Acţiune în constatare. Decizia nr. 37/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 37/2016
Dosar nr._ apel civil
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 37/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. S.
Judecător M. G. Z.
Grefier C. M. S.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelant pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în București, Bulevardul D. P., nr. 6A, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6741 din 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. H., domiciliat în Slatina, . C., nr. 3, județul O. și sediul procesuala ales în București, ., .. 1, ., la Cabinet Avocat S. G. C., și intimata pârâtă S.C. B. S.A.-S. O. cu sediul în Slatina, Bulevardul N. T., nr. 47, județul O., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și luând act că apelanta pârâtă a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411, pct.2 Noul Cod procedură civil, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 6741 din 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis in parte cererea având ca obiect anulare act formulată de reclamantul S. H., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin S.C. B. S.A., S. Slatina, și s-a constatat existenta clauzei abuzive prevăzute la art. 4.1. alin 2 din Contractul de credit de consum nr. 290CIS_/13.02.2007, încheiat între părți cu privire doar la comisionul de acordare credit.
S-a dispus anularea clauzei abuzive prevăzute la art. 4.1. alin 2 din Contractul de credit de consum nr. 290CIS_/13.02.2007.
A fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la restituirea către reclamant a sumei de 242,5 EURO, încasată cu titlu de comision de acordare credit.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Contractul de credit de consum nr. 290CIS_/13.02.2007, reclamantul, in calitate de împrumutat, si parata, în calitate de împrumutător, a intervenit o convenție de împrumut, prin care parata a acordat reclamantului suma de 9700 Euro, cu titlu de credit de nevoi personale, iar pentru rambursarea acestui credit s-a aplicat o dobânda variabila, pentru acordarea creditului menționat anterior, parata percepând un comision de acordare in cuantum fix de 2,5 % din valoarea totala a creditului, iar pe perioada derularii contractului s-a perceput comision de administrare.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanții au solicitat instanței de judecata să constate ca fiind abuzive si, implicit sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor contractuale stipulate la contractul de credit nr. 290CIS_ (art. 1.3, art. 4.1, art. 4.3, art. 4.4, art. 5.3, art. 7.8, art. 9.2, art. 12.4 din contractul de credit) care prevăd clauze abuzive conform Legii 193/2000, să se constate abuzivă obligarea sa la plata contravalorii ratelor și comisioanelor lunare la o valoare mai mare decât rata de schimb a valutei în care creditul a fost acordat la momentul acordării acestuia, urmare a denominării EURO, întrucât în acest fel se aplică o rată de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispoziție, să fie obligată pârâta să modifice contractul de creditare astfel încât contravaloarea ratelor lunare să fie raportată la rata de schimb utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispoziția împrumutatului, să se dispună eliminarea tuturor clauzelor abuzive reclamate, să fie obligată pârâta la emiterea unor noi grafice de rambursare în urma constatării nulității clauzelor din convenția de credit și a recalculării denominării valutare, la restituirea sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor abuzive și să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale pentru sumele plătite nedatorat în baza clauzelor abuzive de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestora.
În ceea ce privește clauza contractuala care vizează art. I pct. 3, din Contractul de credit de consum nr. 290CIS_/13.02.2007 privind reținerea comisionului de acordare a creditului in cuantum de 2,5 % din valoarea totala a creditului, instanța a retinut ca aceasta pretenție este întemeiată, respectiva clauză întrunind condițiile ce se desprind din interpretarea art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind, respectiv: clauza să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni; clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei; clauza să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, clauza creând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
Efectul principal al constatării caracterului abuziv al unei clauze contractuale existentă într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator constă într-o o sancțiune specifică pentru clauzele abuzive stipulate de comercianți în contractele încheiate cu consumatorii, anume aceea că respectivele clauze nu produc efecte față de consumator (așa cum se desprinde din interpretarea coroborată a art. 6, 13 și 16 din Legea nr. 193/2000) iar prin urmare, o dată cu constatarea caracterului abuziv, sumele plătite în temeiul acestei clauze abuzive rămân fără suport contractual, deoarece această clauză abuzivă nu produce efecte asupra consumatorului, acest efect producându-se retroactiv, de la momentul încheierii contractului, deoarece clauza nu „devine” abuzivă la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, ci a fost abuzivă încă de la momentul încheierii contractului, impunându-se restituirea sumei încasate.
Cu privire la comisionul de administrare, instanța a respins cererea deoarece reclamantul nu motivează de ce acest comision este considerat abuziv, el fiind prevăzut de art. 36 din OUG 50/2010, de asemenea, pentru acest contract, banca nu a solicitat niciodată înscrierea în AEGRM și pe cale de consecință, reclamantul nu a suportat taxele de înscriere în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, reținând și faptul că nu s-a aplicat comision de rambursare anticipată și mai mult, acest comision a fost eliminat odată cu . OUG 50/2010.
Cu privire la celelalte aspecte invocate în cerere sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor contractuale stipulate la contractul de credit nr. 290CIS_ referitoare la dobândă (art. 4.3 din contractul de credit) instanța a reținut că reclamantul aduce argumente generale, fără a indica în concret în ce constă clauza abuzivă iar cu privire la denominarea monedei, instanța a reținut că modificarea monedei creditului si stabilizarea cursului EURO la valoarea pe care acesta o avea la data încheierii contractului de credit, înseamnă ca, daca s-ar admite înghețarea monedei Euro la valoarea de intrare in contract, nu s-ar restitui decât o parte din suma pe care o avea de rambursat reclamantul și mai mult aceasta a fost dorința părților la momentul semnării contractului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelant pârâtă S.C. B. S.A., solicitând admiterea apelului,iar in subsidiar anularea hotărârii atacate.
