Plângere contestaţie tergiversare. Decizia nr. 835/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 835/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 775/93/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 835R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.03.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
P.: M. E.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: G. N.
GREFIER: L. I.
Pe rol se află soluționarea plângerii, formulată de petenta . SRL împotriva încheierii de ședință nr. 424/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ /a1, având ca obiect contestație privind tergiversarea procesului.
La apelul nominal făcut în ședință publică, petenta nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra plângerii formulate.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.02.2014 sub nr._ /a1, contestatoarea S.C. P. I. S.R.L. a solicitat instanței să procedeze la luarea măsurilor descrise în art. 199 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În motivare, contestatoarea a arătat că în data de 13.09.2013 a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr._, depunând atât cererea de chemare în judecată, cât și actele anexe în două exemplare, unul pentru instanță, iar al doilea pentru comunicare către pârâtă.
Contestatoarea consideră că în acest dosar nu au fost respectate dispozițiile art. 199-201 din Codul de procedură civilă, instanța avea obligația de a proceda de îndată la verificarea cererii de chemare în judecată și la comunicarea acesteia către pârât.
În drept, au fost invocate disp. art.199 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Prin încheierea de ședință nr. 424/10.02.2014, Judecătoria B. a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele: :
Potrivit art. 200 alin. 1 Cod procedura civila, completul caruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifica, de indata, daca cerera de chemare in judecata indeplineste cerintele prevazute la art. 194-197.
Urmare a intrarii in vigoare a Codului de procedura civila, a fost modificat Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, stabilindu-se, in cuprinsul art. 103/1 alin. 2 faptul ca dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise completului corespunzător, pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată, la data fixată pentru verificarea cererii de chemare în judecată.
Cererea reclamantilor a primit ca data de recomandare data de 04.11.2014, fiind introdusa la data de 25.07.2013.
Termenul de recomandare a fost reglementat din cauza faptului ca, la data intrarii in vigoare a Noului cod de procedura civila, existau in continuare pe rolul instantelor cauze inregistrate sub imperiul Codului de procedura civila in vigoare. Ratiunea acestui termen a fost aceea de a se evita blocajul instantelor de judecata.
Gestionarea dosarelor inregistrate pe rolul unei instante se face prin raportare la numarul de judecatori care functioneaza in acea instanta, in functie de sectiile si de specializarile in care acestia activeaza.
In prezent, la Judecatoria B., dosarele care se inregistreaza pe rolul instantei primesc termen de recomandare in luna iunie 2015.
Potrivit Hotărârii CSM nr. 714/2013, judecătorul căruia i-a fost repartizat dosarul poate schimba prin rezoluție data de recomandare, numai dacă apreciază că se impune față de particularitățile cauzei, și dacă această modificare a termenului de recomandare se poate realiza în concret, raportat la încărcătura propriei ședințe de judecată și a celorlalte activități pe care le are de realizat.
Potrivit Hotărârii CSM nr. 714/2013, cu privire la încărcătura propriei ședințe de judecată și a celorlalte activități ale completului, instanța arată că:
În cursul anului 2013 completul C3 civil, fond funciar, minori si familie (căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză), a pronuntat 1650 hotarari, volumul de activitate fiind de aproximativ 2300 dosare/judecător/2013, iar in prezent se mentine acelasi volum de activitate.
De asemenea, ședințelor de judecată li se adaugă alte activități (procedura de regularizare pentru dosarele înregistrate pe Noul cod de procedură civilă), camere de consiliu pentru soluționarea diverselor cereri (suspendări provizorii a executării silite, autorizări pătrundere, cereri de ajutor public judiciar, cereri de reexaminare etc), ședințe pe completul de încuviințări silite etc.
Față de aceste considerente, nu este posibilă la acest moment începerea procedurii prealabile, respectiv înainte de data stabilită în mod aleatoriu de către sistemul ECRIS.
De asemenea, instanța a reținut ca partea nu arata motive concrete ce ar justifica începerea procedurii prealabile cu privire la acțiunea acesteia, fata de alte dosare care au același obiect si au primit termen de recomandare similar.
Împotriva încheierii nr.424/10.02.2014 a formulat plângere petenta solicitând admiterea plângerii și pe cale de consecință, obligarea Judecătoriei B. să procedeze la luarea măsurilor descrise în art. 199 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
În motivarea plângerii s-a arăta că susținerea instanței în sensul că se tinde la preschimbarea unui termen administrativ reglementat în cuprinsul Regulamentului de Ordine Interioară a instanțelor, termen a cărei preschimbare nu este posibilă, nu poate constitui un argumente valabil al respingerii contestației întrucât trebuie să intereseze modalitatea concretă în care soluționarea unui anume litigiu este tergiversată, ci însuți faptul tergiversării. Or, în opinia petentei, în speță, tergiversarea soluționării litigiului este incontestabilă de vreme ce potrivit chiar spuselor instanței, procedura scrisă va începe de-abia la un an și două luni de la înregistrarea cererii de chemare în judecată.
