Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-01-2014, Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 7343/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 248 R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. M. O.
JUDECĂTOR C. D.
JUDECĂTOR M. E.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta . (S.C. SOUTH PACIFIC CONSTRUCȚII S.R.L.) împotriva sentinței civile nr. 3667/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. S. A. S.R.L., în cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- cauza se află la primul termen de judecată, stadiul procesual recurs;
- la data de 24.01.2014 recurenta a depus la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 97 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prin întâmpinare s-a invocat excepția lipsei de interes, nu sunt probe noi în calea de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare asupra excepției și asupra fondului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3667/31.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19 iunie 2012, contestatoarea S.C. SOUTH PACIFIC CONSTRUCȚII S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. S. A. S.R.L., a formulat contestație la executare prin care a solicitat instanței anularea tuturor formelor de executare silită imobiliară efectuate în dosarul de executare nr.695/2011, aflat pe rolul B.E.J.A. D. și D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința arbitrală nr.22/3.02.2010, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.36/2010.
În motivare a arătat că prin sentința arbitrală nr.22/3.02.2010, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.36/2010, contestatoarea a fost obligată către intimată la plata unor sume de bani individualizate în sentință.
Intimata a pus în executare această sentință, iar în data de 15 iunie 2012 s-a emis publicația de vânzare a unor imobile proprietatea contestatoarei, publicație ce a fost comunicată contestatoarei la data de 18 iunie 2012.
Contestatoarea a mai arătat că formulează contestație împotriva publicației de vânzare întrucât nu i-a fost comunicat o copie a raportului prin care imobilele scoase la vânzare au fost evaluate, astfel fiind în imposibilitate de a aprecia asupra corectitudinii evaluării, precum și de a formula eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză, remediul procesul în prezenta cauză constituindu-l anularea tuturor formelor de executare silită imobiliară efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la comunicarea raportului de expertiză.
Față de considerentele invocate a solicitat instanței admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.500 alin.2, art.411 alin.3, art.399 C.proc.civ.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A depus la dosarul cauzei, în copie: publicația de vânzare din data de 15 iunie 2012.
Intimata S.C. S. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea contestației la executare ca fiind neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimata a arătat că raportul de evaluare a fost comunicat de către executorul judecătoresc în data de 11.07.2012, așa cum reiese din dovada pe care o depune la dosar. A mai arătat că raportul nu reprezintă o încălcare a procedurii și nu aduce nicio vătămare contestatoarei întrucât legea nu stabilește un termen în care executorul judecătoresc este obligat să comunice raportul de evaluare, astfel că acesta poate fi comunicat oricând în cadrul executării silite imobiliare; legea nu sancționează cu nulitatea necomunicarea raportului de evaluare întocmit de către expert la cererea executorului judecătoresc.
Mai mult decât atât, în publicația de vânzare silită se observă, pe de o parte, că vânzarea silită la licitație publică va avea loc abia în data de 19 iulie 2012, iar pe de altă parte, sunt identificate imobilele scoase la licitație publică, precum și valoarea acestora, așa cum a fost stabilită prin raportul de evaluare.
În prezent raportul de evaluare este comunicat, astfel încât motivul invocat de contestatoare nu există.
A depus la dosar dovada comunicării către contestatoare a raportului de expertiză în tocmit în dosarul de executare nr.695/2011, precum și dovada onorariului de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115, art.274, art.399 și următ. C.proc.civ.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a oricăror probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri.
Contestatoarea a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a arătat că ulterior înregistrării contestației la executare pe rolul instanței i-a fost comunicată copia raportului de expertiză întocmit de domnul inginer T. P..
A mai arătat că imobilele ce fac obiectul executării silite au fost subevaluate prin raportul de evaluare contestat, motiv pentru care a înțeles să formuleze obiecțiuni, pe calea contestației la executare.
În principal a arătat că expertul trebuia să aibă în vedere suprafața construită și nu suprafața utilă, căci regula prețului imobilelor este aceea a prețului pe metru pătrat construit.
În concluzie a solicitat instanței admiterea contestației, admiterea obiecțiunilor și reevaluarea în cadrul contestației la executare a imobilelor.
A depus în copie raportul de evaluare întocmit de domnul expert T. P..
La data de 1.08.2012 intimata a depus întâmpinare al cererea modificatoare, solicitând instanței să constate decăderea contestatoarei din dreptul de a modifica cererea introductivă de instanță, întrucât aceasta a fost depusă la dosarul cauzei ulterior primei zile de înfățișare.
