte actiunea formulata de reclamantii: P. C. A., si P. O. C., impotriva paratei ., cu sediul in Bucuresti, a respins cererea privind constatarea nulitatii clauzelor prevazute de art. 3 lit. d din Conditiile Speciale ale conventiei de credit nr._/14.06.2007 si ale conventiei nr._/14.06.2007, a constatat nulitatea absoluta a clauzelor abuzive prevazute de art.5 lit. a si art. 3.5. din conditiile speciale, a clauzelor prevazute de art. 8.1. lit. c si d si art. 10.2 din Conditiile Generale ale conventiei de credit_/14.06.2007 si ale conventiei nr._/14.06.2007 si a obligat parata la restituirea sumei de 3844,16 CHF, perceputa cu titlu de comision de risc si a dobanzii legale, de 1759,85 lei si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca la data de 14.06.2007, reclamantii au incheiat cu parata conventiile de credit nr._/14.06.2007 si nr._/14.06.2007 in baza carora au imprumutat sumele de 18.243,66 lei si de 50.000 Franci elvetieni, pe o perioada de 144 luni si respectiv 300 luni.
Conventiile de credit nr._/14.06.2007 si nr._/14.06.2007 reprezinta contracte ale caror clauze intra sub incidenta Lg.193/2000, privind clauzele abuzive incheiate intre comercianti si consumatori.
Instanta va retine sub aspectul exceptiilor invocate, ca exceptia prescriptiei dreptului de a cere anularea clauzelor invocata de catre parata este neintemeiata.
Parata sustine ca interesul protejat este unul privat si deci sanctiunea este nulitatea relativa, astfel ca dreptul la actiune se prescrie in 3 ani de la data incheierii contractului.
Constatand ca, prin legislatia protectiei consumatorilor se urmareste un obiectiv de protectie, normele fiind unele de ordine publica, instanta apreciaza ca se protejeaza un interes general, sanctiunea care intervine fiind nulitatea absoluta, astfel ca actiunea este imprescriptibila extinctiv.
Instanta respinge exceptia prematuritatii cererii, incercarea de conciliere fiind dovedita de reclamanti cu notificarea nr. 2053/20.07.2011.
In Conditiile speciale ale conventiei au fost stipulate la art. 3 – dobanda in cuantum de 4,25% p.a, iar la pct. 3 lit. d ca „ banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul in intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii.”.
Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1) din Legea nr. 193/2000 „orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate”.
In alineatul 2) din acelasi articol, se arata ca ”in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului”.
Conform alineatului 3) din acelasi articol ”se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii”.
Prin art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, se arata ca „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Totodata, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 „ Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
Raportat la cele expuse mai sus, instanta constata ca sustinerile reclamantilor, in sensul ca prevederile art.3 lit. d din Conventia de Credit ar fi abuzive sunt neintemeiate.
La pct. 3 lit. d din Conditiile Speciale s-a prevazut ca rata dobanzii curente poate fi ajustata de banca in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, cu obligatia bancii de a comunica imprumutatului noua rata a dobanzii, care se aplica de la data comunicarii, motiv pe care instanta il apreciaza ca fiind unul intemeiat in modificarea unilaterala a dobinzii, deoarece acesta poate fi unul verificabil, rezultand ca aceasta clauza nu contravine dispozitiilor art. 4 din L123/2000.
Nu se poate aprecia existenta clauzei abuzive privind ajustarea dobanzii, de vreme ce aceasta a facut obiectul unei negocieri directe, despre care reclamanta a avut cunostinta, fiind rezultatul optiunii acesteia.
Prin urmare, instanta retine ca respectivele clauze contractuale, nu au caracter abuziv, in sensul dispozitiilor art. 4 din Legea nr.193/2000 urmand sa respinga cererea privind constatarea nulitatii acestor clauze.
Instanta constata ca si clauza prevazuta la art. 5 lit. a din conditiile speciale, conform careia reclamantii sunt obligati sa achite un comision de risc de 0,1 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata durata de derulare a conventiei, este abuziva.
