Pretenţii. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 775/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-ACIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 233/R/2014
Ședința publică din data de 27.06.2014
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: C. S.
JUDECĂTOR: D.-M. O.
GREFIER - A. I.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții” declarat de recurenta-pârâtă . – prin Sucursala G., cu sediul în G., . A, ., J. G., împotriva sentinței civile nr. 3125/31.03.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul procesual ales la sediul SCPA D. & Asociații din G., ., nr. 37 B, J. G. și intervenientul N. M., cu domiciliul în comuna P., ., J. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.06.2014 și a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând, în condițiile art. 256C.p.civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin hotărârea nr.3125 pronunțată la data de 31.03.2014 de Judecătoriei G. în dosarul cu nr._, instanța a dispus:
„Admiterea în parte a cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamant T. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârât S.C. C. A. S.A, intervenient N. M..
- Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de_,71 lei reprezentând reparații auto precum și dobândă legală de la data de 21.12.2011 și până la achitarea efectivă a debitului.
- Obligarea pârâtei, căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, 844 lei taxă de timbru și 1200 lei cheltuieli de judecată.”
Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ., să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de_,71 lei, reprezentând contravaloarea reparației la autoturismul marca AUDI, cu nr. de înmatriculare 9742 DWC precum și plata dobânzii legale de la data emiterii facturilor . nr. 245 și până la achitarea efectivă. A mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în luna decembrie 2011 reclamanta a efectuat reparații la auto marca AUDI cu nr. de înmatriculare 9742 DWC proprietatea lui C. S. N., fiind emisă factura fiscală nr. 245/21.12.2011 în valoare de 12.215,71 lei. Proprietarul autovehiculului a făcut precizarea că șoferul vinovat de producerea accidentului, numitul Ș. M. era asigurat RCA la . prezentând și o notă de constatare întocmită de asigurător.
A mai susținut reclamanta că întrucât asigurătorul nu a eliberat acceptul de plată proprietarul autoturismului a cesionat reclamantei încasarea sumei datorate în cuantum de_,71 lei. În acest sens, reclamanta a întocmit dosarul de daună și un deviz de reparații în sumă de_,15 lei. Din această sumă pârâta a plătit suma de 36.366 lei rămânând de plată o diferență de 6.682,15 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1270, 1350, 1566-1578 C.civ.și legea 136/1995.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri (f. 5-25 dosar fond).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare pârâta a arătat că la data de 05.12.2011 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate autovehiculele Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ autoturism asigurat RCA la pârâtă și autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare 9742 DWC aparținând numitului C. S. N..
A mai arătat pârâta că pentru stabilirea valorii reale a reparației pârâta a procedat la întocmirea unui deviz de reparații utilizând programul System D., program care în baza seriei de șasiu, identifică exact autoturismul, data primei înmatriculări, dotările de . a stabili valoarea reală a reparației. Din devizul de reparație generat de softul specializat System D. II a rezultat că suma reală care se justifică pentru aducerea autovehiculului avariat la starea dinaintea producerii evenimentului rutier nu poate depăși suma de 2100 lei. S-a arătat că proprietarul autoturismului a fost de acord cu pagubele constatate și consemnate în procesul-verbal precum și cu soluțiile tehnologice adoptate semnând fără obiecții coperta 2 a dosarului de daună.
A susținut pârâta că față de devizul de reparații reclamanta nu și-a respectat obligația întrucât nu a respectat nota de constatare a avariilor și soluțiile tehnologice adoptate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ., Legea 136/1995 și Ordinul CSA nr. 5/2010.
Instanța de fond a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică.
În motivarea hotărârii pronunțate instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției (f. 34 dosar fond) la data de 05.12.2011 numitul N. M. a condus autoturismul Daewoo Tico_ către localitatea R., iar în dreptul imobilului cu nr. 27 din localitatea Suhurlui nu a păstrat o distanță de siguranță față de autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare 9742 DWC, care a redus și semnalizat stânga pentru a intra pe un podeț, iar în încercarea acestuia de a-l ocoli l-a tamponat, fapt ce a produs daune în partea stânga față a autovehiculului.
Vinovat de producerea accidentului se făcea numitul N. M. care nu a păstrat o distanță regulamentară de autoturismul din fața sa, acesta recunoscându-și vinovăția cu ocazia declarației.