A fost atașat dosarul de executare nr.695/2011 al B.E.J.A. D. și D., în copie certificată „conform cu originalul”.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu expertiză specialitatea construcții, fiind întocmit raportul de expertiză de către doamna expert C. C..
Prin sentința civilă nr. 3667/31.05.2013 instanța de fond respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, respinge contestația la executare, ca neîntemeiată, obligă contestatoarea către intimata la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, potrivit art. 399 C.p.c. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin urmare, față de împrejurarea că împotriva contestatoarei s-a început o executare silită, efectuându-se acte de executare împotriva sa, contestatoare justifică un interes legitim, născut și actual de a contesta actele de executare pornite împotriva sa. Astfel respinge excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Potrivit Sentinței arbitrale nr. 22 din 03.02.2011 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în Dosarul nr. 36/2010, s-a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.301 din 12.02.2007, a fost obligată pârâta . SRL către reclamanta . la restituirea avansului în sumă de 52.069 euro, la plata sumei de 15.122,52 lei și a sumei de 1280 euro, cu titlu de prejudiciu efectiv, la plata sumei de 15.868 euro, cu titlu de beneficiu nerealizat și la plata sumei de 27.875,62 reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 3544/15.09.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a dispus încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 695/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B. D..
Potrivit art. 411 alin. 3 C.p.c. executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie de pe raportul de expertiză se comunică și debitorului.
Din actele depuse la dosar rezultă că la data de 25.04.2012 a fost întocmit raportul de expertiză tehnică de către expert tehnic judiciar, în specialitatea construcții civile, industriale și agricole și evaluări proprietăți imobiliare, T. P. care a avut ca obiectiv evaluarea la valoare de circulație a imobilelor: construcția cu regim de înălțime D+P+E cu suprafața construită la sol de 68,49 mp (respectiv 171 mp suprafața utilă) și terenul aferent cu suprafață de 179,37 mp situate în ., înscris în Cartea Funciară nr.2459, având număr cadastral 1012/60 și construcția cu regim de înălțime D+P+E cu suprafața construită la sol de 69,98 mp (respectiv 175 mp suprafața utilă) și terenul aferent cu suprafață de 204,18 mp situate în ., înscris în Cartea Funciară nr.2449, având număr cadastral 1012/50. Potrivit concluziilor raportului de expertiză valoare de circulație recomandată (valoarea de piață) a imobilului înscris în Cartea Funciară nr.2459, având număr cadastral 1012/60 este de 484.200 lei, iar cea a imobilului înscris în Cartea Funciară nr.2449, având număr cadastral 1012/50 este de 500.400 lei. (f.136).
Potrivit expertizei imobiliare evaluatorii (realizată de expert C. C.), încuviințate în prezenta cauză, după încuviințarea obiecțiunilor formulate de contestatoare, s-a estimat o valoare de circulație recomandată (valoarea de piață) a imobilului înscris în Cartea Funciară nr.2459, având număr cadastral 1012/60 de 485.742. lei, iar cea a imobilului înscris în Cartea Funciară nr.2449, având număr cadastral 1012/50 este de 522.024 lei. (f.102). Prin urmare, comparând valorile din cele două expertize evaluatorii rezultă că pentru imobilul înscris în Cartea Funciară nr.2459, având număr cadastral 1012/60 rezultă o diferență în plus calculată de expert C. C. de 1542 lei, iar pentru imobilul înscris în Cartea Funciară nr.2449, având număr cadastral 1012/50 rezultă o diferență în plus de 21.624 lei, rezultând o diferență totală de 23.168 lei.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanța apreciază că din coroborarea tuturor probelor administrate în această cauză rezultă că valoarea estimată a imobilelor aflate în litigiu prin raportul de expertiză tehnică de către expert tehnic judiciar, în specialitatea construcții civile, industriale și agricole și evaluări proprietăți imobiliare, T. P. a fost în mod corect stabilită. Diferența rezultată între cele două rapoarte de expertiză este infimă și nu poate constitui motiv de anulare a raportului de expertiză. Nu există nicio probă care să conducă la ideea că terenul aflat în litigiu a fost subevaluat.
Cu privire la necomunicarea raportului de expertiză, instanța apreciază că cele învederate de contestator ar putea atrage cel mult sancțiunea prevăzută de art. 105 alin. 2 C.p.c., numai în condițiile în care s-ar dovedi în mod neechivoc existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturate decât prin anularea actului respectiv. În speță însă contestatorul nu a făcut dovada existenței unei astfel de vătămări. Mai mult, instanța constată că reclamantei i-a fost comunicat ulterior raportul de expertiză, acoperindu-se astfel orice viciu, din moment ce reclamanta-contestatoare a avut posibilitatea de a formula critici împotriva acestuia.