In acest sens, se observa ca in contract nu este definit comisionul de risc, iar motivatia perceperii lui nu este indicata nici in conditiile generale, nici in conditiile speciale ale conventiei, ci aceasta este doar justificata (ulterior incheierii contractului, prin apararile formulate) prin durata mare a creditului acordat si eventualele modificari ce ar putea surveni pe parcursul derularii acestuia, modificari tinand de factori externi, iar nu de manifestari de vointa concordante ale partilor contractante.
Chiar daca s-ar accepta ca acest comision este perceput de banca drept garantie pentru indeplinirea obligatiei de restituire a imprumutului (conform sustinerilor paratei), firesc ar fi ca in contract sa fie prevazute conditiile in care banca poate retine sumele depuse cu acest titlu in contul ratelor, dar si obligatia de a le restitui la rambursarea integrala a imprumutului sau in alte situatii. Conform clauzelor contractuale insa, comisionul de risc i se cuvine automat bancii, fara vreo obligatie corelativa.
Contractul de credit bancar nu este insa un contract aleatoriu in care intinderea sau chiar existenta obligatiei pentru una sau pentru ambele parti nu se cunoaste in momentul incheierii contractului deoarece ar depinde de un eveniment viitor si incert.
D. in contractele aleatorii exista sanse de castig/pierdere pentru partile contractante, fiecare parte urmareste sa realizeze un castig si sa evite suportarea unei pierderi. Contractul de credit bancar este, chiar si cand obligatiile debitorului nu sunt indeplinite, un contract comutativ, intinderea obligatiilor partilor fiind determinata la data incheierii acestuia.
In aceste conditii, in speta, este nejustificata stipularea platii unui "comision de risc" care sa-i acopere bancii "riscurile asumate prin punerea creditului la dispozitia clientului", creditoarea putand sa solicite garantii pentru rambursarea imprumutului si sa refuze incheierea contractului daca acestea sunt insuficiente.
Pe de alta parte, perceperea unei sume (comision de risc) de catre creditor, fara sa ofere in schimb o contraprestatie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezinta pentru debitor o obligatie lipsita de cauza, fiind nula, conform art. 966 C.civ.
Referitor la exceptia lipsei de obiect ca urmare a modificarii clauzelor prevazute de art. 5 lit. a, instanta o va respinge apreciind ca aceste aspecte nu au relevanta cat timp actele aditionale la contractele de credit au fost emise unilateral de catre banca si nu au fost insusite prin semnatura de catre imprumutati, astfel incat clauzele invocate sunt in vigoare iar simpla referire la existenta acestora nu este de natura sa inlature caracterul abuziv al acestor clauze.
In ceea ce priveste prevederile art. 8.1 lit c si d si art. 10.2 instanta le apreciaza ca fiind abuzive.
Astfel, se constata urmatoarele; prin exprimarea „situatie neprevazuta”, aceasta nefiind in nici un fel definita, ci fiind lasata la aprecierea bancii (aspect care rezulta fara posibilitate de tagada din exprimari ca: „ in opinia bancii”, „sa devina improbabil”), se lasa la discretia bancii declararea creditului ca scadent anticipat, fiind creat astfel un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Referitor la art.10.2 din Conditiile generale, retine ca prin inserarea in contract a acestei clauze se creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, prin punerea in sarcina clientului a suportarii tuturor cresterilor costurilor de acordare sau de punere la dispozitie a oricarui credit (fara sa se precizeze daca acest credit are sau nu legatura cu contractul partilor) sau aceea de a achita sume suplimentare in situatia in care banca este obligata sa constituie depozite sau rezerve suplimentare.
Constata totodata ca nu este precizata modalitatea in care vor fi calculate aceste sume suplimentare, ci este lasata de asemenea la discretia bancii stabilirea acestora, banca doar notificand clientul in legatura cu obligatia platii unor sume suplimentare.
F. de cele retinute mai sus si avand in vedere prevederile art. 966 C.Civ, instanta va admite in parte actiunea urmand sa constate nulitatea absoluta a clauzelor abuzive prevazute de art. 5 lit. a si art. 3.5. din conditiile speciale, a clauzelor prevazute de art. 8.1. lit. c si d si art. 10.2 din Conditiile Generale ale conventiei de credit_/14.06.2007 si ale conventiei nr._/14.06.2007.
Va respinge cererea privind constatarea nulitatii clauzelor prevazute de art. 3 lit. d din Conditiile Speciale ale conventiei de credit nr._/14.06.2007 si ale conventiei nr._/14.06.2007.
