Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 310/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 310/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 5167/324/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător S. L.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 310/2014 pronunțată de către Judecătoria T. privind pe apelanta . P. REPREZENTANT LEGAL cu sediul în T. . nr. 57 în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în T. .. 45, având ca obiect „cerere de valoare redusă „.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.11.2014.
TRBIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata;
Examinând actele si lucrările dosarului constata următoarele:
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 06.12.2013 reclamanta . T. înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având C.U.I. RO_, prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâta . T. pronunțarea unei hotărâri, conform art. 1028 din NCPC, prin care pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 1055,70 lei ce reprezintă preț neachitat și plata dobânzii legale, cu plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată în motivarea cererii de către reclamantă a arătat că în baza relațiilor contractuale a furnizat pârâtei mărfuri, pentru care a emis facturile din 04.03.2010 si 30.06.2010 in valoare totală de 3005,7 lei, din această valoare pârâta achitând doar suma de 1950 lei.
Se mai arată că marfa a fost ridicată de delegatul B. B. cu auto_ .
Acțiunea a fost formulată conform formularului prevăzut la art. 1028 alin. 2 din NCPC, aprobat prin ordin al ministrului justiției care conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-au depus fotocopii de pe următoarele înscrisuri: situație facturi (fila 7), fișă client (file 8-12), facturile nr._/04.03.2010 și nr._/30.06.2010 în valoare totală de 3005,7 lei.
Conform art. 1029 alin. 3 din NCPC instanța a comunicat formularul cererii de chemare în judecată, înscrisurile depuse de reclamantă și formularul de răspuns, pârâtei, cu indicația pentru aceasta de a depune trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească sau că poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
P. sentința civilă nr. 310 din 12.02.2014 Judecătoria T. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta . T. și respinge acțiunea civile cu valoarea redusă formulată de reclamanta . T. jud. G. prin adm. C. L. G., cu sediul în T. . nr. 57 jud. G., în contradictoriu cu pârâta . T. – prin adm. B. B. A., cu sediul în T. .. 45 jud. G., ca fiind prescrisă.
S-a reținut în motivarea hotărârii că potrivit art. 1025 din NCPC „Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
În speță se observă că valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă este mai mică de 10 000,00 lei, astfel că dispozițiile art. 1025 NCPC sunt aplicabile.
Cererea a considerat că este de competența Judecătoriei T., în raport de dispozițiile art. 1027 alin. 1 și respect art. 107 din NCPC.
Conform art. 1030 NCPC „ (1) Instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. (2) În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. (3) Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.”
Instanța a apreciat că în cauză reclamanta a dovedit existența unor relații comerciale între ea și pârâtă relații în baza cărora a livrat acesteia mărfuri în valoare totală de 3005,7 lei, conform facturilor depuse la dosar, din care s-a achitat suma de 1950 lei, rămânând de achitat suma de 1055,7 lei.
Însă creanța reclamantei este prescrisă potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, potrivit art. 3 din același act normativ termenul general de prescripție, aplicabil în materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
Aplicabilitatea Decretului 167/1958 intervine in condițiile in care legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere in termen, efecte) este legea in vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
Art. 7 din Decret stabilește regula în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune, stipulând că ,, Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept." Textul de lege stabilește momentul de la care prescripția poate începe să curgă in cazul in care nu este stabilit un termen de executare, anume data nașterii raportului de drept.
Având in vedere că din cele două facturi depuse la dosar nu a rezultat că ar fi existat/stabilit un termen de plată devin incidente disp art. 7 alin 2 din Decretul 167/1958.
Instanța a avut în vedere că prescripția extinctivă se înfățișează ca o sancțiune intervenită și aplicată reclamantului, datorită pasivității sale prin neintroducerea în termen de 3 ani a acțiunii. Ideea de sancțiune implică ideea de culpă.
Având în vedere caracterul de sancțiune al instituției prescripției, instanța a apreciat că se poate stabili momentul de la care prescripția începe să curgă în raport de datele de emitere ale celor două facturi.
În speță, instanța a apreciat că momentul de la care prescripția a început să curgă este 04.03.2010 pentru factura nr_/04.03.2010 in valoare de 1195,7 lei, si data de 30.06.2010 pentru factura nr_/30.06.2010 in sumă de 1810 lei, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 04.03.2013, respectiv 30.06.2013.
Față de împrejurarea că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 04.03.2010, respectiv 30.06.2010 si s-a împlinit la 04.03.2013, respectiv 30.06.2013, că reclamanta a depus cererea de chemare în judecată în data de 06.12.2013, după împlinirea termenului de prescripție instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă ca apărare si și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta . T. motivând ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal, invocând dispozițiile art. 453-466 cpc.
