Pretenţii. Sentința nr. 521/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 521/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 8771/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 521/2014
Ședința publică din data de 30.10.2014
PREȘEDINTE: D.-M. O.
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul C. S. VOINȚA, cu sediul în G., . (fost nr. 32), J. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.R.L. cu sediul în G., . (fost nr. 32), J. G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 09.10.2014 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând, în condițiile art. 256C.p.civ. asupra prezentei acțiuni, constată următoarele:
Prin cererea depusă la Tribunalul G. la 18.05.2012 și trimisă administrativ la Judecătoria G. la data de 21.05.2012, fiind înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta C. S. VOINȚA a chemat în judecată pe pârâta . G., solicitând ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună:
- obligarea acesteia la plata sumei de acesteia la plata sumei de 203,284 lei cu titlu de daune provenite din neplata impozitului pe clădiri și 912.000 lei cu titlu de daune pentru nefolosirea de către reclamantă a imobilului proprietatea sa, în total suma de 1.115.204 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Primăria Municipiului G. i-a aplicat sechestru asigurător asupra bunurilor sale imobile, pentru o datorie de 203.284 lei reprezentând impozit pe clădiri datorat și majorări.
Reclamanta a arătat că a fost lipsită de folosința imobilului pentru care s-a calculat acest impozit pe toată perioada pentru care impozitul s-a calculat, respectiv din anul 2004 și până în prezent, imobilul fiind de fapt deținut în tot acest timp de pârâtă.
A apreciat astfel reclamanta că pârâta i-a produs un prejudiciu de 203.284 lei constând în impozitul calculat pentru clădire și neachitat, nereușindu-se evacuarea pârâtei din acest spațiu decât în urma a mai multe litigii ce s-au purtat între părți din 2004 și până la rămânerea irevocabilă în luna noiembrie 2011 a sentinței civile nr. 8553/18.11.2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ .
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 912.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului în discuție, calculată pe ultimii 3 ani, mai puțin perioada de la data executării silite a pârâtei și până la data introducerii acțiunii. Aceste daune au fost calculate avându-se în vedere valoarea lunară a chiriei pentru clădirea din cadrul complexului de tenis, de 30.000 lei pe lună.
A menționat reclamanta că a convocat pârâta la conciliere directă în condițiile art. 720 ind.1 C., însă aceasta nu a dat curs invitației.
În drept, au fost invocate dispozițiile 1349/2 și 1357 NCC.
În baza art. 242 al. 2 C.., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 7-33 dosar fond judecătorie).
Prin încheierea din 09.10.2012, instanța a respins cererea reclamantei de preschimbare a termenului de judecată fixat în cauză.
La termenul din 21.02.2013, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar în ceea ce privește taxa de timbru datorată pentru cererea de chemare în judecată, invocând în finalul cererii și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. în soluționarea prezentei cereri.
La termenul din 16.05.2013, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., excepție pe care a admis-o, iar prin hotărârea nr.5614/30.05.2013 cauza a fost declinată spre competentă soluționare la Tribunalul G..
La data de 16.07.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ .
Instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar și a eșalonat plata taxei de timbru în 6rate lunare (5rate de 2500lei și ultima de 2763,84lei), care au fost achitate.
La data de 11.11.2013 reclamanta a depus precizări privind cuantumul despăgubirilor solicitate, respectiv suma de 203.284lei reprezentând impozit pentru perioada 01.2004-2013 inclusiv (ulterior precizat debitul ca fiind de 180.423lei –f.86) și 912.000lei reprezentând daune de 1000lei/zi pentru 912zile, adică cu 3 ani anterior introducerii acțiunii și până la predarea imobilului pentru a cărei folosință se solicită despăgubiri.
La data de 12.09.2013 pârâta a depus prima întâmpinare (f.60-61) și a revenit cu completări la data de 09.01.2014 (f.99-100), după precizările reclamantei la acțiunea principală. Prin întâmpinare a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe sau a medierii și excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Excepția netimbrării acțiunii a rămas fără obiect prin admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, iar lipsa calității de reprezentant al reclamantei a fost de asemenea soluționată prin depunerea de către consilierul juridic al reclamantei a dovezii calității sale. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe sau a medierii instanța a respins-o de asemenea prin încheierea din 20.03.2014.
Părțile au solicitat și administrat proba cu înscrisuri. Pârâta a administrat proba testimonială. Instanța a propus părților proba cu expertiză tehnică, dar nici una din părți nu a dorit să administreze această probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din încheierea prin care instanța a soluționat excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe sau a medierii, rezult că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele ale răspunderii civile delictuale și nu contractuale, așa cum a indicat și reclamanta .
În drept, sunt incidente astfel dispozițiile art. 998-999C.civ.
