Pretenţii. Sentința nr. 2950/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2950/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1098/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 2950
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 SEPTEMBRIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE – S. F. I.
GREFIER OLGUȚA P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamantul T. M. și pe pârâții B. I., ., ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu de la 16.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 23.09.2014 si 30.09.2014 pentru când a hotarat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Ilfov sub nr._ înregistrată la data de 24.03.2014, reclamantul T. M. a chemat in judecata pe pârâții B. I., ., . solicitând instanței de judecata sa oblige in solidar paratii B. .I. si se S. I. SRL la plata sumei de 100 lei reprezentind daune materiale si 50 000 euro, in echivalent lei la cursul BNR din ziua platii, suma" ce reprezinta daune morale suferite de reclamant ca urmare a producerii accidentului de circulatie din data de 18-08-2010, cauzat de paratul B. I., in exercitarea atributiilor de serviciu, incredintate de parata ., si de asemenea, obligarea asiguratorului . la plata sumelor la care va fi obligat paratul B. I., in limita plafonului legal stabilit pentru anul 2010.
In motivare a aratat ca a fost victima unui accident de circulatie cauzat de paratul B. I., care, in exercitarea atributiilor de serviciu incredintate de . si conducind un autobuz MERCEDES BENZ detinut de acelasi comitent, pe trecerea de pietoni din localitatea Otopeni cauzindu-i leziuni traumatice ce au necesitat 45-50 de zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din Certificatul Medico-Legal nr. A2/J/864/2010 din 09-09- 2010.
Dupa efectuarea unei anchete complexe ce a durat 2 ani de zile, P. de pe langa Judecatoria B. a dispus trimiterea in judecata in calitate de inculpat a paratului B. I. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, fapta prevazuta si sanctionata de art. 184 alin. 1 si 3 din vechiul cod penal.
Instanta legal sesizata cu judecarea dosarului penal nr._/94/2011 a hotarat condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii de 1 an, dispunand suspendarea executarii pedepsei si admiterea in parte a actiunii civile .
In urma recursului declarat de reclamantul T. M., Tribunalul Ilfov a hotarat casarea sentintei recurate si trimiterea dosarului la Judecatoria B. spre rejudecare.
In urma rejudecarii cauzei Judecatoria B. a pronuntat sentinta penala nr. 668/ 04.12.2013 prin care a hotarit condamnarea inculpatului B. I. la plata amenzii penale in cunatum de 6000 lei si a admis in parte actiunea civila, obligind inculpatul la plata a 20 000 euro cu titlu de daune morale, 100 lei cu titlu de daune materiale si 3000 lei cheltuieli de judecata.
Atat in primul ciclu procesual cat si in cel de-al doilea, parata ., in calitate de parte responsabila civilmente, a fost obligata in solidar cu inculpatul si alaturi de asiguratorul . la plata despagubirilor civile si a cheltuielilor de judecata.
Impotriva sentintei nr. 668/04.12.2013 pronuntate in dosarul nr._/94/2012* atit P. de pe langa Judecatoria B. cit si reclamantul T. M. au declarat recurs, insa inculpatul a fost achitat iar actiunea civila a fost lasata nesolutionata de instanta penala prin Decizia Penala nr. 228/04.03.2014 a Curtii de Apel Bucuresti, ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod Penal, lege prin care au fost dezincriminate infracțiunile de vătămare corporala din culpa pentru vatamari ce necesita mai putin de 90 de zile de ingrijiri medicale.
Referitor la urmarile accidentului, a solicitat sa se aiba in vedere zilele necesare pentru tratarea partiala a leziuniior suferite de reclamantul T. M., respectiv 45-50 de zile, insuficiente insa pentru o vindecare completa. Asa cum a dovedit la judecarea procesului penal, aceste zile de ingrijiri medicale nu au fost suficiente pentru o recuperare completa. Din cauza virstei înaintate, 75 de ani, desi au trecut aproape 4 ani de la producerea accidentului, vindecarea completa nu a survenit iar probabilitatea ca mobilitatea umarului si a bratului stang sa redevina completa este minima.
Arata ca sunt indeplinite conditiile atragerii raspunderii civile delictuale: fapta ilicita savirsita de paratul B. I. - provocarea cu vinovatie a unui accident rutier in care au fost implicate trei autovehicole, soldat cu ranirea grava a reclamantului T. M. pe marcajul pietonal din localitatea Otopeni, prejudiciul material si moral, respectiv rezultatul negativ suferit de reclamant ca urmare a accidentului rutier. Intreg probatoriul administrat si in special rapoartele de expertiza, medico-legala si expertiza accidente auto dovedesc vinovatia paratului si legatura de cauzalitate directa dintre fapta ilicita si prejudiciul produs.
