Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4744/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4744/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1801/1748/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta-reclamantă A. C. ILFOV SA împotriva sentinței civile nr. 4744/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. N., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de apel.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise va amâna pronunțarea pentru data de 10.12.2014
DISPUNE
Amâna pronunțarea pentru data de 10.12.2014
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.12.2014
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. M. A. M.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1184 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.12.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: M. A. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta-reclamantă A. C. ILFOV SA împotriva sentinței civile nr. 4744/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. N., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14.04.2014 sub nr._ reclamanta . SA a solicitat ca prin hotarârea ce se va pronunța pe calea procedurii cererii cu valoare redusă să fie obligat pârâtul E. N. la plata sumei de 5153 lei cu titlu de debit principal. Se solicită cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că între părți au avut loc relații comerciale ce au constat în furnizarea către pârât a serviciilor de apa si canalizare. Contravaloarea lor se găsește în facturile anexate.
În drept se invocă art. 1025-1032 NCPC.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar formularul de răspuns comunicat de instanță și nici nu a răspuns prin alt mijloc.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Procedura cu privire la cererile de valoare redusă reprezintă un nou mijloc procesual, introdus prin art. 1025-1032 din C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 republicată în Monitorul Oficial nr. 542 din 3 august 2012) ca o alternativă la procedura de drept comun și la cea a ordonanței de plată pentru soluționarea cu celeritate a litigiilor patrimoniale, atunci când valoarea obiectului acestora nu depășește 10.000 lei și nu vizează materiile exceptate de lege (art. 1025 alin. 2 și 3 C.pr.civ.). Aceasta reprezintă o preluare a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
Având în vedere că reclamanta a optat pentru aplicarea acestei proceduri (art. 1026 alin. 1 C. proc. civ.) instanța a avut în vedere și normele speciale pe care le conține.
Dupa cum a aratat si reclamanta intre parti nu a fost incheiat un contract, serviciile de apa si canalizare fiindu-i furnizate paratului in baza unei intelegeri verbale. De asemenea, facturile depuse la dosar nu sunt semnate de catre parat. Astfel, la dosar nu exista niciun inscris din care sa rezulte existenta unor relatii contractuale intre parti, iar potrivit art. 249 C. reclamanta, care solicita plata unui debit, avea obligatia de a-si dovedi pretentiile.
Avand in vedere ca sarcina probei ii revine reclamantei, iar aceasta nu a facut proba celor sustinute, instanta a respins cererea ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 4744/08.07.2014 a formulat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, desființarea Hotărarii civile nr. 4744 / 2014, pronunțata de către Judecătoria Cornetu - Secția Civila, in dosarul nr._ si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare apelanta-reclamantă arată faptul că prestarea serviciilor de livrare a rețelei de apa si canalizare a fost preluata de către societatea . SA in baza Procesului verbal privind predarea-primirea sistemului de alimentare cu apa al orașului P., Jud. Ilfov conform HCL P. Nr. 150 / 29.07.2009 de la IJ.A.T. P. in calitate de membru al Asociației de Dezvoltare Intercomunitara A. "ADIA-iLFOV". Astfel, fiind vorba despre o preluare si nu despre o implementare a acestui serviciu, baza de data a clienților a fost direct preluata, fara a se incheia contracte de furnizare intre prestator si utilizator, semnarea contractelor urmând a se materializa in perioada imediat următoare. Nu toti utilizatorii au înțeles sa dea curs solicitărilor societății repetate de a se prezenta la punctual de lucru situat in Orașul P., .. 1 Bis, colt cu . se precizează si in Adresa nr. 260 din data de 15.01.2014, trimisa paratului, acesta ramanand de fiecare data in pasivitate.
Cu privire la obligarea paratului la plata serviciilor prestate, apelanta-reclamantă arată că potrivit Legii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241 din 22.06.2006, "Utilizatorul are obligația sa achite contravaloarea serviciilor furnizate de operator." In consecința, atata timp cat Utilizatorul a beneficiat de serviciile de apa si canalizare puse la dispoziție de operator consideram a fi intemeiata acțiunea noastra. Mai mult decât atat, "operatorul are dreptul sa factureze si sa incaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare furnizate/prestate conform tarifelor aprobate de autoritatea publica locala, sau de ADIA - Ilfov după caz, potrivit intelegerii verbale dintre parti".