Față de aceste aspecte, instanța respinge contestația la executare modificată și formulată de contestatori ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C.p.c. instanța obligă contestatoarea către intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat (conform chitanței nr._/13.07.2012 – f.23).
Împotriva sentinței a formulat recurs contestatoarea, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 09.09.2013, sub nr._ .
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației.
Apreciază recurenta că soluția instanței de fond este eronată întrucât imobilele asupra cărora poartă executarea au fost evaluate în cadrul executării silite.
Potrivit disp. art. 500, alin. (2) C.pr.civ., raportat la art. 411, alin. (3) C.pr.civ., o copie a raportului de expertiză se comunică și debitorului.
Din economia acestor texte de lege reiese că rațiunea pentru care legiuitorul a instituit obligația de comunicare a raportului de evaluare către debitorul executat este aceea ca cel din urmă să poată formula obiecțiuni la raportul de expertiză pe calea contestației la executare ori chiar să solicite efectuarea unei noi expertize. Această posibilitate reiese cu suficientă claritate și din disp. art. 399, alin. (1) C.pr.civ., potrivit cu care împotriva oricărui act de executare se poate face contestație.
Așa fiind, în baza acestor dispoziții legale în cauză s-a efectuat o nouă expertiză care a relevat subevaluarea în cadrul primei expertize cu 23.168 lei a imobilelor executate silit.
De niciunde nu reiese că această sumă este infimă, așa cum greșit a susținut judecătoria.
Suma de 23.168 lei (aproximativ 5-400 euro la epoca formulării prezentului recurs) nu este neînsemnată, iar instanța de fond trebuia să valideze cel de-al doilea raport de expertiză, atâta timp cât acesta din urmă a beneficiat de garanțiile procesuale specifice contestației la executare. În comparație cu cea de a doua expertiză, apreciem că prima a fost realizată la comanda creditoarei intimate, faptul subevaluării imobilelor fiind un suficient argument în sprijinul lipsei de imparțialitate a primului expert.
Separat de aceste aspecte, judecătorul fondului nici măcar nu a argumentat cum a ajuns la concluzia că suma de 23.168 lei este una infimă. Lipsa oricăror criterii ale acestei aprecieri lasă loc în opinia noastră arbitrariului, ceea ce apreciem că nu este permis. Judecătoria putea și trebuia să prezinte minime elemente de cuantificare (precum raportarea diferenței la valoarea întreagă a imobilelor) și să arate care ar fi fost acea diferență începând de la care contestația la executare ar fi fost întemeiată.
Cum instanța de fond nu făcut o astfel de analiză, iar aprecierea că suma de 23.168 lei este ",minoră ori majoră reprezintă un argument lipsit de suport legal, apreciem că în mod greșit judecătoria a respins contestatia la executare.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 312 raportat la art. 304, pct. 9 C.pr.civ. de la 1865 solicită recurenta admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației la executare.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și următoarele C.pr.civ., iar pentru motivele de recurs art. 304, pct. 9 C.pr.civ.
Recurenta nu a solicitat probe noi în recurs și a depus dovada deschiderii procedurii insolventei și dovada calității semnatarului cererii.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 97 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei de interes.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse de recurenta la dosarul cauzei, impotriva acesteia a fost deschisa procedura generala a insolventei.
Prin urmare, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, executarea silita pornita de subsemnatul nu mai poate continua. Asadar, valorificarea imobilelor detinute de recurenta-contestatoare nu se va mai putea face decat in cadrul procedurii insolventei aflate pe rolul Tribunalului Ilfov - dosar nr._ .
Totodata, societatea intimată își va putea valorifica creanta impotriva acestei societati.numai in cadrul procedurii insolventei mentionate. Asadar, potrivit Legii nr. 85/2006, indiferent de modalitatea in care procedura respectiva se va finaliza - fie prin dizolvarea si lichidarea societatii, fie prin reorganizarea acesteia, la momentul inchiderii procedurii nicio creanta anterioara deschiderii procedurii nu va mai putea fi pretinsa de la debitoare, indiferent daca aceasta isi va relua activitatea.
Asadar, valorificarea imobilelor cu privire la care se pretinde ca au fost subevaluate nu se va mai putea face decat in cadrul procedurii insolventei, la valoarea stabilita de administratorul judiciar. Orice demersuri ale subsemnatului anterioare procedurii vor rarnane fara niciun efect.