Avand in vedere prevederile art. 966 C.Civ, instanta constata ca prestatiile efectuate in baza clauzelor abuzive sanctionate cu nulitatea se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.
In atare situatie, considera intemeiata in parte cererea reclamantului privind restituirea comisionului de risc si in consecinta va dispune obligarea paratei la restituirea sumei de restituirea sumei de 3844,16 CHF, perceputa cu titlu de comision de risc si a dobanzii legale, de 1759,85 lei, astfel cum a fost stabilita prin raportul de expertiza efectiat in cauza.
Impotriva sentintei nr._/12.09.2012 a declarat recurs parata . solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii exceptie prescriptiei dreptului material la actiune,modificarea sentintei in sensul de a se constata ca actiunea este prescrisa si pe cale de consecinta si cererea de restituire a prestatii, admiterea exceptiei privind lipsa de obiect a cererii in ceea ce priveste constatarea nulitatii art.3 lit d si art. 5 lit a din conventia de credit,modificarea sentintei in sensul de a se constata ca cererea privind anularea clauzei ,ca ramasa fara obiect,ca urmare a modificarii si eliminarii clauzelor contestate prin asumarea actului aditional la conventai de credit si pe fond respingerea actiunii
In ceea ce priveste motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C., recurenta arata ca recent ICCJ, prin decizia 753/17.02.2011, a statuat ca in sfera de aplicare a art. 304 pct.9 Cod procedura civila "este inclusa si interpretarea clauzelor contractuale constituite ca probe in dosar, deoarece art. 969 din Codul civil le califica drept "legea partilor", iar hotararea data cu incalcarea acestora reprezinta un motiv de desfiintare a acesteia.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a aratat ca instanta de fond a respins-o ca neintemeiata, apreciind in mod gresit ca actiunea este imprescriptibila, data fiind nulitatea care afecteaza clauzele abuzive. A aratat ca in raport de temeiul juridic invocat - Legea nr. 193/2000, nulitatea clauzelor cuprinse in conventia de credit este o nulitate relativa, normele de drept invocate protejand un interes privat, individual al persoanei care a incheiat contractul. Termenul de prescriptie aplicabil actiunii in anularea clauzelor abuzive este cel instituit de art. 3 din Decretul 167/1958, respectiv termenul general de 3 ani, care incepe sa curga potrivit art. 9 din acest termen de la data la care contractantul a cunoscut cauza anularii si intrucat conventia a fost incheiata la data de in anul 2007, iar cererea a fost inregistrata in anul 2012, deci dupa expirarea termenului de trei ani, astfel ca actiunea formulata de reclamant este prescrisa. Pe de alta parte, intrucat odata cu stingerea dreptului la actiunea principala, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile subiective accesorii, a aratat ca este prescrisa si cererea de restituire a prestatiilor succesive efectuate de catre reclamanti.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata privind anularea clauzelor prevazute de art. 3 lit d si art. 5 lit. a din contractul de credit, ca urmare a modificarii si eliminarii din Conventia de credit a clauzelor contestate, prin asumarea tacita a actului aditional la conventia de credit.
Instanta de fond a respins aceasta exceptie fara insa a duce o motivare explicita,concreta si pertinenta acestei solutii.
Potrivit art. 261 alin.1 pct.5 – hotararea se da in numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
In sustinerea acestei exceptii se arata ca, urmare a aparitiei OUG 50/2010, partile au incheiat un act aditional prin care au fost modificate prevederile art. 3 lit. d si art. 5 lit. a, astfel ca aceste clauze nu se mai regasesc in conventie.
Pe fondul cauzei, in ceea ce priveste clauza prevazuta art. 5 lit. a, ce reglementeaza dreptul de a percepe comisionul de risc, se sustine ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca aceasta clauza este abuziva.
S-a mai aratat ca pentru a aprecia in concret caracterul abuziv al unei clauze trebuie analizat mai intai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute expres de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, respectiv sa nu fi fost negociata, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor ca o consecinta a abuzului, sa nu se refere la obiectul principal al contractului sau la pretul datorat pentru serviciul prestat.