A mai arătat că potrivit art. 41 alin. 4 lit. c) din Legea 51/2006, membrii comunităților locale, persoane fizice sau juridice, au obligația de a achita, in termenele stabilite contravaloarea serviciilor furnizate sau prestate, iar in caz de intarziere in efectuarea plații, sa plateasca penalitati in cuantum egal cu cel al obligațiilor bugetare al căror cunatum nu pot depăși cuantumul sumei la care se aplica (art. 30 alin. 4 din Legea 241 / 2006). Obligativitatea Utilizatorului de a achita facurile emise de subscrisa este evidenta si legala. În mod pardoxal, fără un motiv evident si temeinic, Dl. Lftimie N. nu a inteles sa achite nici pana in prezent facturi emise inca din anul 2011. Debitorul nu a probat achitarea, in termenul de plata prevăzut de art. 30 alin. 3 din Legea 241 /2006, a facturilor fiscale emise de creditoare in perioada 13.04._14.
În privința forței probante a facturilor fiscale, apelanta-reclamantă susține că acestea fac dovada deplina impotriva emitentului si in favoarea aceluia ce o deține, adica a destinatarului si pe cale de consecința sarcina probei plații revine debitorului. Factura fiscala poate sa faca dovada si in favoarea emitentului daca este acceptata de către destinatar. Acceptarea poate fi expresa, atunci când se face prin depunerea semnaturii destinatarului pe unul din exemplarele facturii, cu mențiunea "acceptat” sau tacit, când rezulta din modul de comportament al beneficiarului manifestat prin orice act de dispoziție, neîndoielnic sub aspectul manifestării sale de voința in sensul acceptării acestuia. Astfel, atitudinea pasiva a paratului este una de recunoaștere tacita a pretențiilor sale.
Apelanta-reclamantă considera ca fiind indeplinite in speța condițiile impuse de lege pentru admiterea cererii, avand in vedere următoarele argumente:Potrivit art. 1.025 Cod procedura civila, procedura privind cererile cu valoare redusa are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligațiile de plata a unor sume de bani in cuantum maxim de 10.000 lei. Astfel, procedura privind cererile cu valoare redusa este o procedura speciala care necesita îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanșează aceasta procedura :creditorul trebuie sa aiba o creanța a cărei obligații corelative consta in îndatorirea debitorului de a plați o suma de bani in cuantum maxim de 10.000 lei; creanța sa nu-si aiba izvorul in domeniile prevăzute de art. 1.025 alin. 2 si 3 Cod procedura civila; urmarea procedurii instituite de art. 1.029 Cod procedura civila.
A mai arătat faptul că potrivit art. 41 alin. 4 lit) c din Legea 51/2006, membrii comunitățiilor locale, persoane fizice sau juridice, au obligația de a achita, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate sau prestate, iar în caz de întârziere în efectuarea plății, să plătească penalități în cuantum egal cu cel al obligațiilor bugetare al căror cuantum nu pot depăși cuantumul sumei la care se aplică (art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006).
în cadrul raporturilor juridice obligaționale, creditorul care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligații îi revine sarcina de a dovedi existența creanței, respectiv a raportului juridic care a dat naștere dreptului său subiectiv. Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate și în apărare să facă dovada fie a ineficienței raportului juridic obligațional în baza căruia creditorul își întemeiază dreptul său de creanță, fie a executării obligației invocată de către creditor. Creditoarea A.-C. ILFOV S.A. a făcut dovada prestării serviciilor solicitate prin facturile fiscale emise de creditoare în perioada 13.04._14. Obligarea pârâtului la plata contravalorii serviciilor livrate corespunde prevederilor art. 41 alin. 4 lit) c din Legea 51/2006, care stipulează principiul obligativității actelor juridice legal încheiate și principiul dreptului creditorului la executarea întocmai a obligației de către debitor.
De asemenea, apelanta-reclamantă mai susține faptul că, condiția referitoare la necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile este îndeplinită cuantumul creanței fiind de 5.153,0 lei, iar cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 662 alin. 3 codul de procedură civilă prevede că o creanță "este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlu executoriu conține elemente care permit stabilirea lui", instanța constatând că, în speță, această condiție este îndeplinită, deoarece câtimea creanței este determinată în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare în perioada 13.04._14.
