Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1066/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1066/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 4277/1748/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1066 A
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 Decembrie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. E.
Grefier A. M. O.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimata I. SRL, având ca obiect încuviințare executare silită .
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual - apel și modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că apelanta a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, după care:
Tribunalul, observând ca la dosar au fost atașate înscrisuri pertinente și utile soluționării cauzei, nemaifiind necesare alte probe, rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, instanța constata următoarele:
Prin încheierea din data de 08.09.2014 Judecătoria Cornetu a respins cererea privind pe creditor CNADNR - DRDP BUCURESTI și pe debitor I. SRL, ca neîntemeiată.
În motivare, prima instanța a reținut că cererea formulată este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
În fapt, prin procesele-verbale de constatare a contravenției încheiate de intimată, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002. Prin aceleași procese-verbale, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro pentru fiecare contravenție, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel apelanta CNADNR - DRDP BUCURESTI, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . 11_/16.08.2011 și . 11 nr._/16.08.2011.
Apelanta a arătat că, în fapt, la cererea sa, B. T. B. a început procedura executării silite împotriva debitorului I. SRL, întrucât acesta nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlu executoriu, respectiv procesului-verbal de constatare a contravenției . 11_/16.08.2011 și . 11 nr._/16.08.2011.
Apelanta critică modul de interpretare a aplicabilității Legii nr. 144/2012, subliniind punctual că, în primul rand, art. II din Legea nr. 144/2012 se refera exclusiv la situațiile in care, contravenientului căruia i s-a intocmit proces verbal de constatare a contraventiei si i s-a aplicat tariful de despagubire, a formulat plangere impotriva acestuia in termenul procedural: "tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 ..... aplicate SI contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza". Conjuncția "SI" condiționează imperativ aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cu consecința executării ori a neexecutarii obligatiei de a achita tariful de despăgubire conținut in cuprinsul procesului verbal. Sancțiunea a fost aplicata, dar nu si contestata pana la data intrării in vigoare a legii de referinta (adica Legea nr. 144/2012), partea apreciind că acest act normativ nu deroga de la litera sa in sensul de a crea posibilitatea anularii sancțiunii doar daca a fost aplicata, fara sa fi fost si atacata pana la termenul precizat de lege. In economia acesteia nu se regaseste doar formularea "aplicate", ci se edifica cu certitudine printr-o conjunctie coordonatoare "aplicate si contestate".
Or, asa cum se reflecta din context, contestatoarea a recunoscut ea insasi ca nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravenționala, făcând astfel incă de la bun început, inaplicabile prevederile acestei legi. In concluzie, cauzei sunt incidente dispozitiile art. 37 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contraventiilor, sens in care procesul verbal aplicat si neatacat in instanta cu toate precizările din cuprinsul sau, rămâne titlu executoriu, inclusiv in ceea ce privește tariful de despăgubire.
În al doilea rând, mai învederează apelanta, in sensul prevederilor constituționale precum si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 228/2007, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, construit pe principiul egalitatii in drepturi acreditat de art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. ", iar, in virtutea alin. 2 din acelasi articol al legii fundamentale, "nimeni nu este mai presus de lege".
Prin decizia Curtii Constitutionale mentionata s-a avut in vedere faptul ca potrivit textului de lege criticat, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere, sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie înțeleasa in sensul ca, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sancțiunile contravenționale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executa.
Dar, in lumina prevederilor constitutionale raportate la dispozitiile art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, textul invocat face referire expresa la situația in care legea de referinta nu mai califica fapta drept contravenție. Or, in contextul prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002-privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, reiese ca "fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila constituie contravenție.. "
In concluzie, apelanta subliniază că actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o fapta considerata contravenție si la momentul întocmirii acestuia, precum si la data intrarii in vigoare a legii contraventionale mai favorabile.
Conex, deoarece procesul verbal respectiv si implicit tariful de despagubire continut de acesta, nu a fost contestat in instanță pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 144/2012, in consecința nefiind incidente cauzei nici dispozitiile amintite, partea consideră ca procesul verbal are valoare de titlu executoriu in întreg cuprinsul sau, tariful de despagubire conținut fiind susceptibil de executare silita pentru aceste.