În fapt, între părți s-a încheiat în anul 2001 un contract de locațiune pentru o suprafață de 9600mp la un preț de 200USD/lună, reclamanta fiind locatorul, iar pârâta fiind locatarul (f.9 dosar fond inițial). În anul 2005 reclamanta încheie cu un terț un alt contract de închiriere pentru două imobile respectiv corpul A. în suprafața de 1125,81lei și corpul B în suprafața de 443,26mp pentru un preț de 40.000lei/lună, majorat ulterior la 48.000lei/lună (f.13 dosar fond inițial).
Având în vedere că pârâta ocupa o parte din spațiul deținut de reclamantă, aceasta din urmă a chemat-o în judecată pentru evacuarea spațiului, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 8553/18.11.2008 în dosarul nr._ a Judecătoriei G. (f.18-20 dosarul de fond inițial). Potrivit acestei hotărâri s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul deținut de reclamantă și obligarea pârâtei la plata contravalorii de daune pentru lipsa de folosință a imobilului din care a fost evacuat, pentru perioada 23.01._08.
Fără a fi soluționat litigiul, reclamanta a adus o firmă de pază, care a restricționat accesul în imobil, sens în care pârâta a formulat plângere penală. Din acest moment accesul în imobilul din . a fost restricționat timp de două luni de zile așa cum au declarat martorii audiați în cauză, respectiv N. I. (f.199) și Mîșlea E. (f.201).
Imobilul s-a predat formal la data de 15.11.2011 când un executor judecătoresc a efectuat punerea în posesia reclamantei asupra imobilul potrivit sentinței civile nr. 8553/2008, cu privire la corpul B. Cu acea ocazie debitorul (pârâta) a arătat că este neîntemeiată lipsa de posesie invocată de creditor și suma pretins datorată (f.145)
Impozitul calculat pentru imobilele deținute de reclamantă pentru perioada 2004-2009 au avut în vedere doar impozitul pentru corpul A de clădire, nu și pentru corpul B, corp în care își desfășura activitatea anterior pârâta (f.78).
Instanța va analiza în continuare întrunirea sau nu cumulativă a condițiilor necesare antrenării răspunderii civile delictuale și implicit a antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtei:
1. Fapta ilicită: pentru a fi în situație unei fapte ilicite ar trebui ca o persoană titulară a unui drept recunoscut de lege să sufere din partea unei alte persoane o pagubă ca urmare a nesocotirii dreptului său sau chiar a încălcării voite a acestui drept.
Astfel, reclamantă susține că este proprietara spațiului în litigiu, respectiv corpul B al imobilului din G. . (fost 32), imobil din care a evacuat-o pe pârâtă la data de 15.11.2011. În această calitate de proprietar i-a fost încălcat un dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv dreptul de folosință a bunurilor sale de către pârâtă, care cu rea-credință nu i-a permis accesul în acest corp de construcție.
Din înscrisurile depuse reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara imobilului în litigiu, respectiv a construcției corpului B, cu niciun titlu de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, act de adjudecare, donație, autorizație de construcție + proces-verbal de finalizare lucrări, etc.). Singurele înscrisuri prin care se încearcă să se dovedească existența dreptului de proprietate este extrasul de la Cartea Funciară (f.122 dosar fond inițial) și procesul-verbal de inspecție fiscală (f.75-81).
Din extrasul de la Cartea funciară rezultă că reclamantul „C. S. Voința” G. este proprietarul construcției C6 magazie cu suprafața de 58,75mp în baza unei autorizații de construcție. Din acest înscris nu rezultă că reclamantul este proprietarul corpului B pentru a cărei ocupare se solicită despăgubiri.
Mai mult, din înscrisul depus de reclamant la fila 78 rezultă faptul că acesta - „C. S. Voința” G. nu este proprietarul corpului B de clădire din G., ., deoarece a fost adus ca și aport la capitalul social al . SA prin actul adițional 2695/1992 și scos imobilul din evidența contabilă a reclamantului încă din data de 31.12.2007, imobilul fiind adjudecat de ..
Totodată reclamantul nu a făcut dovada că ar fi titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, că este beneficiarul folosinței imobilului pentru care cere despăgubiri, pentru a se putea vorbi de o încălcare a dreptului său.
Faptul că anterior anului 2007 a încheiat în calitate de locator contractele de închiriere imobile pe care le aduce în discuție reclamanta, nimeni nu îi contestă această calitate, dar nu a dovedit reclamanta calitate de proprietar.
Sumele pe care le solicită în calitate de plătitor de impozite și pe care susține reclamantul că i le datorează pârâta, sunt de fapt numai impozitul pentru corul A de clădire (f.78), clădire pe care niciodată nu a ocupat-o pârâta și pentru care nu există măcar hotărâre de evacuare.
În aceste condiții, în care reclamanta nu a făcut dovada că este titulara unui drept de proprietate, posesie, folosință, etc. a imobilului în litigiu respectiv corul B situat în G., . (fostă 32), nu poate nici să se aprecieze că prin ocuparea fără drept de pârâtă a acestui corp de clădire, a fost săvârșită de pârâtă o faptă ilicită.