Clauza prevazuta de art. 5 lit. a nu indeplineste nici una dintre conditiile comulative, in acest sens aratand ca aceasta a fost negociata direct cu reclamantii, este clara si fara echivoc si a fost convenita de comun acord cu partile.
De asemenea, in mod eronat instanta de fond a retinut ca recurenta ar fi trebuit sa justifice mai in detaliu clauzele perceperii comisionului de risc intrucat acesta face parte din pretul contractului.
Recurenta arata ca in cauza instanta a facut o gresita aplicare a normelor de drept intern si european, ignorand apararile recurentei privind aplicarea art. 4 din Directiva_ /CEE.
Mai mult, instanta a interpretat gresit pct.-ul 5 lit. a din Conditiile speciale intrucat comisionul de risc nu este un echivalent al garantiei reale imobiliare, iar prevederea perceperii comisionului de risc este clara si fara echivoc.
Comisionul privind costurile suplimentare este, in masura in care apar costuri suplimentare, parte a costului creditului, fiind datorat pentru operatiile bancii desfasurate in legatura cu avansarea sau solicitarea de avansare a unor cheltuieli in legatura cu,si pentru respectivul credit,si care se poate prezenta sub mai multe forme la randul sau, in functie de justificarea pe care se bazeaza.
Referitor la clauza prevazuta de art. 3.5 se arata ca aceasta este o clauza perfect valabila in conditiile in care se apreciaza ca si clauza prevazuta de art. 5 lit.a nu este o clauza abuziva.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind restituirea sumelor incasate drept comision de risc acesta trebuie respins intrucat, avand in vedere ca prevederile art. 5 lit. a din conventie nu sunt clauze abuzive, se impune a se constata ca sumele incasate in baza acestui articol sunt sume cuvenite bancii.
De asemenea, se arata ca nici clauza regleementata de art. 8.1 lit. c si d din conventia de credit nu este o clauza abuziva in sensul art. 4 din Legea 193/2000 intrucat nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Aceasta clauza da dreptul bancii sa declare scadent soldul creditului scadent numai in cazul aparitiei unor situatii semnificative cu privire la capacitatea consumatorului de a rambursa creditul.
Prin urmare, nu se poate retine existenta vreunui abuz atata timp cat consumatorul are dreptul de a analiza situatia sa raportat la capacitatea sa de rambursare.
In ceea ce priveste clauza prevazuta de art. 10.2 din conventie se arata ca prin aceasta nu s-a nascut nici un drept si nici o obligatie corelativa, dispozitia privitoare la obligarea la plata unor costuri suplimentare fiind doar prefigurarea unei vocatii.
Se mai solicita respingerea capatului de cerere privind plata catre reclamanti a dobanzii legale aferenta sumelor incasate in baza comisionului de risc, motivat de faptul ca plata dobanzii legale ar reprezenta o dubla despagubire.
In drept au fost invocate disp. art. 304, art. 304 indice 1, art. 312 C.proc.civ., Directiva nr. 93/13/CEE precum si toate celelalte acte normative mentionate in cererea de recurs.
Recursul a fost timbrat cu suma de 535 lei si timbru judiciar de 3 lei.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate si avand in vedere dispozitiile art. 304 si 3041 C.pr.civ., tribunalul retine ca acesta este fondat doar in ceea ce motivul de recurs vizand gresita solutionare a capatului de cerere referitoare la obligarea recurentei si la plata dobanzii legale.
Astfel, in ceea ce priveste acest motiv de recurs, tribunalul retine ca obligarea recurentei parate la plata dobanzii legale calculata asupra sumei restituite cu titlu de comision de risc/administrare reprezinta o dubla reparatie a aceluiasi prejudiciu intrucat, atat plata sumei in valuta, cat si dobanda legala sunt daune moratorii, reprezentand modalitati legale de reparare a prejudiciului suferit de reclamanti pentru intarzierea executarii obligatiei de plata a sumei datorate de catre parata.
In consecinta, reprezentand doua modalitati legale de evaluare a aceluiasi prejudiciu, cumularea acestora nu este posibila deoarece ar conduce la o dubla reparatie a aceluiasi prejudiciu.
Referitor la motivul de recurs vizand gresita solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, tribunalul constata ca instanta de fond in mod corect a respins aceasta exceptie.