In aceste conditii, apreciază intimata ca debitoarea nu are interes de a formula recurs in prezentul dosar ori de a contesta o executare care nu se mai poate realiza vreodata impotriva sa.
Cum interesul este o conditie a actiunii civile, care trebuie sa se mentina pe toata durata procesului si cum in speta interesul a disparut datorita deschiderii procedurii insolventei si imposibilitatii societății intimate de a mai executa debitoarea, solicita inimata admiterea exceptiei si respingerea cererii ca fiind formulata de o persoana lipsita de interes.
Pe fondul cauzei, arată intimata că intre valoarea stabilita prin raportul de evaluare contestat si valoarea stabilita prin raportul de expertiza intocmit in cauza exista similitudine, chiar daca parerile a doi experti evaluatori nu pot fi niciodata identice, fiind implicat si factorul de apreciere a fiecarui expert. Apreciază intimata ca din raportul de expertiza intocmit in cauza rezulta ca evaluarea a fost facuta in mod corect, fara a incerca pagubirea debitoarei in vreun fel.
In timpul executarii silite nu s-a prezentat nicio persoana care sa cumpere bunul imobil, nici macar la pretul redus cu 75% fata de valoarea atribuita imobilului, ceea ce dovedeste inca o data ca acest imobil nu a fost subevaluat si nu s-a incercat fraudarea debitoarei. In caz contrar, imobilul ar fi fost deja instrainat.
Raportul de evaluare contestat a fost efectuat in lipsa debitoarei iar expertului i-a fost imposibil sa patrunda in imobil. Motivele principale pentru care debitoarea sustine ca nu ar fi fost stabilita corect valoarea imobilelor constau in aceea ca expertul nu ar fi luat in considerare valoarea dotarilor imobilului.
În acest fel, debitoarea isi invoca in mod nepermis propria culpa, acesta fiind cea care, prin fapta proprie-refuzul de a se prezenta la imobil si de a oferi expertului detaliile necesare, a facut imposibila luarea in considerare a acestor dotari.
Apreciază intimata ca debitoarea nu isi poate invoca propria culpa pentru realizarea unui drept astfel ca, si in ipoteza in care se va aprecia ca diferenta dintre cele doua evaluari poate fi luata in calcul pentru stabilirea nelegalitatii unor acte de executare, aceasta diferenta a aparut exclusiv din culpa paratei.
Analizând excepția lipsei de interes în promovarea recursului declarat, tribunalul reține următoarele:
În susținerea excepției lipsei de interes s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că împotriva recurentei a fost deschisă procedura generală a insolvenței, astfel încât executarea silită nu mai poate continua.
Tribunalul apreciază că excepția invocată este neîntemeiată, având în vedere că în speță executarea silită poate fi reluată oricând după ce societatea recurentă nu se mai afla în procedura insolvenței, iar aceasta nu ar mai avea posibilitatea de a contesta actele de executare nelegale.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de recurs s-a susținut că soluția pronunțată de prima instanță este eronată, având în vedere că aceasta a reținut că diferența dintre valoarea imobilelor executate stabilită prin expertiza efectuată în contestația la executare și cea efectuată în dosarul de executare silită este infimă, respectiv de numai 23.168 de lei.
Motivul de recurs este neîntemeiat. Astfel, tribunalul constată că expertiza realizată de prima instanță a stabilit o valoare de circulație a imobilului cu numărul cadastral 1012/50 de 522.024 de lei, iar pentru imobilul cu numărul cadastral 1012/60 de 485.742 de lei. În același timp, în faza de executare silită, valoarea celor două imobile, stabilită prin expertiza efectuată, este de 500.400 de lei, respectiv 484.200 de lei. Asemănător primei instanțe, tribunalul apreciază că diferența de valoare dintre cele două imobile, stabilită prin cele două expertize, nu poate conduce la anularea formelor de executare silită, aceste diferențe fiind foarte mici raportate la valoarea totală a imobilelor. Pe de altă parte, diferențe de valoare pot fi determinate de faptul că cele două expertize au fost realizate la momente diferite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 c. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat de recurenta . (S.C. SOUTH PACIFIC CONSTRUCȚII S.R.L.), în contradictoriu cu intimata S.C. S. A. S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2014.
Președinte, E. M. O. | Judecător, C. D. | Judecător, M. E. |
Grefier, C. D. |
Red. judecător fond C. E. D./Judecătoria B.
Red. jud. M.E.
Thn. red. C.D. /2 ex./ 24.03.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2028/2014. Tribunalul ILFOV | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 1428/2014.... → |
|---|
