Pretenţii. Decizia nr. 434/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 21/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 434/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. M.
Judecător: C. P.
Judecător: O. P. A.
Grefier: A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind recursul declarat de recurenta reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE - FILIALA ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE D. împotriva Sentinței nr. 136 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE APA PT. IRIGAȚII ( OUAI) P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. M. pentru intimata pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE APA PT. IRIGAȚII ( OUAI) P. lipsind recurenta reclamantă - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE-FILIALA ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE D.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat C. M. pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată, așa cum a recunoscut și reclamanta, pârâta a respectat toate cerințele legate de acordarea subvențiilor, depunând și concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, prin Filiala de Îmbunătățiri Funciare D. a chemat în judecată pe pârâta Organizația U. de A. pentru P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 52.312, 33 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate privind factura nr._/31.12.2009 și nr._/31.03.2010 pentru plata cu întârziere a serviciilor prestate.
În fapt s-a susținut că în temeiul contractului multianual pentru prestarea serviciilor pentru irigații nr. 84/2007 și a actului adițional nr. 1/2008, reclamanta în calitate de prestator a prestat servicii de irigații către pârâtă, constând în lucrări de întreținere și reparații a infrastructurii principale de irigații până la punctul de livrare și servicii de prelevare ți transport al apei de la sursă la punctul de livrare pentru campania de irigații a anului 2009, contra unui tarif de livrare potrivit prevederilor contractuale.
Pentru prestațiile efectuate au fost emise următoarele facturi: factura nr._ din 28.02.2009 în valoarea de 3036,73 lei, factura nr._ din 31.05.2009 în valoare de 45. 592, 12 lei, factura nr._ din 30.06.2009 în valoare de 126.150, 1 lei, factura nr._ din 31.07.2009 în valoare de 271.707,9 lei, factura nr._ din 31.08.2009 în valoare de 2475,37 lei, care au fost însușite de pârâtă, însă achitate cu întârziere.
Deoarece pârâta nu a respectat prevederile art. 8 alin. 1 din contract, în sensul că a achitat cu întârziere facturile, s-au aplicat și calculat penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, potrivit art. 11, alin. 1 din contract, emițându-se astfel facturile de penalități în valoare totală de_,33 lei.
În vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, reclamanta a făcut încercări de conciliere directă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 969 cod civil .
S-a depus la dosar invitația la conciliere, contractul multianual nr. 84 din 10.09.2007, actul adițional nr. 2 din 29.04.2009, devize de lucrări și volum de apă contractat, facturi.
La 21.02.2013 pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și anularea ei ca netimbrată.
În motivarea cererii s-a susținut că reclamanta nu a timbrat la valoarea pretențiilor sale, iar cu privire la fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată întrucât Legea 138/2004, în art. 42 prevede modalitatea în care serviciile prestate de reclamantă vor fi achitate.
Potrivit acestei legi, cu ocazia întâlnirilor care au avut loc între reclamantă și pârâtă s-a stabilit că facturile emise de reclamantă vor fi trimise către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru achitarea lor. Ministerul a stabilit procedura care trebuie urmată pentru achitarea penalităților.
Plata facturilor, inclusiv a penalităților trebuia făcută de către Direcția Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar pârâta a depus diligențe, trimițând către direcție documentele necesare în vederea încasării subvențiilor de stat pentru achitarea facturilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115-118 cod pr.civilă.
S-a depus la dosar procesul verbal încheiat la 25.06.2010, procesul verbal din 27.07.2010, adresa Ministerului către ANIF nr. 4542 din 23.07.2010, adresa nr. 5869 /2010.
La 5 martie 2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare în care a arătat că ANIF îndeplinește condițiile prev. de art. 17 ind. 2 din Legea 146/1997 fiind scutită de plata taxei de timbru.
S-a mai susținut că acțiunea formulată de reclamantă este temeinică, iar pretențiile sale rezidă din raportul contractual existent între părți.
Potrivit art. 8 al contractului, beneficiarii constituiți în Organizații ale U. de A. pentru irigații, vor plătii pentru fiecare comandă de apă în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, contravaloarea volumului de apă livrat pentru irigații, calculată pe baza tarifului de livrare, publicat în monitorul oficial.
Potrivit art. 1 din același contract, în cazul în care beneficiarii nu onorează contravaloarea facturilor, vor plătii penalități de 0,1 % pe zi din suma neachitată. Obligația de plată este fermă, neavând relevanță că subvenția de la stat a venit cu întârziere, ministerul nefiind parte în contract.
Prin Sentința nr. 136/14.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Calafat a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare prin Filiala de Îmbunătățiri Funciare D., împotriva pârâtei Organizația U. de A. pentru Irigații P..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 84 din 10.09.2007 și actul adițional la acest contract din 29.04.2009.
Potrivit acestui contract, reclamanta trebuia să presteze către pârâtă servicii de irigații constând în întreținere și reparații a infrastructurii principale de irigații până la punctul de livrare pe bază de tarif anual și după caz servicii de întreținere de la punctul de livrare până la hidrant; servicii de prelevare și transport al apei de la sursă la punctul de livrare și exploatare a infrastructurii din amenajările interioare de irigații.
Durata contractului a fost de 3 ani, începând cu 2008.
Potrivit art. 6 din contract, beneficiarul trebuia să respecte modul și termenele de întocmire a documentelor pentru acordarea subvențiilor stabilite în normele metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor, nerăspunzând de întârzierea plății acestor subvenții din cauza altor instituții implicate.
Prin actul adițional din 29.04.2009 s-a suplimentat suprafața contractată pentru irigat în anul 2009.