Între proprietarul autoturismului avariat (C. S. N.) și reclamantă a fost încheiat la data de 21.12.2011 un contract de cesiune de creanță prin care cedentul a cedat dreptul de creanță reprezentat de suma de_,71 lei, contravaloarea reparației, drept izvorât din polița de asigurare polița de asigurare de tip RCA, nr._ (f.5 dosar fond). Se poate observa că cesionarul a notificat debitorului cesiunea de creanță la data de 21.12.2011 (f. 7 dosar fond).
Ambele părți au susținut că la data producerii evenimentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat cu polița de asigurare de tip RCA, nr._. Ca urmare a acestui eveniment a fost constituit dosarul de daună RA0663GL11/07.12.2011 în cadrul căruia s-au făcut mai multe constatări (f. 27 dosar fond).
D. consecință a efectuării reparației a fost emisă factura GLTS 245/21.12.2011 (f.8 dosar fond) care se ridică la suma de_,71 lei. Operațiunile desfășurate și piesele schimbate sunt evidențiate în devizul de reparații (f. 9-12 dosar fond). Daunele produse au fost evidențiate în declarația șoferului vinovat de producerea accidentului (f.32 dosar fond), dar și în procesul-verbal de constatare daune (f. 72 dosar fond).
De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamanta a înaintat pârâtei constatările suplimentare (f. 106, 107 dosar fond), astfel încât se poate concluziona că au fost respectate dispozițiile art. 40 din Ordinul 5/2010, iar aceste prevederi legale nu impuneau obligația participării asigurătorului la această activitate.
În ceea ce privește sistemul informatic de evaluare aplicabil, instanța de fond a acordat prioritate sistemului de evaluare folosit de reclamantă întrucât în calitatea sa de specialist poate aprecia în ce situație este necesară înlocuirea sau repararea pieselor. Totodată, instanța de fond a apreciat că pârâta nu poate impune un preț pentru manoperă sau piese în condițiile în care acest drept aparține în exclusivitate reclamantului potrivit principiului libertății economice. Această concluzie se impunea cu atât mai mult cu cât prețul pieselor se încadra în limitele sistemului de evaluare AUDATEX, acest sistem informatic conținând prețul pieselor originale.
Expertul desemnat în prezenta cauză la fond, D. G., a stabilit că valoarea despăgubirii produse era de_,71 lei. În ceea ce privește apărarea pârâtului că soluția tehnică adoptată nu a fost respectată de reclamant, instanța de fond a respins-o întrucât, așa cum a reținut și expertul, responsabilitatea readucerii autovehiculului avariat la starea inițială îi revine reclamantei, iar aceasta a concluzionat că în ceea ce privește elementele din componența mecanismului de direcție nu este admisă repararea acestora, pentru siguranța rutieră impunându-se înlocuirea lor.
Reclamanta a adus în discuție în același timp o eventuală fraudă din partea reclamantei afirmând că este posibil ca aceasta să nu fi folosit în această reparație piese autentice, ci altele cu un preț mult inferior și de calitate inferioară, însă în sprijinul afirmației sale nu a produs nici o dovadă, rezumându-se la afirmația că este o practică frecvent uzitată de unitățile service, aspect care, în opinia instanței de fond, nu poate căpăta relevanță juridică.
Având în vedere că în speța dedusă judecății erau îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale civile a șoferului autoturismului asigurat, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite (nepăstrarea distanței de siguranță), existența unui prejudiciu (daune pentru remedierea cărora au fost necesare reparații în cuantum de_,71 lei), vinovăția în săvârșirea faptei ilicite și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și prejudiciu, instanța a admis cererea reclamantei.
În ceea ce privește dobânda solicitată, având în vedere că prin efectul cesiunii, cesionarul capătă toate drepturile cedentului și observând că cesiunea de creanță a fost notificată la data de 21.12.2011 instanța a acordat dobânda de la această dată.
Împotriva hotărârii mai sus arătate a fost declarat recurs în termen legal de către recurenta-pârâtă S.C. C. Asig S.A solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare exonerarea societății pârâte de la plata sumei debit, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă a arătat faptul că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului pârâta a arătat că:
1.Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că, după efectuarea reparațiilor autoturismului a fost emisă factura fiscală nr.245/21.12.2011 și s-a încheiat contractul de cesiune de creanță, însă nu rezultă din înscrisuri data încheierii acestui contract, în timp ce notificarea cesiunii a fost transmisă prin executor la data de 12.12.2011, adică înaintea emiterii facturii fiscale.
