Pretenţii. Decizia nr. 660/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 660/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 5339/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 660/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. C.
Judecător T. I. H.
Judecător I. O.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniști privind soluționarea contestației în anulare formulată de contestator P. Comune Teasc împotriva deciziei 664 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011 în contradictoriu cu intimații C. LOCAL TEASC și ., având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință,care învederează instanței că s-a depus la dosar concluzii scrise formulate de contestatoarea P. C. Teasc, la care se află atașată chitanța nr._/21.10.2013 în sumă de 10 lei care se anulează la dosar prin care face dovada satisfacerii taxei judiciare de timbru aferentă recursului.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că prin concluzii scrise depuse la dosar, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele,
La data de 07 martie 2013 P. C. Teasc a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 664/12.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2011, solicitând admiterea,anularea deciziei și rejudecarea recursului,iar pe fond admiterea și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii,cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 319 Cod procedură civilă,solicită suspendarea executării sentinței.
În motivare arată că soluția Tribunalului D. este vădit nelegală,fiind pronunțată cu încălcarea gravă a normelor de drept,fiind rezultatul unei greșeli materiale grave ,în înțelesul art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Instanța de recurs a pronunțat o decizie care este rezultatul unei greșeli materiale prin confundarea unor date esențiale ale dosarului, respectiv confundarea unor elemente importante în măsură să conducă la o soluție eronată.
Instanța de recurs trebuia să aibă în vedere că în temeiul dispoz.art. 17 din Legea 146/1997,care prevede că instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
În drept au fost invocate dispoz. art. 318 teza I Cod procedură civilă.
La data de 27 mai 2013 intimata . a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației.
Motivul de contestație în anulare invocat, și anume faptul că instanța de control judiciar nu trebuia să anuleze recursul întrucât contestatoarea ar fi fost scutită de plata taxei de timbru în conformitate cu dispoz. art. 17 din Legea 146/1997 este nefondat.
Texul art.17 din Legea 146/1997 modificată și completată prevede că scutirea de la taxa judiciară de timbru, cum de altfel rezultă din art. 26 al.2 și 3 din Ord.760/1999 al M.J, este pentru două categorii de instituții publice, respectiv o categorie formată din enumerarea limitativă prevăzută de textul arătat și a doua categorie de instituții publice când pretențiile au ca obiect venituri publice.
În înțelesul Legii nr.146/1997, în categoria "venituri publice" se includ :veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale,inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin trezoreria statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor".
Recursul trebuia legal timbrat anterior sau cel târziu în ziua judecări, sub sancțiunea anulării ca netimbrat.
La momentul pronunțării hotărârii (12.11.2012) instanța de control judiciar a constatat că dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar nu au existat la dosarul cauzei, astfel că nu poate fi vorba de o greșeală involuntară a instanței care a judecat cauza, și care ar consta în neobservarea dovezii de achitare a taxei de timbru.
Contestatoarea P. Teasc nu este scutită de plata taxei de timbru, astfel că la termenul de judecată din data de 01.10.2012 instanța i-a pus în vedere acesteia să achite taxa de timbru în valoare de 815 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instituțiile publice sunt scutite de la plata taxei de timbru în litigiile care privesc realizarea veniturilor publice. În Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele de timbru, în art. 26 alin.3 sunt menționate categoriile ce fac parte din noțiunea veniturilor publice, respectiv veniturile bugetului de stat, bugetelor locale, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor. În speță, nu este una astfel de litigiu și, în consecință nu se aplică scutirea de plata taxei judiciare prevăzută de art. 17 din Legea 146/1997-.
Conform art 20 alin.3 din Legea 146/1997 "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Contestația în anulare nu este fondată..
Potrivit art.318 Cod proced.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța ,respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Raportând aceste dispoziții legale la motivele invocate în contestație si analizând decizia pronunțată de tribunal în recurs, instanța reține că acestea nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art.317 si art.318 din Codul de procedură civilă. Primul motiv prevăzut de art.318 C.pr.civ pentru formularea contestatiei in anulare are in vedere erori materiale in legătură cu aspecte formale ale judecății recursului, greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale .Instanța de recurs nu a săvarșit vreo eroare în sensul legii ,ci a dispus achitarea taxei de timbru aferentă recursului. In esență, contestatoarea invocă o eroare de judecată, de interpretare si apreciere a dispozițiilor legale incidente în materia taxei de timbru ,solicitând în consecință rejudecarea căii de atac a recursului .
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia pot fi remediate doar greșelile materiale, nu si reformarea unor greșeli de apreciere și interpretare.. Fiind o cale de retractare si nu de control judiciar, este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme ce au fost solutionate de instanță..
Față de considerentele expuse,instanța constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de textele invocate astfel că o va respinge ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestator P. Comune Teasc, cu sediul în . împotriva deciziei 664 din 12.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2011 în contradictoriu cu intimații C. LOCAL TEASC, cu sediul în . și ., cu sediul în C.,..18,.jud.D..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Președinte, C. I. C. | Judecător, T. I. H. | Judecător, I. O. |
Grefier, A. F. |
Red.jud.C.I.C.
Tehnr.ed.A.F.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 308/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