Odată constatat faptul că soluționarea litigiului într-un termen rezonabil nu este posibilă, indiferent care este aspectul de fapt care determină tergiversarea procesului, instanța trebuia să ia măsuri concrete în vederea remedierii acestei situații, așa cum prevăd disp. art. 522 și următoarele din C. proc. Civ.
Pretenta a precizat că ține să contrazică prima instanță în ceea ce privește susținerea potrivit căreia Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor nu conține nicio posibilitate de preschimbare a datei de recomandare și a arătat faptul că acest rezultat putea fi obținut prin simpla și justa admitere a contestației formulate. În opinia petentei dispozițiile unui regulament de ordine interioară nu se pot aplica cu prioritate în fața dispozițiilor Codului de Procedură Civilă.
S-a mai arătat că procedura contestației privind tergiversarea procesului urmărește să garanteze părților un mijloc eficient prin care să fie înlăturate orice eventuale obstacole ivite în derularea normală a procesului civil. Astfel, dispozițiile art. 522 din codul de procedură civilă prevăd că „oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecata pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată”.
Față de aceste prevederi, petenta a arătat că a solicitat luarea măsurilor legale pentru ca impedimentul care obstrucționează soluționarea litigiului într-un termen optim și previzibil să fie înlăturat. În această situație, instanța trebuia să procedeze la inițierea demersurilor prevăzute de art. 199 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Petenta a mai apreciat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 522 alin. 2 pct. 1 și 4 din C. proc. civ.
Astfel a arătat că din cele patru ipoteze prevăzute de alin. 2 al art. 522 C. proc. Civ. s-au invocat dispozițiile pct. 1 și dispozițiile pct. 4, iar textele din Codul de Procedură Civilă nu amintesc de vreun termen administrativ de recomandare astfel că s-a formulat contestația privind tergiversarea procesului tocmai în considerarea faptului că nici până în prezent procedura scrisă nu a fost începută în acest litigiu, deși începând cu art. 199 și continuând cu art. 200 și 201, textele Codului de Procedură Civilă recomandă ca măsurile prevăzute de aceste texte să fie luată de îndată.
Petenta a mai susținut faptul că în situația în care procedura ar fi demarată abia după un an de la înregistrarea cererii de chemare în judecată, consecințele sunt inacceptabile pentru justițiabil, iar cât privește respectarea garanției soluționării litigiului într-un termen rezonabil, această garanție este incontestabil încălcată.
Concluzionând petenta a arătat că în speță nu au fost respectate disp. art. 199-201 din C. proc. Civ.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 de lei.
Analizând plângerea formulată, tribunalul constata că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerent:
Potrivit dispozițiilor art. 522 Cod de Procedură Civilă oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată; Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Contestatoarea a formulat cererea de chemare în judecată la data de 25.07.2013 și a primit dată de recomandare în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de disp. art. 200 și următoarele din C. proc. Civ. la data de 04.11.2014.
Ca urmare a prevederilor art. 199 și art. 200 din noul Cod de procedură civilă, sistemul informatic Ecris a suferit o . modificări referitoare la actiunile înregistrate după data de 15.02.2013, data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Prin Hotărârea nr. 161 din 13 februarie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a aprobat continuarea programului privind volumul optim de activitate și asigurarea calității la instanțele judecătorești pe parcursul anului 2013, precum și în viitor, s-a reglementat noțiunea de "dată de verificare a cererii de chemare în judecati", la care judecătorul va începe verificările premergătoare fixării primului termen
judecată.
Din punct de vedere tehnic, s-a adaptat programul ECRIS, în sensul stabilirii, odată cu repartizarea aleatorie a cauzei, a unei date de verificare a cererii de chemare în judecată, urmând ca dispozițiile art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă să fie interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare in judecată de data stabilită de programul Ecris.
Consiliul Superior al Magistraturii a estimat că păstrarea numărului de 5060 de puncte stabilite prin hotărârile anterioare adoptate de Consiliu va face ca dosarele să ajungă progresiv în responsabilitatea completului, iar judecătorul la termenul stabilit de aplicația Ecris, va fi obligat ca, de îndată, să treacă la verificarea regularității cererii de chemare în judecată, care este momentul de debut al procedurii scrise.
