Pretenţii. Sentința nr. 18/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 3344/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1682 R/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. P. G.
Judecător C. D.
Judecător E. V.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . GROUP SA împotriva sentinței civile nr.1878/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata .-REASIGURARE SA, intervenient fortat I. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin avocat cu delegație la dosar fila 61 dosar fond, lipsind intimata și intervenientul fortat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care învederează următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat tribunalul acordă cuvântul pe fond.
Recurenta prin apărător solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1878/29.03.2013 constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.03.2012, sub nr._ reclamanta, S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta, S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A. si intervenientul forțat I. A., a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 17.579,46 lei compusa din: 15.865,94 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de O. asiguratului sau Casco; 1713,52 lei penalități de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data de 15.12.2011 si pana la data de 1.04.2012; la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, în continuare, pana la achitarea integrala debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 18.03.2011 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de către I. A., și autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Reclamanta a mai arătat că, potrivit celor consemnate in Constatarea Amiabila de Accident, culpa exclusiva pentru producerea accidentului revine intervenientului I. A.. In urma acestui eveniment autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost avariat, autoturismul fiind asigurat casco la O. cu polița . nr._ în vigoare la data accidentului, în temeiul căreia s-a deschis dosarul de dauna nr. U2RA18SB/11/_ și reclamanta a achitat despăgubiri pentru repararea avariilor in cuantum de 15.865,94 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22, art.42 și art.49 din Legea nr. 136/1995, art. 64 din ordinul CSA nr.21/2009, solicitând administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
In susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.5-51.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1165,77 lei taxă judiciară de timbru conform art. 2 din L146/1997 și timbru judiciar de 5 lei, conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995.
La data de 31.10.2012 pârâta a depus la dosar note scrise prin care a arătat că a achitat reclamantei suma de 15.865,94 lei, totodată a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1878/29.03.2013 Judecătoria B. a admis în parte cererea formulată de reclamanta, a obligat pârâta către reclamantă la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere raportate la debitul restant de 15.865,94 lei, calculate de la data scadenței 15.12.2011 până la data de 06.04.2012 și a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, taxă de timbru (1165,77 lei), timbru judiciar (5 lei) și onorariu avocat redus (1.000 lei).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.03.2011, intervenientul forțat I. A. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a produs din culpa sa un accident de circulație. A fost avariat autoturismul cu număr de înmatriculare_, asigurat CASCO cu polița nr._ în baza căreia a plătit despăgubirea în cuantum de 15.865,94 lei astfel cum rezultă din Extrasul de cont din 23.05.2011. Proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto se face vinovat de producerea accidentului, avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube cauzate terților prin accidente la E. R. asigurare REASIGURARE S.A., polița RCA nr._.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 30.11.2011 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.7), pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Potrivit dispozițiilor art. 998-999 C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat cu intenție, dar și pentru cel produs din culpa sa.
Față de precizarea formulată de reclamantă la termenul din 21.03.2013 prin concluzii scrise, instanța a calificăat-o drept o diminuare a cuantumului pretențiilor solicitate în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ. ce reprezintă prin raportare la dispozițiile art. 129 C.pr.civ. obiectul învestirii instanței.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă și că pârâta nu a efectuat plata debitului în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin.4 din Normele aprobate prin Ordinul 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, va obliga pârâta la plata penalităților de 0,1% pe zi de întârziere calculate de la data de 15.12.2011 - data scadenței - până la data de 06.04.2012 – data achitării debitului de către pârâtă.
În temeiul art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Având în vedere faptul că în litigiile comerciale, în prezent denumite litigii cu profesioniști, debitorul este de drept în întârziere de la data scadenței, precum și faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța a admis cererea privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar (1165,77 lei +5 lei) și onorariu avocațial redus în cuantum de 1.000 lei.
Astfel, cu privire la cuantumul onorariului de avocat, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ. instanța va diminua cuantumul acestuia, considerând un onorariu în cuantum de 1240 de lei total disproporționat prin raportare la natura și complexitatea cauzei. Procedând în această modalitate, instanța nu afectează forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său, ci consideră că nu este proporțională și echitabilă obligarea părții adverse la suportarea unui astfel onorariu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B., recurenta ., a chemat in judecata intimata . a fi obligata la plata despagubirilor acordate in dosarul de dauna U2RA18SB111/_, pentru auto cu nr._ asigurat CASCO de recurenta. Instanta de fond a admis cererea de chemare in judecata obligand parata la plata sumei debit, a penalitatilor de intarziere cat si a cheltuielilor de judecata in parte, taxa timbru si timbru judiciar, obligand in parte parata la plata cheltuielilor de judecata cu titlu de onorariu avocat. Potrivit dispozitiilor art 274 C.pr.Civ. partea care cade in pretentii va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Critica adusa sentintei recurate: Principiul fundamental care guverneaza procesul civil, proces al intereselor private, este principiul disponibilitatii.