De asemenea sunt indeplinite si conditiile prevazute de art.1000 alin. 3 C.Civ. pentru atragerea raspunderii solidare a comitentului . intrucit paratul se afla in executarea atributiilor de serviciu.
In drept, s-au invocat disp. art.998, 999, 1000 alin. 3 Cod Civil, dispozitiile Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania..
Parata . a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de acordare a daunelor morale in cuantum de 50.000 EUR ca neintemeiata.
In motivare a aratat ca daunele morale ce fac obiectul prezentei actiuni sunt neintemeiate
Practica judiciara dupa anul 1989 a stabilit ca un element al raspunderii civile delictuale este prejudiciul care consta in consecintele negative - patrimoniale si morale, suferite de o persoana. Astfel, s-a subliniat in mod constant ca legiuitorul voind sa apere toate drepturile si bunurile unei persoane, a prevazut in termeni generali si fara a face nicio distinctie dupa natura prejudiciului, ca orice dauna trebuie sa fie reparata, deci atat dauna materiala cat si cea morala. Imprejurarea ca evaluarea in bani a daunei morale este uneori aproape imposibila, nu poate justifica insa acordarea unor despagubiri disproportionate.
Ca orice pretentie dedusa in justitie, prejudicul moral trebuie sa fie dovedit, judecatorii avand obligatia sa-l aprecieze in raport de gravitatea si importanta lui.
Astfel, este cunoscut faptul ca, spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata.
Dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
In cazul vatamarilor fizice cauzate de un accident de circulatie, la evaluarea despagubirilor pentru daunele morale, in scopul de a nu fi una pur subiectiva sau pentru a nu tinde catre o imbogatire fara just temei, trebuie sa se tina seama de suferintele fizice si morale susceptibile in mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum si de toate consecintele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovada, cum ar fi interogatoriul, declaratiile de martori.
In ceea ce priveste speta de fata, din documentele medicale rezulta ca reclamantul a suferit anumite traume fizice ce au necesitat 45-50 de zile de ingrijiri medicale.
Conform Certificatului medico-Iegal eliberat la data de 01.03.2011 de Spitalul Clinic Judetean Ilfov - Serviciul de Medicina Legal in privinta numitului T. M. - ca urmare a accidentului rutier din data de 18.08.2010 diagnosticul ortopedic stabilit a fost de . col chirurgical humerus- mica deplasare iar conform fisei de spitalizare de zi nr. SZ 5296 a Spitalului Universitar de Urgenta Elias din data de 09.09.2010 diagnosticul se prezenta in stare "consolidata", suprimandu-se bandajul Dessault si recomandandu-se "utilizarea progresiva a umarului".
De asemenea, conform Certificatului medico-Iegal rezulta ca leziunile traumatice ar fi putut data din data de 18.08.2010 si faptul ca acestea nu i-au pus viata in primejdie.
Prin urmare, avand in vedere concluziile Certificatului medico - legal, rezulta ca traumatismul suferit de numitul T. M. a fost de gravitate redusa, fiind reprezentat de . cu minima deplasare la humerusul stang, diagnostic susceptibil de recuperare totala a pacientului.
Din niciunul din documentele aflate la dosarul cauzei, nu rezulta ca suferinta victimei a fost una accentuata, acestuia nefiindu-i afectata posibilitatea de a desfasura activitati cotidiene corespunzatoare varstei sale.
Atat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci cand acorda despagubiri morale, nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, adica procedeaza la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare a cauzei, relativ la suferintele fizice și psihice efective pe care le-au suferit victimele unui accident de circulatie, precum si consecintele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulara, astfel cum acestea sunt evidentiate prin probele administrate.
Afirmatia reclamantului cu privire la pretinsul impact asupra vietii si familiei sale, a umilintiei suferite ca urmare a atitudinii sfidatoare si dezinteresului manifestat de parat, nu a fost in niciun fel probata, dimpotriva neexistand niciun element care sa demonstreze consecintele negative suferite de reclamnat, masura in care au fost lezate aceste valori morale precum si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i¬a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.
Avand in vedere producerea riscului asigurat precum si probatoriul administrat in cauza penala (Dosar nr._/94/2012*), la data de 01.04.2014, parata a facut reclamantului o oferta echitabila de despagubire (anexa 1) in scopul solutionarii pe cale amiabila a cererii de despagubiri.
Oferta de despagubire formulata a fost refuzata de catre reclamant (anexa 2), acesta aratand cu aceasta ocazie ca suma pe care o pretinde de la parata pentru a stinge litigiul este de 10.000 EUR, deci cu mult sub nivelul pretentiilor de 50.000 EUR ce fac obiectul prezentei actiuni.
