Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 381/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 381/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 8738/95/2013/a1
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința Nr. 381/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
Judecător – sindic - M. E. V.-C.
Grefier C. G.
Pe rol fiind examinarea cererii de antrenare a răspunderii materiale nr. 4712 din 5 martie 2015 formulată de lichidatorul judiciar E. C. G. IPURL Tg.J. în cadrul procedurii falimentului privind pe debitorul ., împotriva pârâtului P. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat curatorul special desemnat pentru pârâtul lipsă, d.na C. L. ,lipsă restul părților .
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată dosarul în stare de judecată și se acordă cuvântul .
Curator special, d.na av. C. L. a solicitat respingerea cererii .
JUDECĂTORUL – SINDIC
Asupra cererii de față,
La data de 10 martie 2015 a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de antrenare a răspunderii materiale nr. 4712 din 5 martie 2015 formulată de lichidatorul judiciar E. C. G. IPURL Tg.J. în cadrul procedurii falimentului privind pe debitorul ., împotriva pârâtului P. A., în temeiul disp. art. 138 al.1 lit.a și d din L. 85/2006.
Analizând cererea în raport de actele și lucrările dosarului, judecătorul – sindic constată următoarele:
Prin sentința nr. 177 din 12 febr. 2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței privind pe debitoarea . și a fost numit administrator judiciar E. C. G. IPURL, care în această calitate în baza art. 20 din L. 85/2006, a procedat la notificarea, publicarea deschideri în BPI și la întocmirea tabelelor de creanță.
Prin sentința 688 din 21 mai 2014, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului și numirea ca lichidator judiciar a E. C. G. IPURL Tg.J. .
În cadrul procedurii debitoarea a fost notificată cu privire la obligația depunerii documentelor prev. de art. 28 din L.85/2006, dar deși corespondența a fost confirmată de primire, administratorul societar nu a dat curs solicitării lichidatorului judiciar .
Se reține că documentele aferente perioadei aprilie 2012 – febr. 2013, au fost preluate de la AJFP G. conform procesului verbal încheiat la 30 mai 2013 în cadrul plângerii penale formulate împotriva debitorului în cauză.,
Se mai reține că au fost identificate două dosare penale de evaziune fiscală în care este cercetat administratorul statutar . 106/P/2014 și 168/P/2014, dosare în care au fost atașate două facturi asupra cărora planează suspiciuni de fals și evaziune fiscală, nefiind atașată și evidența contabilă în a debitoarei .
Date fiind informațiile comunicate de IPJ G., lichidatorul judiciar s-a adresat AJFP G. care a comunicat că societatea mai este cercetată într-un dosar penal de către Poliția de Transporturi Feroviare D. dar că, la preluarea documentelor aferente perioadei aprilie 2012 – febr. 2013, s-au lăsat societății copii confirmate cu originalul ale tuturor documentelor ridicate .
Se concluzionează că administrator societar a refuzat punerea la dispoziția lichidatorului judiciar a documentelor financiar – contabile ale societății debitoare, în original, cele întocmite după febr. 2013 și în xerocopii, cele aferente perioadei aprilie 2012 – febr. 2013 .
Pe baza documentelor puse la dispoziție de AJFP G. a fost întocmit raportul cauzal 4580 din 26 ian. 2015 care a fost aprobat de judecătorul – sindic .
Astfel, conform balanței de verificare la 30 sept. 2013, patrimoniul debitoarei este în sumă de 1.442.696 lei compus din creanțe de încasat de la asociatul unic și administratorul societar de 1.442.469 lei și disponibilități bănești de 227 lei .
Consiliul Local Tg.J. a comunicat că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile declarate .
Din analiza indicatorilor financiari înregistrați la data de 30 sept. 2013 a rezultat că debitoarea a înregistrat în anul 2013 un profit substanțial de 929.537 lei, dar că rezultatele foarte bune în ceea ce privește situația economico – financiar a firmei, respectiv încasările din vânzările de mărfuri, nu au fost folosite de administratorul statutar și pentru achitarea datoriilor societății, ci au fost înstrăinate de către acesta, așa cum rezultă din balanța analitică a contului 461.
La data de 30 sept. 2013, societatea debitoare deținea în patrimoniu active circulante în sumă de 1.442.696 lei compuse din creanțe de încasat – 1.442.469 lei și disponibilități bănești în sumă de 227 lei, iar activele nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar fiind considerate lipsă la inventar .
De asemenea, la data de 30 sept. 2013, societatea avea înregistrate datorii de 498.636 lei formate doar din datorii bugetare, iar totalul creanțelor înscrise la masa credală este de 1.229.281 lei .
Raportul cauzal a concluzionat că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat: însușirii de către administratorul societar a disponibilităților bănești, acesta nepunând la dispoziția lichidatorului judiciar activele în cauză și nici documentele justificative de cheltuire a sumelor respective ; transferurile patrimoniale în sumă de 1.442.469 lei efectuate de administrator prin contul 461. Debitori diverși; neîntocmirea evidenței contabile în conformitate cu legea, ultima balanță întocmită fiind cea la 30 sept.2014; prin neplata la termen a obligațiilor bugetare, folosirea patrimoniului societății în interes propriu și nu pentru achitarea sumelor datorate creditorilor administratorul societar a cauzat creșterea accentuată a datoriilor societății comerciale, ajungându-se la încetare de plăți.
Cu privire la elementele de antrenare a răspunderii materiale, lichidatorul judiciar a constatat că sunt întrunite condițiile prev. de art.138 al.1 lit.a și d din L. 85/2006 pentru atragerea răspunderii materiale, fiind astfel formulată cerere de antrenare a răspunderii .