De asemenea, se mai solicită instantei de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila încadrându-se art. 662 Noul Cod proc. Civ. "executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila ", astfel: creanta este certa, in lumina art. 662 alin. 2 Cod proc. civ., deoarece existenta sa reiese din procesul verbal de constatare a contraventiei reprezentând contravaloarea tarifului de despagubire; creanța este lichida, in sensul prevederilor art. 662 alin. 3 Cod proc. civ., deoarece câtimea (intinderea) acesteia este determinata pecuniar prin chiar conținutul procesului verbal de constatare a contraventiei; creanta este exigibila, conform dispozitiilor art 662 alin 4 întrucât scadenta obligației de plata a tarifului de despăgubire este ferm stabilita prin procesul verbal de constatare a contraventiei.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite. respectiv utilizarea retelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al retelei de drumuri nationale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozitiile OUG nr. 84/2003. cu modificarile si completarile ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despagubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita savarsita de utilizator si in consecința si recuperarea creantelor aferente.
Aceste considerente sunt sustinute si de dispozitiile generale si obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 57/2012 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decat atat, apelanta arată că procedura de incuvintare a executarii silite fiind o procedura necontencioasa, judecatorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( "pipaie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da nastere unor aparari pe exceptie si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozitiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestatiei la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Apelanta a depus înscrisuri la dosar, constând în jurisprudență (filele 8-23 dosar).
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm, art.665 alin.6 Cod proc.civ. .
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat spre a-și susține poziția procesuală.
Analizând sentința civila apelata in raport de motivele invocate tribunalul constată că se impune menținerea sentinței primei instanțe cu înlocuirea motivării pentru considerentele ce succed:
Prin art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, s-a stipulat că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a legii se anulează.
Analizând solicitarea apelantei prin raportare la dispozițiile legale enunțate anterior Tribunalul reține că cererea de încuviințare a executării silite este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând creanța ce se solicită a fi pusă în executare nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute în mod expres de disp. art. 665 cod proc civ. Astfel, pe baza înscrisurilor depuse la dosar nu se poate verifica existența caracterului cert al creanței – din actele anexate cererii introductive nerezultând faptul că tarifele respective au fost aplicate si necontestate ( în caz contrar, acestea fiind anulate, nu se mai poate da curs executării silite ).
În al doilea rând textul de lege menționat anterior trebuie interpretat plecând de la intenția legiuitorului și anume – exonerarea persoanelor sancționate contravențional de la plata tarifelor de despăgubire aplicate până la data intrării in vigoare a legii precum și înlăturarea acestor tarife pe viitor. Așadar, prin modificarea legislativă s-a făcut o nouă apreciere asupra oportunității aplicării tarifului de despăgubire, legiuitorul considerând că măsura adoptată anterior este excesivă – aspect ce reiese din modul prin care acesta a înțeles să extindă efectele noii reglementări retroactiv și tarifelor aplicate anterior intrării în vigoare a legii prin care acestea au fost înlăturate.
Totodată Tribunalul apreciază că se impune o interpretare unitară cu privire la înlăturarea tuturor tarifelor aplicate pana la data intrării in vigoare a legii nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 pentru a nu se crea situații discriminatorii pentru persoane aflate în situații identice – împrejurare ce ar conduce la nesocotirea atât a dispozițiilor Constituției Românie câr și a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Spre exemplu în cazul în care 2 persoane ar fi sancționate contravențional în aceeași zi aplicându-se și tariful de despăgubire și ar contesta măsura aplicată în termen însă la date diferite una înainte de data intrării în vigoare a legii iar cealaltă ulterior acestei date prin aplicarea strict textuală a art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 s-ar crea o situație discriminatorie nejustificată prima persoană beneficiind de anularea tarifului iar cea de două fiind obligată să îl achite. O astfel de interpretare ce ar genera efectele expuse anterior contravine și intenției legiuitorului care a înțeles să înlăture măsura complementară și să exonereze de la plata tarifului inclusiv persoanelor cărora li se aplicase această măsură anterior modificării legislative.
Pentru aceste motive care înlocuiesc motivarea primei instanțe, in temeiul art. 480 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A împotriva încheierii din data de 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în contradictoriu cu intimatul I. SRL, CUI -_ cu sediul în B., ., .. 2, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, M. E. | |
Grefier, A. M. O. |
Concept red. gref. A.O. 06 Ianuarie 2015
Red. Jud: CD 06.01.2015 /3 ex
Judecător fond: F. A. L. / Judecătoria Cornetu
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2950/2014. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Hotărâre din 03-06-2014, Tribunalul ILFOV → |
|---|