F. de poziția exprimata de catre reclamant in Procesul-verbal de prezentare a ofertei de despăgubire încheiat la data de 01.04.2014, a solicitat instantei de judecata sa constate faptul ca pretențiile reclamantului in cuantum de 50.000 EUR sunt disproportionate si neintemeiate, iar acordarea unor asemenea daune ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a reclamantului.
Este de mentionat si faptul ca prin acordarea despagubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizata strict alinarea eventualei suferințe pricinuite prin vătămarea integritatii corporale ori a sanatatii si nu conferirea unui grad de satisfactie persoanei prejudiciate prin sancționarea pe latura civila a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. Aplicarea unei sancțiuni civile, cu caracter punitiv, personei responsabile nu ar avea eficienta, avand in vedere ca despagubirile datorate ca urmare a producerii accidentelor de vehicule sunt achitate de catre asiguratorii RCA din volumul primelor de asigurare colectate de la toata masa asiguratilor si nu exclusiv/individual din patrimoniul persoanei responsabile de producerea accidentului.
In lipsa unor criterii de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanța urmează sa (i) aiba in vedere caracterul compensatoriu pentru suferința reala si concreta rezultata din producerea riscului asigurat, ținând cont de faptul ca in speta nu a fost probata lezarea valorilor morale sau viata personala sau profesionala a reclamantului si (ii) de asemenea sa faca o cuantificare a prejudiciului real suferit, fără insa ca suma ce urmează eventual sa fie acordata sa depaseasca 10.000 lei.”
Paratul B. I. a formulat întâmpinare invocand exceptia inadmisibiliatiii si a lipsei calitatii procesual pasive. Pe fondul cauzei a solicitat ca in masura in care instanta va gasi intemeiata prezenta actiune sa se dispuna obligarea asiguratorului la plata de despagubiri.
In ceea ce priveste daunele morale solicitate de catre reclamant in cuantum de_ EURO paratul a aratat ca vatamarea corporala suferita de acesta, ce a necesitat 45-50 zile ingrijire medicala, potrivit certificatului medico-legal, nu este de natura a justifica evaluarea acesteia. Instanta trebuie sa ofere o despagubire de ordin moral, despagubire care trebuie sa aiba un efect compensatoriu si nu sa incerce inavutirea si oferirea unei satisfactii materiale transformand un eveniment trist si nedorit, produs din culpa, nu cu intentie . va da nastere la bucurii de natura patrimoniala marind nejustificat patrimoniul reclamantului.
Parata S. I. SRL a formulat întâmpinare invocand exceptia lipsei calitatii procesual pasive, aratand ca potrivit art.54 alin.1 din Legea 136/1995, asiguratorul este cel care raspunde in caz de accidente. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinarea depusa in cauza de asiguratorul de raspundere civila . solicitand instantei sa inlature apararile paratei si sa admita actiunea reclamantului astfel cum a fost formulata.
Prin incheierea din 9.09.2014 a fost respinsa ca neintemeiata exceptia inadmisbilitatii actiunii invocata de paratul B. I. si unita cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii . si B. I..
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 18-08-2010, reclamantul a fost victima unui accident rutier cauzat de paratul B. I., care in exercitarea atributiilor de serviciu, incredintate de parata ., conducind auto MERCEDES BENZ cu nr._, proprietatea . pe trecerea de pietoni din localitatea Otopeni l-a accidentat pe reclamant cauzindu-i leziuni traumatice ce au necesitat 45-50 de zile de ingrijiri medicale, astfel cum rezulta din Certificatul Medico-Legal nr. A2/J/864/2010 din 09-09- 2010.
La data accidentului autoturismul era asigurat la parata . potrivit politei nr._ aflata la fila 77.
Din incrisurile depuse la dosar din dosarului penal nr._/94/2011, rezulta ca vionovat de producerea accidentului este paratul B. I..
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii B. I. si ., motivata de faptul ca in cazul accidentelor rutiere pagubele materiale si morale sunt suportate de asigurator, urmeaza a fi respinsa intrucat angajarea raspunderii asiguratorului, pe tarâm contractual, nu reprezinta o cauza exoneratoare de raspundere civila a persoanei vinovate, acestuia revenindu-i obligatia principala de reparare integrala a prejudiciului, în conditiile în care asiguratorul raspunde doar în limitele plafonului legal, potrivit art. 53 din Legea asigurarilor.
Asadar, coexistenta unei raspunderi complementare si indirecte pentru fapta altuia, pe temei contractual, asa cum este raspunderea asiguratorului, nu exclude angajarea raspunderii civile a persoanei vinovate de crearea prejudiciului, aceasta din urma constituind forma de raspundere principala, de natura delictuala, întemeiata pe dispozitiile art. 998-999 din vechiul Cod civil, in vigoare la data savarsirii faptei.
In consecinta, paratul B. I. este tinut la repararea prejudiciului cauzat conform art.998 cod civil, potrivit caruia „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, si art.999 cod civil care statuează ca „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența.