2. Recurenta a considerat că instanța de fond a reținut greșit că proprietarul autoturismului avariat a respectat art. 40 din Ordinul 5/2010 cu privire la constatările suplimentare. Pentru paguba suplimentară trebuiau încheiate procese-verbal suplimentare la care toate părțile implicate: asigurator, păgubit, unitate service trebuie să participe. Comunicarea constatărilor suplimentare pe e-mail nu echivalează cu întocmirea procesului-verbal suplimentar.
Față de aceste considerente recurenta a apreciat că nu datora reclamantei decât suma de 2100lei, sumă achitată deja cu OP nr.670/04.07.2012.
3.Totodată recurenta apreciază că diferența de plată, reprezintă atât componente neacceptate la plată, cât și din nerespectarea pașilor tehnologici adoptate de societatea asiguratoare. Astfel, consideră că prin raportul de expertiză trebuiau evaluate numai acele repere pe care părțile le-au stabilit ca fiind avariate în urma procesului-verbal de constatare a daunei.
Ca urmare, devizul de plată nefiind întocmit după reperele consemnate în procesul-verbal de constatare inițial, nu poate fi opus pârâtei, aceasta nefiind obligată să le plătească.
4. Cu privire la dobândă, recurenta a apreciat că pe de o parte cesiunea a fost făcută pro cauza, iar cesionarul nu poate pretinde mai mult decât a primit el însuși.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1 C.p.civ. vechi.
Cererea de recurs este timbrată cu 325+97lei taxei de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Legal citate intimatele s-au prezentat în instanță prin apărător, dar nu au formulat întâmpinare sau probe în apărare. Prin concluziile orale și scrise depuse la dosar intimata-reclamantă, aceasta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Părțile nu au solicitat probe noi în recurs, dar recurenta a depus copie de pe OP nr.670/04.07.2012.
Analizând încheierea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de probatoriile existente la dosar, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 și 304 1C.p.civ., Tribunalul constată că recursul formulat de S.C. C. Asig S.A este fondat în parte pentru considerentele ce se succed:
În fapt, potrivit procesului-verbal de constatare a contravenției (f. 34 dosar fond) la data de 05.12.2011 numitul N. M. a condus autoturismul Daewoo Tico_ către localitatea R., iar în dreptul imobilului cu nr. 27 din localitatea Suhurlui nu a păstrat o distanță de siguranță față de autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare 9742 DWC, care a redus și semnalizat stânga pentru a intra pe un podeț, iar în încercarea acestuia de a-l ocoli l-a tamponat, fapt ce a produs daune în partea stânga față a autovehiculului.
Vinovat de producerea accidentului se făcea numitul N. M. care nu a păstrat o distanță regulamentară de autoturismul din fața sa, acesta recunoscându-și vinovăția cu ocazia declarației.
Între proprietarul autoturismului avariat (C. S. N.) și reclamantă a fost încheiat la data de 21.12.2011 un contract de cesiune de creanță prin care cedentul a cedat dreptul de creanță reprezentat de suma de_,71 lei, contravaloarea reparației, drept izvorât din polița de asigurare polița de asigurare de tip RCA, nr._ (f.5 dosar fond). Se poate observa că cesionarul a notificat debitorului cesiunea de creanță la data de 21.12.2011 (f. 7 dosar fond).
Ambele părți au susținut că la data producerii evenimentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat cu polița de asigurare de tip RCA, nr._. Ca urmare a acestui eveniment a fost constituit dosarul de daună RA0663GL11/07.12.2011 în cadrul căruia s-au făcut mai multe constatări (f. 27 dosar fond).
D. consecință a efectuării reparației a fost emisă factura GLTS 245/21.12.2011 (f.8 dosar fond) care se ridică la suma de_,71 lei. Operațiunile desfășurate și piesele schimbate sunt evidențiate în devizul de reparații (f. 9-12 dosar fond). Daunele produse au fost evidențiate în declarația șoferului vinovat de producerea accidentului (f.32 dosar fond), dar și în procesul-verbal de constatare daune (f. 72 dosar fond).
În drept, potrivit art.1270, 1350, 1566-1578, 2199 și următoarele din N.C.civ. și legea 136/1995.
Instanța reține că toate motivele invocate de recurentă sunt motive ce au ca efect modificarea hotărârii atacate și nu casarea acesteia.