In motivarea apelului se arata ca în mod greșit s-a considerat că acțiunea formulată este prescrisă.
Se arată că argumentul principal pe care își fundamentează apărarea intimata-pârâtă și a concluziei la care a ajuns instanța de fond este acela al întreruperii termenului de prescripție nu în baza dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, invocate în hotărâre, act normativ abrogat, ci în temeiul art. 2537 pct. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Se arată că astfel cum a reținut și instanța de fond, valoarea pretențiilor a fost aceea de 3005,7 lei, reprezentând valoarea cumulată a două facturi fiscale, cea cu numărul_/04.03.2010 și cea cu numărul_/30.06.2010, prima însumând 1195,7 lei iar cea de-a doua 1810 lei.
Se arată că instanța a reținut că din valoarea totală de 3005,7 lei debitorul a achitat 1950 lei, rămânând restant cu suma de 1055,7 lei, adică exact valoarea pretențiilor apelantei.
A solicitat instanței să observe că suma de 1950 lei depășește atât valoarea primei facturi cât și valoarea celei de-a doua facturi, astfel că, și într-un caz și în celălalt, acoperindu-se complet valoarea unei facturi restul sumei urma a fi dedusă din restanță.
Se menționează că fișa clientului din perioada ianuarie-iunie 2011, lămurește deplin aspectul prescripției.
Se arată că din această fișă rezultă în mod indubitabil că la data de 01.04.2011 debitorul a achitat suma de 450 lei din valoarea facturii nr._/30.06.2010, soldul rămânând acela de 1055,70 lei. Se susține că prin acest act voluntar de executare cursul prescripției, așa cum prevede în art. 2537 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, a fost întrerupt.
In apărare intimata a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.
Verificând legalitatea sentinței civile nr in 310 din12.02.2014 Judecătoria T. prin prisma motivelor de apel invocate, dar si sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 480 Codul de Procedură Civilă, instanța de control judiciar retine următoarele:
Conform art. 1030 NCPC „ (1) Instanța va pronunța și redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. (2) În cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar. (3) Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.”
Instanța urmează a aprecia că în cauză reclamanta a dovedit existența unor relații comerciale între ea și pârâtă relații în baza cărora a livrat acesteia mărfuri în valoare totală de 3005,7 lei, conform facturilor depuse la dosar, din care s-a achitat suma de 1950 lei, rămânând de achitat suma de 1055,7 lei.
Însă creanța reclamantei este prescrisă potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, potrivit art. 3 din același act normativ termenul general de prescripție, aplicabil în materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
Aplicabilitatea Decretului 167/1958 intervine in condițiile in care legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere in termen, efecte) este legea in vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
Art. 7 din Decret stabilește regula în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune, stipulând că ,, Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept." Textul de lege stabilește momentul de la care prescripția poate începe să curgă in cazul in care nu este stabilit un termen de executare, anume data nașterii raportului de drept.
Având in vedere că din cele două facturi depuse la dosar nu rezultă că ar fi existat/stabilit un termen de plată devin incidente disp art. 7 alin 2 din Decretul 167/1958.
Instanța are în vedere că prescripția extinctivă se înfățișează ca o sancțiune intervenită și aplicată reclamantului, datorită pasivității sale prin neintroducerea în termen de 3 ani a acțiunii. Ideea de sancțiune implică ideea de culpă.
Având în vedere caracterul de sancțiune al instituției prescripției, instanța apreciază că se poate stabili momentul de la care prescripția începe să curgă în raport de datele de emitere ale celor două facturi.
În speță, instanța de fond in mod corect a apreciat că momentul de la care prescripția a început să curgă este 04.03.2010 pentru factura nr_/04.03.2010 in valoare de 1195,7 lei, si data de 30.06.2010 pentru factura nr_/30.06.2010 in sumă de 1810 lei, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 04.03.2013, respectiv 30.06.2013.
Față de împrejurarea că termenul de prescripție a început să curgă de la data de 04.03.2010, respectiv 30.06.2010 si s-a împlinit la 04.03.2013, respectiv 30.06.2013, că reclamanta a depus cererea de chemare în judecată în data de 06.12.2013, după împlinirea termenului de prescripție .
Funcție de aceste considerente Tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 310/2014 pronunțată de către Judecătoria T. privind pe apelanta . P. REPREZENTANT LEGAL cu sediul în T. . nr. 57 în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în T. .. 45, având ca obiect „cerere de valoare redusă „ ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014.
Președinte, P. P. | Judecător, S. L. | |
Grefier, G. G. |
Red. PP/19.11.2014
Dact. GG/04ex/25.11.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5078/2014. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 5843/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