Din probele solicitate rezultă o situație contrară celor susținute de reclamant, respectiv că pârâta nu a ocupat începând cu ianuarie 2008 corpul B. Astfel din înscrisurile depuse de la urmărirea penală (f. 125-138) rezultă că începând cu data de 16.01.2008 reclamanta prin organele sale a încheiat un contract de prestări servicii cu o firmă de pază, prin care s-a oprit accesul în imobil atât a persoanelor ce administra spațiul pentru pârâtă, cât și celor care foloseau în calitate de abonați sau antrenori corpul B din imobil. Aceeași stare de fapt a fost relevată și prin declarațiile martorilor audiați nemijlocit de instanță, respectiv că timp de 2 luni ianuarie-februarie 2008 s-a interzis accesul în imobilul în litigiu de către firma de pază, iar ulterior deși pârâta prin persoanele angajate a putut intra în imobil, nu au mai fost folosite de reprezentanții pârâtei și nici de abonații acesteia din urmă spațiile deținute de reclamant, ci doar extensiile la corpul B pentru care pârâta avea autorizație de construcție.
În aceste condiții s-a probat de către pârâtă nu numai că față de reclamantă nu a încălcat dreptul de folosință a imobilului Corp B, ci și față de orice altă persoană care ar fi titulara dreptului de proprietate sau folosință a corpului B.
2. Prejudiciul: reclamanta a susținut că prejudiciul creat de reclamantă îl reprezintă pe de o parte contravaloarea impozitului pentru perioada 01._ în valoare de 180.423 lei (f.93) și contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 16.05._11 în suma de 912.000 lei (f.74).
*Cu privire la suma de 180.423lei, această sumă, așa cum am arătat mai sus, reprezintă impozit pentru corpul A de clădire și nu pentru corpul B de clădire ocupat anterior de pârâtă. La această sumă s-a ajuns pentru că a fost calculat abia în anul 2009 impozitul pentru anii anteriori 2004-2009, împreună cu majorările aferente. Impozitul fiind neplătit s-a calculat în continuare impozit pentru anii 2010-2013 și de asemenea penalități aferente.
Astfel, nu se poate susține că prin impunerea de către Municipiul G. a plății impozitului pe corul A a imobilului din G., . s-a pricinuit reclamantei vreo pagubă, deoarece impozitul se datora pentru o clădire proprietatea sa, clădire pe care nici un moment reclamantul nu a susținut că i-a ocupat-o pârâta.
*Cu privire la suma de 912.000lei, reclamantul a susținut că reprezintă lipsa de folosință pentru corpul B din imobil, valoarea calculată față de un contract de locațiune din anul 2005 încheiat de reclamantă ci ICRMS G. (denumit în continuare ICRMSG). Instanța reține că potrivit contractului de locațiune nr. 300/1784/02.11.2005 încheiat anterior de reclamantă cu ICRMSG acestea au convenit că obiect al acestei locațiuni să fie atât corpul A în suprafață de 1125,81 lei, cât și corpul B- în suprafață de 443,26 mp, ambele folosite de ICRMSG pentru suma de 40.000 lei/lună. Contractul se derula pentru o perioadă de 5 ani. În perioada contractării locațiunii, ICRMSG a subînchiriat către pârâtă suprafața construită de 300 mp +teren pentru prețul de 1000 lei/lună (f.104).
Prin urmare, suprafață ocupată efectiv de pârâtă era de o valoare net inferioară celei totale închiriate de ICRMSG de la reclamant, astfel că un eventual prejudiciu pentru lipsa de folosință nu poate avea la bază valoarea contractului de 40.000 lei/lună încheiat de reclamantă cu un terț. Mai mult contractul de locațiune arătat au vizat perioada 2005-2006, cât existau pe piață alte prețuri față de cele practicate în perioada 2009-2011 (perioadă în litigiu în prezenta cauză).
Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize pentru stabilirea valorii lipsei de folosință având în vedere valoarea chiriei unei clădiri similare pe piața liberă, dar nici una dintre părți nu a fost de acord cu această probă și nici cu susținerea cheltuielilor cu efectuarea sa (f.162 verso).
În aceste condiții, nu se poate determina cu certitudine o valoare măcar minimală a unei eventuale lipse de folosință pentru imobilul în litigiu.
3 și 4. Vinovăția și legătura de cauzalitate: Cât timp instanța a reținut că în cauză nu s-a probat o fapta ilicită și nici un prejudiciu determinat sau măcar determinabil, nu poate analiza nici vinovăția sau legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În aceste condiții instanța reține că nici una din condițiile de admisibilitate a acțiunii în pretenții pentru antrenarea răspunderii civile delictuale nu este îndeplinită. Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea în pretenții ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta C. S. VOINȚA, cu sediul în G., . (fost nr. 32), J. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. S.R.L. cu sediul în G., . (fost nr. 32), J. G., ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din azi 30.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. O. A. I.
Red. D.M.O.
Tehnored. AI
4 ex/30.10.2014
comunicat 2 ex/31.10.2014
| ← Alte cereri. Sentința nr. 522/2014. Tribunalul GALAŢI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
