Pretenţii. Hotărâre din 11-11-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 16318/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2570R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: C. D.
JUDECĂTOR: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurenta C. NICOLETEA C. împotriva sentinței civile nr.5802/09.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . REASIGUREA SA și intimata reclamantă . SA și intmata reclamantă . GROUP SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și faptul că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare în trei exemplare, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.12.2012, sub nr._ reclamanta . GROUP SA. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. România asigurare Reasigurare S.A., cu citarea în calitate de intervenient forțat, a șoferului vinovat de producerea accidentului, C. N. C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 7.130,09 lei, cu titlu de despăgubire, la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 04.04.2011 s-a produs un accident de circulație, din culpa intervenientului, în urma căruia a fost avariat autovehiculul asigurat facultativ la societatea reclamantă, aceasta plătind despăgubirea de 7.130,09 lei.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 22, art. 41,43,49 și art. 54 din Legea nr. 136/1995 preluat de art. 2210 Cod civil, Ordinul 5/2001 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 556,77 lei conform art. 2 din L146/1997 și timbru judiciar de 3 lei, conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995.
La cerere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a precizat poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:
În temeiul dispozițiilor art.3-5 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor noului cod civil prezenta cauză este guvernată de prevederile Codului civil din 1864.
La data de 04.04.2011 a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_, circumstanțele producerii acestuia fiind consemnate in formularul de constatare amiabilă de accident. (f. 13).
La data producerii accidentului – autoturismul cu nr. de înmatriculare_, avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la pârâtă, iar autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_ era asigurat facultativ la reclamantă.
Reclamanta, în calitate de asigurător CASCO, analizând datele cuprinse în dosarul de asigurare, a stabilit culpa exclusivă a intervenientului forțat în producerea accidentului.
La cererea asiguratului său, reclamanta a deschis dosar de daună, în cadrul căruia a aprobat despăgubirea de 7.130,09 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul cu număr de înmatriculare nr. B-_, despăgubire care a fost achitată către societate. (f. 7-8)
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995 reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 05.09.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f. 6), pârâta neachitând suma solicitată.
În aceste condiții, instanța având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 precum și faptul că în cauza sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită constând în încălcarea de către intervenientul forțat a regulilor de circulație prevăzute de OUG 195/2002, prejudiciul constând în avariile produse autoturismului aparținând asiguratului CASCO, culpa exclusivă a intervenientul forțat în producerea accidentului a fost stabilită, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu).
In temeiul art. art. 998-999 din cod civil a fost admisă cererea reclamantei si obligata parata, asiguratorul RCA al intervenientul forțat, la plata suma de 7.130,09 lei reprezentând contravaloarea despăgubirii.
Având în vedere că avizarea de daună a fost efectuată la data de 05.09.2012 și că pârâta nu a efectuat plata sumei de 7.130,09 lei în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a obligat parata si la plata penalităților, de 0,1% pe zi întârziere aferente debitului integral calculate de la data scadenței, 04.10.2012 (potrivit cererii reclamantei și cu aplicarea principiului disponibilității în procesul civil), până la data plății efective.
Față de cererea reclamantei, și întrucât pârâta a căzut în pretenții, în raport cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă instanța a dispus obligarea acesteia la plata către reclamantă, a sumei de 1205,09 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru in cuantum de 557,20 lei și timbru judiciar in cuantum de 3 lei, precum si onorariu de avocat in cuantum de 644,89 lei. (f. 30, 31,37)
Împotriva sentinței civile nr. 5802/09.10.2013, a formulat recurs intervenienta forțată solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul ca pârâta să fie singura obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că deși în considerente nu s-a reținut în sarcina sa nici o cerere din partea reclamantei de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond în mod eronat a cuprins în dispozitiv obligarea sa în solidar cu pârâta la plata acestor cheltuieli.
Recurenta intervenientă a mai arătat că nu-i aparține culpa procesuală întrucât pârâta este partea care va cădea în pretenții, iar reclamanta este partea căreia i se vor acorda cheltuielile de judecată.
Art. 274 alin. 1 C. proc. Civ. vorbește doar despre partea care cade în pretenții. Partea îndreptățită a cere și a obține cheltuieli de judecată urmează a fi aflată de la caz la caz fie în persoana reclamantului, fie a pârâtului fie a chematului în garanție.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.11.2014, reclamanta Ominiasig V. Insurance Group Sa a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
În motivare s-a invocat excepția lipsei de interes motivat de faptul că potrivit prevederilor legii nr. 136/1995, intervenientul forțat este citat numai pentru opozabilitate, pretențiile îndreptându-se împotriva pârâtei și nu a intervenientului forțat.
Intimata reclamantă a mai arătat că în cuprinsul dispozitivului sentinței atacate s-a strecurat o eroare materială în sensul că instanța de judecată a menționat cuvântul „pârâți” ce urmau să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată, deși în cauză era un singur pârât, astfel că această mențiune nu creează nicio obligație în sarcina recurentei care are calitatea de intervenient forțat.
În drept au fost invocate disp. art. 115 și urm. C. proc.Civ.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin motivele de recurs este criticată sentința civilă pronunțată de către prima instanță întrucât s-a dispus obligarea în solidar a pârâtei și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1205,09 lei.
Tribunalul constată că în cuprinsul dispozitivului sentinței civile pronunțate de către prima instanță s-a menționat faptul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.310,09 lei, debit principal, la care s-a adăugat dobânda legală. În același timp, s-a dispus obligarea pârâților la plata în solidar către reclamantă a sumei de 1.205,09 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, în considerentele sentinței civile s-a menționat faptul că a fost obligată doar pârâta la plata cheltuielilor de judecată, iar nu și recurenta, care la judecata cauzei în primă instanță a avut calitatea de intervenientă, iar nu de către pârâtă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va fi admis recursul declarat și se va modifica în parte sentința civilă pronunțată în sensul că va fi obligată pârâta . plata către reclamantă a sumei de 1.205,09 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În același timp, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta C. NICOLETEA C. împotriva sentinței civile nr.5802/09.10.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . REASIGUREA SA și intimata reclamantă . SA și intmata reclamantă . GROUP SA.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pârâta E. SA la plata către reclamantă a sumei de 1205,09 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2014
Președinte Judecător Judecător
C. D. M. E. A. D.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.Red. Jud: ME./2exemplareJud.fond :E. M. I. - Jud. /Cornetu
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 892/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4744/2014. Tribunalul... → |
|---|