In acest sens, tribunalul retine ca prin cererea formulata reclamantul intimat a solicitat sa se constate nulitatea clauzei prevazute de art. 5 lit. a din conventia de credit nr._/02.11.2007, cererea fiind intemeiata in drept pe dispozitiile Legii nr. 193/2000.
Nulitatea este acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila, intervenind atunci cand nu se respecta conditiile de valabilitate ale actului juridic.
Nulitatea absoluta este nulitatea care sanctioneaza nerespectarea la incheierea a actului juridic a unei norme care ocroteste un interes general obstesc.
Or, prin Legea nr. 193/2000 se ocroteste tocmai un interes obstesc, respectiv interesul economic al consumatorilor in fata comerciantilor, astfel ca nulitatea ce intervine in cazul constatarii caracterului abuziv al clauzelor este nulitatea absoluta si nu nulitatea relativa a acestora.
Nu in ultimul rand, tribunalul retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 968 C civ, o clauza abuziva este o clauza ilicita fiind contrara legii, bunelor moravuri si ordinii publice.
In consecinta, fata de toate cele expuse mai sus, tribunalul constata instanta de fond in mod corect a respins exceptia invocata ca fiind neintemeiata.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a cere restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat, tribunalul, avand in vedere dispozitiile art. 7 alin. 1 si art. 8 alin 2 din Decretul nr. 167/1958, apreciaza ca actiunea este una prescriptibila, in termenul general de prescriptie de 3 ani, care insa curge de la data ramanerii definitive a hotararii prin care instanta a constatat nulitatea absoluta a clauzelor abuzive, deoarece de la acest moment partile au cunostinta despre anularea clauzei si nu de la momentul incheierii convetiei de credit, asa cum sustine recurenta..
Nefondat este si motivul de recurs referitor la gresita solutionare a exceptiei lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata, tribunalul apreciind ca in mod corect instanta de fond a retinut ca, in ceea ce priveste sanctiunea nulitatii, momentul in raport cu care se apreciaza conformitatea unui act cu legea este acela al incheirii actului, fiind lipsita de relevanta modificarea ulterioara a continutului in conditiile in care acesta a existat in forma neconforma cu legea si a produs efecte.
Cu privire la celelalte motive de recurs invocate, tribunalul constata ca instanta de fond a solutionat cauza respectand principiile generale care asigura dreptul partilor la un proces echitabil, dand dovada de rol activ prin examinarea existentei unor clauze abuzive in contractul partilor.
Astfel, starea de fapt a fost corect stabilita, iar legea a fost corect aplicata.
In solutionarea motivului de recurs referitor la gresita apreciera ca abuziva a clauzei prevazuta de art. 5 lit. a, ce reglementeaza dreptul paratei de a percepe comision de risc, raportat si la sustinerea recurentei parate referitor la faptul ca acest comision de risc face parte din pretul contractului, tribunalul apreciaza ca posibilitatea instantelor nationale de a aprecia cu privire la caracterul abuziv al unor clauze contractuale, pozitie constanta exprimata de catre CJUE in jurisprudenta sa, se poate extinde chiar si asupra clauzelor referitoare la obiectul sau pretul contractului, in masura in care aceste clauze nu sunt exprimate in mod clar si inteligibil.
Acest fapt rezulta din interpretarea per a contrario a art. 4 alin. 6 Legea 193/2000, teza finala, text ce preia literal continutul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE.
Totodata, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca fiind abuziva clauza ce reglementeaza dreptul paratei recurente a percepe comision de risc, statuarea primei instantei in acest sens fiind, de asemenea, rezultatul aprecierii in ansamblu a intregului probatoriu administrat in cauza.
Astfel, in ceea ce priveste aceasta clauza instanta de fond a analizat conditiile prevazute de catre art. 4 din Legea 193/2000, concluzionand in sensul ca aceasta clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, fapt ce ii confera un caracter abuziv rezultand din disproportia dintre drepturile si obligatiile partilor pe care a generat-o.
In aceste conditii, tribunalul considera ca faptul constatarii caracterului abuziv al clauzei invocate de catre intimata reclamanta nu a fost determinata de o apreciere ab initio a acestui caracter, ci de o analiza raportata la efectele contratului de credit incheiat intre parti, iar nu generica, a acestui caracter.