Acest principiu presupune ca instanta trebuie sa se pronunte numai asupra cererilor formulate de reclamant si numai asupra apararilor facute de catre partea adversa.
Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, respectarea principiului disponibilitatii presupune acordarea cheltuielilor de judecata numai in masura si cuantumul in care au fost solicitate. In mod corelativ, tot principiul disponibilitatii impune ca judecatorii sa micsoreze cuantumul cheltuielilor de judecata numai in situatia in care partea care a cazut in pretentii solicita acest lucru. Instanta de fond ar fi trebuit sa solutioneze capatul de cerere privind cheltuielile de judecata cu respectarea acestui principiu al disponibilitatii. In cazul in care exercitandu-si rolul activ, instanta apreciaza prea mare valoarea onorariului de avocat, ar fi trebuit sa puna in discutia partilor acest aspect si sa faca aplicarea principiului contradictorialitatii, acordand astfel posibilitatea avocatului recurentei de a sustine valoarea cheltuielilor pretinse si dovedite prin chitanta depusa la dosar.
Chiar in ipoteza admiterii in parte a actiunii, instanta de fond, nu poate determina reducerea proportionala a onorariului de avocat fara a pune in discutie aceasta masura, solutia fiind posibila doar in ipoteza taxelor judiciare de timbru care sunt acordate proportional cu pretentiile admise, si care, prin urmare, sunt acordate numai in masura in care pretentiile sunt admise.
Instanta de fond avea obligatia de a acorda in intregime cheltuielile efectuate de recurenta, atata timp cat culpa procesuala a fost retinuta in sarcina paratei care a cazut in pretentii, in acord cu rezultatele obtinute in favoarea clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii egale performante.
Instanta de fond, procedand la o reducere a onorariului de avocat, achitat de reclamanta, inseamna ca nu tine seama de criteriile la care se refera art 274 alin 3 din Codul de Procedura Civila, respectiv de valoarea pricinii sau de munca depusa de avocat. Prin reducerea onorariului platit avocatului, a solicitat să se aprecieze că recurenta-reclamanta ar fi in imposibilitate de ași recupera integral cheltuielile de judecata. desi nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
De altfel, avand in vedere raportul juridic dedus judecatii, solutia aleasa de instanta de fond, in sensul diminuarii cheltuielilor de judecata, apare in drept ca o sanctiune aplicata creditoriului pentru neexecutarea obligatiilor legale a debitorului, in speta, E. SA.
In drept a invocat art. 304 Cod. Pr. Civ; 304 ind. 1 Cod Pr. Civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat invocând dispozițiile art.115-118 C.pr.civ., art.274 C.pr.civ., Legea 136/1995.
Analizând sentința civilă recurată în raport de motivele invocate, tribunalul reține următoarele:
Tribunalul reține că instanța de fond a obligat intimata la plata către recurenta a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocat redus, în temeiul art. 274 alineat 3 Cod procedură civilă, de la suma de 1240 lei, la suma de 1000 lei.
Tribunalul apreciază că instanța de fond nu a stabilit în mod corect cuantumul cheltuielilor referitoare la onorariul de avocat, față de prevederile art. 274 alineat 3 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 274 alin. 3 C. proc. civ., judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Sub acest aspect, tribunalul constată că, în ceea ce privește primul criteriu legal, relevant pentru aplicarea art. 274 alineat 3 C.proc.civ., respectiv proporționalitatea cu valoarea obiectului pricinii, reducerea onorariului nu se justifică; onorariul (1240 lei) reprezintă un procent rezonabil în raport cu valoarea pretențiilor cu care instanța a fost sesizată (15.865,94 lei, reprezentând despăgubiri și 1.713,52 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și penalități de întârziere aferente debitului principal până la achitarea efectivă).
În ceea ce privește al doilea criteriu legal, și anume munca îndeplinită de avocat, trebuie să se aibă în vedere faptul că aceasta presupune și activități premergătoare procedurii judiciare.
În acest context, instanța apreciază că suma reprezentând onorariul de avocat nu este nepotrivit de mare, în sensul art. 274 alineat 3 Cod procedură civilă, reprezentând o cheltuială necesară, făcută în mod real de către parte, (conform copiei ordinului de plata depus la dosar) și având un cuantum rezonabil.
În consecință, în temeiul art. 3041, art. 312 C. proc. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurenta – reclamantă în contradictoriu cu intimata – pârâtă în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată pentru stadiul procesual fond. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta . GROUP SA împotriva sentinței civile nr.1878/29.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata .-REASIGURARE SA, intervenientul fortat I. A..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1240 lei cu titlu de onorariu integral avocat.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Iunie 2014.
Președinte Judecător Judecător N. P. C. D. E. V.
G.
Grefier
O. S.
pentru grefier aflat in C.O.,
semneaza Grefier Sef
Red.jud.fond C. E. D.
Red.jud.NG 31.07.2014
Tehnored. O.S
2 ex.
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 2123/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 974/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