1.Un prim motiv se referă la cesiunea de creanță în sensul că factura fiscală are o dată ulterioară față de momentul notificării cesiunii. O astfel de post datare este posibil efectul unei eroare de inserare a datei pe factură, aceasta fiind una electronic emisă. Dacă data este una eronată, data certă a acestei facturi poate fi ca de comunicare a facturii împreună cu notificarea cesiunii prin executorul judecătoresc la data de 12.12.2011.
O astfel, de eroare de redactare electronică a facturii nu poate constitui un motiv de nulitate a înscrisului privind întinderea pagubei suferită de către autoturismul avariat Audi cu nr. de înmatriculare 9742 DWC. Chiar dacă s-ar presupune că factura fiscală nu ar putea face dovada pagubei suferite de proprietarul autoturismului avariat (C. S. N.), și ar fi înlăturată ca și probă, întinderea despăgubirilor a fost probată de către reclamantă prin efectuarea expertizei tehnice auto, care a stabilit valoarea pieselor avariate și a manoperei aferente.
Mai mult, chiar recurenta efectuează plata către unitatea service, dar în limita pe care o consideră a fi întinderea despăgubirii de doar 2100lei (f.10 dosar recurs).
Ca urmare, acest prim motiv de recurs este neîntemeiat.
2.Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, instanța reține că faptul că nu s-a încheiat un proces-verbal suplimentar, aceasta echivalează cu o nerecunoaștere a asiguratorului pentru restul sumei suplimentare pentru a fi acoperită. Cu toate acestea instanța reține că atât părțile reclamante au comunicat prin E-mail asiguratorului necesitatea unor piese suplimentare ce trebuiau înlocuite în urma desfacerii autoturismului la unitatea service. Cu toate acestea asiguratorul nu a trimis un inspector de daună la unitatea service pentru a efectua constatările suplimentare, care nu se putea face în biroul asiguratorului, ci numai la fața locului la autoturismul avariat.
Lipsa de diligențe din partea asiguratorului pentru a trimite un inspector de daună și a întocmi un proces-verbal suplimentar cu obiecțiuni pertinente nu poate fi opusă reclamantei, care a depus diligențele necesare înștiințării asiguratorului în acest sens.
Chiar dacă nu s-a încheiat un proces-verbal suplimentar de daună, aceasta nu presupune că asiguratorul nu rămâne responsabil să plătească întreaga sumă de despăgubire în baza contractului de asigurare pentru răspundere civilă auto în locul persoanei responsabile de producerea daunei. Astfel, pentru piesele pentru care s-a întocmit proces-verbal de constatare a daunelor este ținut direct în baza înțelegerii tripartite a părților, iar pentru diferență este ținut să răspundă pe baza probelor ce se administrează în proces, sau pe baza probelor ce se administrează de părți în faza prealabilă procesului, când la asigurator se depun toate actele necesare acordării despăgubirii sau refuzului de plată a acesteia.
În concluzie nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
3. Recurenta consideră că diferența de plată între suma cu care a fost de acord să plătească despăgubirea și ce solicitată de reclamantă, se datorează atât pieselor suplimentar înlocuite, cât și datorită pașilor tehnologici ce nu au fost respectați de unitatea service. Din expertiza tehnică administrată la instanța de fond rezultă că numai 5 piese au fost suplimentar înlocuite față de cele stabilite inițial, iar costul acestor piese este de numai 2528,90lei. Aceste piese erau în strânsă legătură cu accidentul rutier și au putut fi depistate la dezechiparea autoturismului de piesele exterioare avariate (f.101-103 dosar fond).
Ca urmare, aceste piese trebuiau înlocuite fiind efectul direct al acțiunii faptei ilicite de care răspundea potrivit contractului de asigurare pârâta. Astfel, pârâta a fost de acord cu înlocuirea barei deformate, dar nu este de acord cu înlocuirea suportului de prindere a acestei bare, care la rândul său a fost deformat, cu înlocuirea farului de ceață avariat care era prins în bara deformată. Totodată asiguratorul este de acord că roata cu tot cu janta stângă față este deformată, dar nu mai este de acord cu înlocuirea brațului de prindere a acestei roți de restul sistemului de direcție, deși rezultă fără dubiu deformarea acestui braț în urma avarierii suferite.
Chiar dacă s-ar înlătura aceste piese care au o valoare redusă -2528,90lei față de totalul despăgubirii 12.215,71lei, tot ar rezulta o valoare de aproape 10000lei mult față de suma de 2100lei cu care a fost de acord asiguratorul. Diferența rezultată o explică expertul ca fiind produsă de faptul că asiguratorul folosește un sistem informatic de calcul a pieselor luând ca bază piesele cu valoarea cea mai redusă de pe piață și nu piesele originale ale autoturismului sau a mărcii producătoare.