Referitor la parata ., se retine ca potrivit art.1000 alin.3 cod civil „stăpânii și comitenții (răspund) de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”.
Asadar, în persoana comitentului sunt îndeplinite condițiile răspunderii pentru fapta prepusului, răspundere angajată în temeiul art.1000 alin.3 cod civil, în baza a două condiții speciale și anume: 1. raportul de prepușenie, care rezultă din calitatea de salariat al societății pârâte a paratului B. I., persoana vinovata de producere accidentului si 2. prepusul a savârșit fapta ilicită în cadrul funcțiilor încredințate de comitent – și această condiție rezultând indubitabil din lucrarile dosarului penal nr._/94/2011.
In consecinta fata de cele sus mentionate instanta urmeaza a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de B. I. si ..
Pe fondul cauzei, se retine ca reclamantul a suferit mai multe traumatisme in urma accidentului rutier sus mentionat. Astfel, potrivit certificatului medico-Iegal eliberat la data de 01.03.2011 de Spitalul Clinic Judetean Ilfov - Serviciul de Medicina Legal ca urmare a accidentului rutier din data de 18.08.2010 diagnosticul ortopedic stabilit a fost de . col chirurgical humerus- mica deplasare iar conform fisei de spitalizare de zi nr. SZ 5296 a Spitalului Universitar de Urgenta Elias din data de 09.09.2010 diagnosticul se prezenta in stare "consolidata", suprimandu-se bandajul Dessault si recomandandu-se "utilizarea progresiva a umarului".
In speta, reclamantul a solicitat obligarea paratilor, la plata de daune materiale in suma de 100 lei si daune morale de 50.000 euro ca urmare a prejudiciuului suferit in urma accidentului rutier sus amintit.
Din dispozițiile art.50 și 51 din Legea nr. 136/ 1995, pentru a se angaja răspunderea asiguratorului față de victimele unui accident de circulație, trebuiesc îndeplinite cumulativ, urmatoarele condiții: autovehiculul implicat in accident sa fie identificat si asigurat; prin accident sa se cauzeze prejudicii bunurilor, integritatii corporale sau vieții unei terțe persoane; sa se stabilească răspunderea civilă in sarcina unei anume persoane.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, despagubirile acopera sumele pe care asiguratul este obligat să la plătească cu titlu de dezdaunare și cheltuielile de judecată, persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
In ceea ce priveste prejudiciul material in suma de 100 lei, avand in vedere sentinta penala nr.668/2013 (f.86-89) in cuprinsul careia se arata ca paratii au recunoscut prejudiciul material produs, instanta urmeaza a obliga paratii in solidar la plata sumei de 100 lei cu tilu de daune materiale.
In ceea ce priveste prejudiciul moral, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. După cum a arătat și societatea pârâtă, dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Referitor la prejudiciul moral suferit de reclamant instanta apreciaza în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel sarcina impusă societății de asigurare sau suferinta reclamantului ca suma de 25.000 lei constituie o satisfacție echitabilă pentru acesta din urma. Astfel, nu poate fi ignorat faptul ca la data producerii accidentului reclamantul avea varsta de 71 ani, deci o persoana de varsta a treia, varsta la care sanatatea se deterioreaza si limiteaza atat mobilitatea, cat si relatiile sociale. In acest context, chiar daca traumatismele suferite de reclamant nu au i-au pus viata in primejdie, in mod cert procesul de vindecare a constituit pentru acesta un efort psihic mult mai accentuat, dat fiind faptul ca in general, persoanele în vârsta sunt deosebit de îngrijorate de perspectiva sau de prezenta infirmitatilor lor fizice, de diminuarea fortelor fizice si a capacitatilor intelectuale.
Asa fiind, instanta urmeaza a obliga parații către reclamant, la plata in solidar a sumei de 25.000 euro cu titlu de daune morale.
Ca parte cazuta in pretentii paratii vor fi obligati si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 3000 lei reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte actiunea privind pe reclamantul T. M. cu domiciliul in Otopeni, .. 3, J. Ilfov și pe pârâții B. I. cu domiciliul in com. Sangeru, .. 33, J. Prahova, . cu sediul in M., ., .,, nr., .. P, J. C., . cu sediul in Sibiu, . de Afaceri Sibiu Turn, nr. 5, . Sibiu.
Obliga parații către reclamant, la plata in solidar a sumei de 25.000 euro cu titlu de daune morale si 100 lei daune materiale.
Obliga parații către reclamant la plata cheltuielilor de judecata in suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocat.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de B. I. si ..
Cu apel in 30 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2014.
Președinte, Grefier,
S. F. I. Olguța P.
RED SI / Tehnored OP/ .10.2014
4 ex - .>
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1036/2014.... | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 1066/2014.... → |
|---|