Conform contractului reclamanta a emis facturi pentru serviciile prestate, iar în urma neînțelegerilor între părți, la 25.06.2010 între reclamantă și reprezentanții Organizațiilor U. de A. pentru irigat din D. s-a încheiat procesul verbal aflat la fila 68 din dosar, potrivit căruia s-a stabilit că s-au refuzat la plată facturile prin care s-au calculat penalități, urmând să se facă adrese către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru precizarea scrisă a procedurii de urmat în vederea achitării de către minister, prin Direcțiile Agricole Județene, a penalităților pentru anul 2009.
La 27.07.2010, în urma discuțiilor dintre același părți, s-a încheiat procesul verbal de la fila 69 din dosar prin care s-a hotărât ca reclamanta să solicite ministerului decontarea penalităților.
MADR a comunicat reclamantei cu adresa nr. 7455 din 23.07.2010, aflată la fila 70 din dosar că procedura de încasare a penalităților este similară cu cea de încasare a subvenției din tariful de livrare, urmând ca după transmiterea de către DADR a documentației de solicitare la MADR, acesta din urmă să facă direct viramentul în conul centralei ANIF RA.
În consecință se solicita urgentarea întocmirii și depunerii documentelor la Direcțiile Agricole.
Aceiași indicație se da reclamantei și prin adresa nr. 5869 din 16.06.2010, aflată la fila 71 din dosar.
Față de aceste considerente, având în vedere prevederile art. 42 și 68 din Legea 138/2004, precum și prevederile contractului nr. 84 /2007 încheiat de părți, instanța apreciază că pârâta nu se face vinovată de nerespectarea clauzelor contractuale, astfel încât urmează să respingă acțiunea.
Împotriva sentinței nr. 136/2013 a declarat recurs reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE-FILIALA ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE D. solicitând admiterea ,casarea și în rejudecare admiterea cererii.
În motivare recurenta arată că instanța de fond nu a reținut în mod corect faptul că ANIF Filiala D. în calitate de prestator și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar beneficiarul OUAI P. nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv obligația de plată născută dintr-un contract valabil încheiat, ceea ce a generat un prejudiciu patrimonial și care trebuie reparat de către acesta.
Obligația pârâtei de a achita 10% din valoarea prestației reprezintă și o primă condiție în vederea obținerii subvenției. Recurenta arată că nu a negat că pârâta nu și-a respectat toate cerințele în vederea acordării subvenției, dar nici nu se pot face vinovați că această subvenție a fost acordată cu întârziere generând penalități legale. Mai mult, din tariful de livrare al apei de irigații aproximativ 90% reprezintă energie electrică, iar întârzierea la plată a facturilor emise către beneficiari a generat penalități la energia electrică pe care ANIF a fost obligată să le plătească furnizorului de energie electrică. Instanța de fond a reținut că pârâta nu se face vinovată de nerespectarea clauzelor contractuale dar faptul că subvenția a fost primită cu întârziere îi conferă dreptul pârâtului de a chema în garanție ministerul nicidecum nu o exonerează de penalitățile asumate prin contract. De asemenea MADR a comunicat cu adresa nr. 7455/23.07.2010 că procedura de încasare a penalităților este similară cu cea de încasare a subvențiilor, ceea ce înseamnă că întocmirea și depunerea documentelor către Direcțiile Agricole se făcea de către OUAI –uri, după emiterea facturilor de penalități.
În drept au fost invocate disp. art. 304 ind 1 C.proc.civ.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare dar s-a prezentat la strigarea cauzei prin apărător ales și a solicitat respingerea recursului.
Analizând legalitatea si temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta reclamanta, Tribunalul constată ca recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în raport de probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ca urmare a aprecierii corespunzătoare a probelor, a aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie și a interpretării judicioase a actelor juridice deduse judecății.
Astfel, în ceea ce privește starea de fapt în mod corect instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 84 din 10.09.2007 f.7-10 d.f. și actul adițional la acest contract din 29.04.2009 f.11 d.f.
Potrivit art. 6 alin 1 lit g din contract, beneficiarul s-a obligat să respecte modul și termenele de întocmire a documentelor pentru acordarea subvențiilor stabilite în normele metodologice privind alocarea și acordarea subvențiilor, nerăspunzând de întârzierea decontării acestor subvenții din cauza altor instituții implicate, conform prevederilor legii.
În cauză nu s-a pretins și nici nu s-a dovedit că pârâta nu și-ar fi îndeplinit obligația stabilită prin art. 6 alin 1 lit g din contract, menționată mai sus, astfel că eventuala întârziere a plății cval serviciilor prestate nu poate fi imputată pârâtei, aceasta nefiind în culpă contractuală. În sensul celor arătate se reține că anterior formulării cererii introductive, respectiv în data de 27.07.2010, în urma discuțiilor dintre părți, s-a încheiat procesul verbal de la fila 69 din dosar prin care s-a hotărât ca reclamanta ANIF să solicite ministerului decontarea penalităților pretinse.
Conform disp. art. 969 C.civ.- în vigoare la data faptelor - convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 970 convențiile trebuie executate cu bună credință.
În raport de considerentele de fapt și de drept de mai sus Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că pârâta nu se face vinovată de nerespectarea clauzelor contractuale, astfel că în temeiul disp. art. 312 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE-FILIALA ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE D. cu sediul în C., .. 39, jud. D., împotriva Sentinței nr. 136 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE APA PT. IRIGAȚII ( OUAI) P. cu sediul în Dobridor, jud. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013
Președinte, A. G. M. | Judecător, C. P. | Judecător, O. P. A. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.C.P.
Tehn.red./A.F. 18 Iunie 2013
Red.jud.fond.D.S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 644/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