Nu in ultimul rand tribunalul retine ca un contract de credit bancar nu este un contract aleatoriu in care intinderea sau chiar existenta obligatiei pentru una sau pentru ambele parti nu se cunoaste in momentul incheierii contractului deoarece depinde de un eveniment viitor si incert.
D. in contractele aleatorii exista sanse de castig/pierdere pentru partile contractante, fiecare parte urmarind sa realizeze un castig si sa evite suportarea unei pierderi.
Contractul de credit bancar este, chiar si cand obligatiile debitorului nu sunt indeplinite, un contract comutativ, intinderea obligatiilor partilor fiind determinata la data incheierii acestuia.
In aceste conditii, in speta este nejustificata stipularea platii unui "comision de risc" care sa-i acopere bancii "riscurile asumate prin punerea creditului la dispozitia clientului", creditoarea fiind indreptatita sa solicite garantii pentru rambursarea imprumutului si sa refuze incheierea contractului daca acestea sunt insuficiente.
Pe de alta parte, perceperea unei sume (comision de risc) de catre creditor, fara sa ofere in schimb o contraprestatie, contravine caracterului sinalagmatic al contractului de credit si reprezinta pentru debitor o obligatie lipsita de cauza.
In ceea ce priveste motivul de recurs vizand clauza prevazuta de art. 3.5 din conventie, tribunalul constata ca recurenta considera ca aceasta clauza este o clauza valabila, in masura in care se va aprecia ca nu este abuziva clauza prevazuta de art. 5 lit. a din conventie.
Ori, asa cum s-a aratat mai sus, tribunalul apreciaza ca in mod corect instanta de fond a constatat ca este abuziva clauza prevazuta de art. 5 lit. a, apreciind ca nefondate criticile recurentei.
In ceea ce priveste critica recurentei referitoare la gresita solutionare a capatului de cerere privind restituirea sumelor incasate drept comision de risc, tribunalul retine ca nu se invoca niciunul dintre motivele de recurs prevazute de art. 304 C., ci doar se apreciaza ca sumele incasate cu acest titlu sunt incasate in baza unor prevederi legale.
Ori, avand in vedere ca prin sentinta recurata instanta de fond a apreciat ca sunt abuzive prevederile art. 5 lit. a, tribunalul apreciind ca nefondate motivele de recurs vizand solutionarea acestui petit, nu se poate considera ca acest motiv de recurs ar fi fondat.
In mod corect, instanta de fond a considerat ca si clauzele prev. de art. 8.1 lit. c si d si art.10. 2 din conventia de credit sunt abuzive. Contractul de credit poate fi executat silit, iar situatiile in care creditul trebuie platit anticipat nu pot fi apreciate unilateral de banca, ci trebuiau determinate exact in contract, tocmai pentru a se evita eventualele abuzuri. De asemenea, clauza prevazuta la art. 10.2 din Conditiile generale, creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, prin punerea in sarcina clientului a suportarii unor costuri care nu puteau fi anticipate la data incheierii conventiei si fara a fi precizata modalitatea de calcul
In consecinta, apreciind drept fondate doar criticile vizand gresita solutionare a capatului de cerere privind obligarea paratei recurenta si la plata dobanzii legale, in raport de dispozitiile art. 312 C.pr.civ., tribunalul urmeaza sa admita prezentul recurs, sa modifice sentinta recurata in sensul ca va respinge cererea privind obligarea paratei la plata dobanzii legale in cuantum de 1759,85 lei, mentinand restul dispozitiilor sentintei recurate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent parat S.C. V. R. S.A. BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, sector 2, ., . 10 impotriva sentintei nr._/17.10.2012 pronuntata de Judecatoria C. in dosar nr._ in contradictoriu cu intimati reclamanti P. C. A., si P. O. C.,ambii cu domiciliul in C., .. 42, .. 1, ..
Modifica sentinta nr._/17.10.2012 a Judecatoriei C. in sensul ca respinge cererea privind obligarea paratei la plata dobanzii legale in cuantum de 1759,85 lei.
Mentine restul dispozitiilor sentintei recurate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 08 Aprilie 2013.
P., L. D. | Judecator, T. I. H. | Judecator, V. V. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.T.I.H.
Tehn.red./A.F. 09 Aprilie 2013
Red.jud.fond. D. S.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul DOLJ | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