S-a avut în vedere că pârâtul a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar – contabile ale societății debitoare și de asemenea, activele societății, fiind declarate lipsă la inventar, astfel că se prezumă că pârâtul și-a însușit disponibilități bănești în sumă de 227 lei, nu a întocmit evidența contabilă în conformitate cu legea, ultima balanță de verificare fiind întocmită la 30 sept. 2014, nu a înregistrat corespunzător în contabilitate datoriile provenite de la furnizorii societății, nu a contabilizat datoriile și creanțele în mod corect neputându-se astfel urmări acestea pentru a fi achitate la termen și fără a genera majorări și penalități, prin neplata la termen a sumelor datorate creditorilor societății, cauzând creșterea accentuată a datoriilor societății .
Pârâtul, nedepunând actele contabile ale societății, nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț .
De asemenea, nu a oferit nici o explicație în ceea ce privește transferurile patrimoniale în sumă de 1.442.469 lei efectuate către asociatul unic și administratorul debitoarei prin contul 461 –debitori diverși, în dauna creditorilor societății.
Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.
Doctrina s-a pronunțat în sensul că „refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.
Nepredarea documentelor contabile, nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei inclusiv în ceea ce privește creanțele de recuperat sunt semne în raport de care se poate deduce că au existat manopere frauduloase cu privire la elementele de activ evidențiate înscrise în ultimul bilanț care se circumscriu sferei de aplicare a prevederilor art.138 lit.a, e din Legea nr. 85/2006.
Nepredarea valorilor înscrise în bilanț constituie un indiciu temeinic al prezumției simple că pârâtul a săvârșit acte de dispoziție aspra unor bunuri care alcătuiau patrimoniul societar, acte care au afectat conținutul acestuia.
Diminuarea activului net cu aceste valori fără o compensare reală se află în mod cert în raport de cauzalitate cu insuficiența activului și justifică obligarea pârâtului la complinirea activului societar.
Evidențele contabile trebuie să reflecte o imagine fidelă a patrimoniului.
Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii, care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.
Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei juridice.
În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.
În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității.
Omisiunea înregistrărilor în contabilitate, greșelile de scriere, calcul, încălcarea unor reguli ale contabilității sunt cazuri care pot fi subsumate sintagmei de „contabilitate neconformă cu legea”. O astfel de omisiune poate fundamenta acțiunea în răspundere doar dacă este atașată intenției de ascundere a unor active sau datorii. Omisiunea voită de a înregistra operațiuni reale în contabilitate sau alterarea în mod intențional a evidențelor nu sunt decât expresia unei contabilități fictive.
Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități .Doctrina s-a pronunțat în sensul că „refuzul părții de a remite instanței documentele de comerț sau corespondența comercială poate fi încadrat în categoria indiciilor obiective de natură să întemeieze prezumții judiciare.”
Refuzul predării evidenței contabile poate constitui un indiciu semnificativ pe care judecătorul să-și întemeieze prezumții determinante în acest sens dacă motivarea sub aspectul prezumțiilor judiciare este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă și convingătoare.
Jurisprudența a considerat că nepredarea documentelor contabile, chiar după repetate somații, nerestituirea/ nereconstituirea lor completă, deși au fost acordate termene succesive în acest scop sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă nu a fost deloc întocmită ori a fost distrusă.
Se reține că debitoarea a fost notificată cu privire la obligația depunerii documentelor contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, dar deși administratorul statutar a confirmat de primire corespondența, acesta a refuzat punerea la dispoziția lichidatorului judiciar a actelor financiar-contabile ale societății, în original, după feb 2013 și în copii pentru cele aferente perioadei aprilie 2012-februarie 2013.
Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta atât prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului cât și prezumția simplă că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă a evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.
Prin neconformitatea „lato sensu” a ținerii contabilități a avut loc o disimulare a unor bunuri, valori și elemente ale activului patrimonial.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.
Fapta administratorului statutar care nu a ținut evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, se află în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de societate și de creditori deoarece prin această conduită, organele de conducere au fost lipsite de informații esențiale referitoare la starea patrimonială a societății .
Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților.
În consecință, se constată că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii pentru fapta prevăzută de art. 138 lit.a și d, din legea insolvenței, urmând a fi admisă cererea și antrenată răspunderea materială a pârâtului pentru suma de 1.229.281 lei reprezentând masa pasivă reflectată în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei.
Totodată, va fi obligat pârâtul la plata onorariului curatorului special desemnat în cauză în conformitate cu dispozițiile art.167 al.3 din c.pr.civilă, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea antrenare a răspunderii materiale nr. 4712 din 5 martie 2015 formulată de lichidatorul judiciar E. C. G. IPURL Tg.J. în cadrul procedurii falimentului privind pe debitorul . cu sediul social în Tg.J., .-20, Cam.2 ,jud.G., CUI_, J_ , împotriva pârâtului P. A. domiciliat în comuna Lelești, ..
Antrenează răspunderea materială a pârâtului pentru suma de 1.229.281 lei,
Obligă pârâtul să aducă la masa credală această sumă .
Obligă pârâtul la 200 lei cheltuieli reprezentând onorariul curatorului special, C. L..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015 la Tribunalul G. .
Judecător - sindic, M. E. V.-C. | ||
Grefier, C. G. |
M.V.C./C.G.
19 Iunie 2015, ex. 5
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Încheierea nr. 445/2015.... → |
|---|