S-a apreciat că prelungirea intervalului până la care se acordă primul termen de judecată la nivelul instanțelor aglomerate nu este cauzată de aplicarea programului in sine, ci de numărul excesiv de dosare cu care sunt investite instanțele și personalul insuficient al acestora.
Prin hotărârile ce au avut ca obiect stabilirea și, ulterior, continuarea programului privind volumul optim de muncă, Consiliul Superior al Magistraturii a urmărit crearea cadrului necesar managerilor instanțelor de judecată pentru implementarea acelor principii care vizau în esență creșterea calității actului de justiție prin reducerea numărului de cauze pe ședință, echilibrarea volumului de muncă anual între instanțe, precum și între judecătorii diferitelor instanțe. Hotărârea nr. 161/13.02.2013 conține norme supletive, de recomandare, a căror aplicare a fost lăsată la decizia conducerii instanțelor.
Nerespectarea datei fixate pentru verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată nu expune actul dispus de instanță sancțiunii nulității.
Data recomandată de sistemul informatizat Ecris pentru începerea verificării cererii de chemare in judecată este un termen administrativ de recomandare. Acest termen nu are caracterul unui termen procedural legal, judecătoresc sau convențional, ci este exclusiv un termen recomandat administrativ pentru demararea unor proceduri legale.
Pornind de la concluzia conform căreia data recomandată a dosarului este un termen administrativ de recomandare, iar nu un termen procedural, rezultă că acesta nu este susceptibil de preschimbare, în temeiul art. 230 din Codul de procedură civilă.
Codul de procedură civilă reglementează, prin art. 230, instituția preschimbării termenului de judecată, noțiune care diferă de cea de termen administrativ, de recomandare. Din acest motiv, preschimbarea datei recomandate a dosarului (dată prevăzută de sistemul Ecris) nu poate fi întemeiată pe prevederile art. 230 din noul Cod de procedură civilă.
Pe de altă parte, fiind un termen administrativ, de recomandare. această dată poate fi schimbată. prin rezoluție, de judecătorul căruia i-a fost repartizat dosarul, din oficiu sau la cerere, ținându-se seama de particularitățile cauzei.
Acest lucru depinde numai de voința judecătorului, care este singurul în măsură să aprecieze dacă încărcătura propriei ședințe și a celorlalte activități pe care le mai are de desfășurat în aceeași perioadă (de exemplu, motivarea unui număr de hotărâri pronunțate în ședințele anterioare) îi permit să efectueze, înainte de data recomandată, verificarea unui număr de cereri noi de chemare în judecată.
Așa fiind, tocmai pentru a se evita blocarea activității instanțelor de judecată și scăderea calității actului de justiție s-a adaptat programul ECRIS, în sensul stabilirii, odată cu repartizarea aleatorie a cauzei, a unei date de verificare a cererii de chemare în judecată, urmând ca dispozițiile art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă să fie interpretate în sensul verificării de către judecător a cererii de chemare in judecată de data stabilită de programul Ecris.
În încheierea contestată, judecătorul căruia i-a fost repartizată cererea de chemare în judecată a arătat că în cursul anului 2013 completul C3 civil, fond funciar, minori si familie (căruia i-a fost repartizată aleatoriu prezenta cauză), a pronuntat 1650 hotarari, volumul de activitate fiind de aproximativ 2300 dosare/judecător/2013, iar in prezent se mentine acelasi volum de activitate.
De asemenea, ședințelor de judecată li se adaugă alte activități (procedura de regularizare pentru dosarele înregistrate pe Noul cod de procedură civilă), camere de consiliu pentru soluționarea diverselor cereri (suspendări provizorii a executării silite, autorizări pătrundere, cereri de ajutor public judiciar, cereri de reexaminare), ședințe pe completul de încuviințări silite și alte activități.
Față de această stare de fapt nu pot fi reținute susținerile contestatoarei în sensul că este întemeiată contestația privind tergiversarea procesului.
Tribunalul constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de disp. art. 522 alin. 2 C. proc. Civ.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept în temeiul disp. art. 525 C. proc. Civ. plângerea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge plângerea formulată de petenta . SRL J_, C.U.I R5243655, cu sediul în localitatea Oituz, ., județ Bacău împotriva încheierii de ședință nr.424/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ /a1 ca neîntemeiată
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014
Președinte Judecător Judecător
M. E. A. D. G. N.
Grefier
L. I.
Concept red. gref. L.I-.
Red. Jud: NG./2exemplare
Jud.fond :G. N. - Jud.B.
| ← Plângere contestaţie tergiversare. Decizia nr. 1825/2014.... | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 953/2014.... → |
|---|