Astfel, nu poate fi opus persoanei păgubite într-un accident să monteze pe autoturismul său cele mai ieftine piese, care sunt și cele mai slabe calitativ de cele mai multe ori.
Ca urmare, această apărare a recurentei nu poate fi primită în sensul că persoana păgubită prin accident ar trebui să fie despăgubită doar pentru valoarea cea mai ieftină a pieselor auto și cu valoarea cea mai redusă a manoperei.
Astfel, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada întregului prejudiciu suferit, despăgubire ce trebuie suportată de asigurator.
4.Cu privire la dobândă, recurenta a considerat că reclamanta în calitate de cesionar nu poate pretinde de la terț mai mult decât a plătit el însuși prin cesiune. Instanța reține că cesionarul primește despăgubirea „în limitele cesiunii plătite”, dar dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare cesiunii plătite nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
Ori, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1535 N.C.civ., la nivelul dobânzii legale.
Cu toate acestea instanța reține că deși recurenta a făcut plata de 2100lei către reclamantă la data de 04.07.2012, nu a depus la fond dovada plății efectuate. Din acest motiv instanța de fond a acordat reclamantei dobânda legală la întreaga sumă de 12.215,71lei începând cu data cesiunii de creanță 21.12.2011 și până la momentul plății. Fiind depusă dovada achitării acestei sume în faza de recurs, instanța reține că se impune admiterea cererii de recurs a pârâtei doar cu privire la acest aspect.
Astfel, instanța va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată și va dispune obligarea pârâtei . la plata către reclamantă a sumei de 10.215,71 lei reprezentând reparații auto, deoarece suma reprezentând despăgubiri este cea de 12.215,71lei-stabilită de instanța de fond, dar din ea se scade suma de 2100lei deja achitată de recurentă înainte de introducerea acțiunii. La suma diminuată -10.215,71 lei se va calcula și dobânda legală aferentă acestei sume, de la data de 05.07.2012(a doua zi după efectuarea plății de 2100lei) până la achitarea efectivă a debitului.
Cu toate acestea, așa cum am arătat mai sus recurenta este ținută a plăti către reclamantă dobânda legală, aferentei sumei de 12.215,71lei pentru perioada 21.12._12.”
De altfel, instanța reține că dobânda trebuia achitată de la data cesiunii de creanță 12.12.2011, dar dacă ar obliga recurenta la o perioadă mai mare de plată a dobânzii, instanța ar încălca principiul conform căruia recurenta nu-i poate fi agravată soarta (obligația) în propria sa cale de atac.
În consecință instanța va admite recursul, cu precizările mai sus arătate.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 276C.p.civ., respectiv recursul fiind întemeiat numai în parte, cheltuielile avansate de părți ar trebui compensate. Vina pentru care instanța de fond nu a dedus suma de 2100lei la fond și nu a acordat diferențiat dobânda se datorează ambelor părți, atât reclamantei care a solicitat întreaga sumă de despăgubiri, deși primise o parte din acestea, dar și pârâtei care nu a fost diligență pentru a face dovada plății sumei mai sus arătate și care a așteptat până în calea de atac pentru a face această dovadă.
Ca urmare, nici una dintre părți nu va fi obligată către partea adversă la plata vreunei sume cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de ., cu sediul în G., . A, ., J. G., împotriva sentinței civile nr. 3125/31.03.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul procesual ales la sediul SCPA D. & Asociații din G., ., nr. 37 B, J. G. și intervenientul N. M., cu domiciliul în comuna P., ., J. G..
Modifică în parte sentința recurată și în rejudecare:
Obligă pârâta . la plata către reclamantă a sumei de_,71 lei reprezentând reparații auto, precum și plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 05.07.2012 până la achitarea efectivă a debitului. Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale, aferente sumei de_,71 lei pentru perioada 21.12._12.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.06.2014.
pentru PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR,
R. M. C. S.
- aflat în CO - - aflat în CO -
conform art. 261 C. pr. civ. conform art. 261 C. pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P. Judecător, A. P.
pentru JUDECĂTOR,
D.-M. O.
- aflat în CO -
conform art. 261 C. pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P.
Red .D.M.O. GREFIER,
Tehnored.A.I. A. I.
2 ex/30.07.2013
Fond:A.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 98/2014. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 99/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