În privința exigibilității creanței, apelanta-reclamantă arată că o creanță este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condițiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. Astfel, în speță, potrivit art. 30 alin. 3 din Legea 241/2006, pârâtul este obligat să plătească reclamantului serviciile prestate în termen de 15 de zile de la emiterea facturilor. Față de această reglementare legală, apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru plata serviciilor de livrare apă dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 5.153,0 lei.
În privința cheltuielilor de judecată apelanta-reclamantă invederează instanței următoarele: Potrivit prevederilor art. 473 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire stă culpa procesuala a pârtii care a căzut în pretenții. Societatea A. C. Ilfov SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței depuse la dosar. Având în vedere culpa procesuală a pârâtului și faptul că reclamanta, a dovedit cheltuielile judiciare realizate, solicit instanței să admită capătul de cerere și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu privire la facturile depuse la dosarul prezentei cauze, apelanta-reclamantă arată că
instanța de fond in mod greșit a retinut faptul ca " facturile depuse nu au fost semnate de către parat" întrucât începând cu 1 ianuarie 2007 facturile nu mai trebuie să fie semnate și ștampilate, în acest fel Codul Fiscal românesc a simplificat procedura complicată de facturare și s-a aliniat la legislația fiscală a celorlalte state din UK (țări în care semnătura și ștampila nu mai erau cerute de ani de zile). Mai mult, tot începând cu 2007 nu mai e nevoie de facturile tipizate de la Imprimeria Națională, fiecare firmă își poate face propriul format, cu condiția să respecte o . reguli. În Codul fiscal se specifica ce trebuie să conțintă o factură, și anume: datele de identificare a cumpărătorului, datele de identificare a vânzătorului, data, . numărul, descrierea operațiunilor facturate, informațiile legate de TVA (dacă e cazul), informațiile legate de expediție (dacă e vorba de livrare de marfă).
Apelanta-reclamantă solicit instanței să observe faptul ca nu exista un just echilibru intre motivarea din Hotararea civile nr.4744 din data de 08.07.2014, pronunțata de către Judecătoria Cornetu - Secția Civila si prevederile Codului Fiscal. De la data de 1 ianuarie 2007, semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii. In Codul fiscal la art. 155 alin .(6) se precizează următoarele: Semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii." In consecința, modul in care au fost emise si totodată transmise facturile către para este perfect legal.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. Art. 466 C.proc.civ, Art. 473 C.pr.civ, Art. 662 alin. 3 Cod Proc. Civ., Art. 1.025 Cod. Proc. Civ, Art. 1.029 Cod procedura civila, Art. 155 alin. 6 Cod Fiscal, Art. 41 alin. 4 lit. c) din Legea 51/2006, Art.. 30 alin. 3 din Legea 241/2006.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de apel este criticată sentința civilă pronunțată de către prima instanță pe aspecte de netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul reține că prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.153 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă.
Se constată faptul că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a încheiat cu pârâtul un contract în formă scrisă cu privire la prestarea serviciilor furnizate, iar în ceea ce privește facturile depuse la dosarul cauzei, acestea nu sunt acceptate de către pârât prin semnătură sau printr-o altă modalitate prevăzută de lege. De asemenea, nu există la dosarul cauzei probe din care să reiasă faptul că pârâtul ar fi recunoscut debitul pretins de către reclamantă.
Contrar susținerilor reclamantei, tribunalul apreciază că simpla emitere a unor facturi nu constituie o dovadă deplină a faptului că serviciile au fost prestate de către apelanta – reclamantă.
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 1030 alin. 2 C. pr. civ., în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală, în raport de actele aflate la dosar. Or, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei nu reiese faptul că apelanta – reclamanta se află în prezența unei creanțe certe, motiv pentru care în mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de chemare în judecată.
Avâd în vedere considerensiderentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 480 C. pr. civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă A. C. ILFOV SA cu sediul ales în București, Calea Grivitei, nr. 359 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4744/08.07.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. N. cu domiciliul în P., ., J. Ilfov, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
Președinte Judecător Grefier
M. E. A. D. M. A. M.
Concept red. gref. M.A.M-
Red. Jud: M.E./4ex
Jud.fond :–C. D. - Jud.Cornetu
Comunicat 2 ex/
| ← Pretenţii. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul ILFOV | Radiere. Sentința nr. 2440/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