În motivarea apelului, se arată că, comisionul de acordare este exprimat in mod clar, aspect ce atrage diligența consumatorului de a cunoaște la momentul semnării contractului la valoare a și natura comisioanelor percepute de bancă și care fac parte din oferta de creditare a băncii, oferta fiind publică, așa încât chiar de la momentul încheierii convenției de credit intimatul reclamant in calitate de consumator avea posibilitatea cunoașterii comisioanelor percepute de bancă ,în sarcina consumatorului instituindu-se o obligație previzibilă de informare și de acceptare sau neacceptare a ofertei de creditare propusă de bancă ori, eventual de negociere intre părți a clauzelor contractuale.
Arată apelanta ,în ceea ce privește comisionul de acordare a creditului prev.de art 4 .l din contract ,ca acesta face parte din obiectul principal al contractului, și reprezintă costul suportat de bancă pentru serviciile de analiză a documentației prezentate de client pentru acordarea creditului (analiza bonității clientului ) el fiind reținut o singură dată ,in momentul acordării creditului fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului, reclamantul nefăcând dovezi cu privire la îndeplinirea condițiilor de constatare a caracterului abuziv al clauzei respective, comisionul fiind exprimat din punct de vedere matematic . și precis și nu creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților, acest comision reprezintă plata unui serviciu prestat de bancă clientului.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de credit de consum nr. 290CIS_/13.02.2007, reclamantul, in calitate de împrumutat, si parata, în calitate de împrumutător, au convenit asupra acordării de către parată către reclamant a sumei de 9700 Euro, cu titlu de credit de nevoi personale, iar pentru rambursarea acestui credit s-a aplicat o dobânda variabila, pentru acordarea creditului menționat anterior, parata percepând un comision de acordare in cuantum fix de 2,5 % din valoarea totala a creditului,conform art. 4.1 iar pe perioada derulării contractului s-a perceput comision de administrare.
Instanța de control judiciar constată că soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește constatarea ca fiind abuzivă a clauzei contractuale referitoare la perceperea comisionului de acordare și restituirea acestuia, este legală și temeinică
Astfel, susținerile apelantei pârâte în sensul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea si interpretarea greșita a legii sunt neîntemeiate în condițiile în care prima instanță a făcut o amplă analiză a prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, constatând îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții prevăzute de textul de lege citat, pentru a se constata ca abuzive clauzele contractuale referitoare la perceperea comisionului de acordare și restituirea acestuia.
În mod cu totul temeinic instanța de fond a reținut că perceperea comisionului de acordare credit este abuzivă, în condițiile în care cuantumul acestuia a fost stabilit ca procent de 2,5 % în funcție de cuantumul creditului acordat și nu în funcție de cheltuielile efectiv efectuate de bancă.
In plus, instanța reține că niciuna din clauzele contractuale nu prevăd care este destinația finală a comisionului de acordare credit, și nici care sunt cheltuielile a căror acoperire se urmărește prin perceperea acestui comision.
Mai mult decât atât, instanța a apreciat că, în contextul în care activitatea de bază a pârâtei este tocmai cea de creditare, al cărei preț îl reprezintă dobânda, stabilirea unor comisioane care reprezintă indirect remunerarea aceluiași serviciu este abuzivă, fiind contrară bunei-credințe.
În acest sens nu pot fi reținute susținerile apelantei pârâte referitoare la faptul că acest comision de acordare a creditului reprezintă costul suportat de bancă pentru serviciile de analiză a documentației prezentate de client pentru acordare a creditului –analiza bonității clientului – întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, întocmirea documentației cade in sarcina împrumutatului care este obligat să prezinte băncii toate înscrisurile solicitate de acesta pentru constituirea dosarului de creditare, nejustificându-se de ce comisionul este proporțional cu mărimea creditului, câtă vreme documentația este in principiu aceeași.
Prin urmare, nu se justifică motivul pentru care respectivul comision este calculat în procent din cuantumul creditului și nu reprezintă o sumă fixă, cu indicarea operațiunilor și serviciilor prestate de către bancă,și respectiv a costurilor acestora, neavând relevanță că au fost situații in care banca ar fi calculat în alt mod comisionul de acordare a creditului ori că nu l-ar fi perceput (neexistând nici dovezi in acest sens).
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la faptul că acest comision este exprimat din punct de vedere matematic în mod clar și precis și ă nu creează dezechilibru intre drepturile și obligațiile părților, relevant fiind faptul că a fost perceput ca și procent din credit iar dezechilibrul fiind dat din faptul că nu este prevăzută vreo contraprestație a băncii față de obligația împrumutatului.
Chiar dacă art 2 lit d din Legea 289/2004 (act normativ abrogat in prezent) definea costul total al creditului ca reprezentând toate costurile pe care consumatorul trebuie să le plătească pentru credit, inclusiv dobânda și celelalte cheltuieli, aceasta nu înseamnă că în mod automat consumatorul este obligat la plata comisioanelor stabilite abuziv de către împrumutător, clauzele contractuale trebuind a fi negociate între părți și a nu crea dezechilibru între obligațiile și drepturile conferite de contractul încheiat.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelant pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în București, Bulevardul D. P., nr. 6A, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6741 din 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. H., domiciliat în Slatina, . C., nr. 3, județul O. și sediul procesuala ales în București, ., .. 1, ., la Cabinet Avocat S. G. C., și intimata pârâtă S.C. B. S.A.-S. O. cu sediul în Slatina, Bulevardul N. T., nr. 47, județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, T. S. | Judecător, M. G. Z. | |
Grefier, C. M. S. |
Red TS
Tehnored MS
Ex. 4/03.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 81/2016. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 32/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
