Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2143/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2143/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 3855/88/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2143/2013
Ședința publică din data de 22 martie 2013
Completul compus din:
Judecător sindic: A. V.
Grefier: G. E.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale, formulată de reclamantul E. G. IPURL TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, în calitate de lichidator judiciar al ., în contradictoriu cu pârâta S. M., domiciliată în Tulcea, ., ., județ Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Judecătorul sindic, apreciază dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 11/a1 reclamantul E. G. IPURL Tulcea, în calitate de lichidator judiciar al ., jud. Tulcea, a solicitat atragerea răspunderii personale materiale a pârâtei S. M., în calitate de fost administrator al aceleași societăți, în sensul obligării pârâtului la suportarea întregului pasiv al debitoarei în valoare de_ lei.
În motivare s-a arătat că, prin Încheierea civilă nr. 4268 din 10.08.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ 12, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată față de debitoarea ., fiind desemnat lichidator judiciar al acesteia E. G. IPURL Tulcea.
În baza atribuțiilor stabilite de lege, a efectuat numeroase demersuri pentru a intra în posesia documentelor societății, însă nu a fost posibil, deși corespondența a fost primită de mama pârâtei.
S-a mai arătat că fostul administrator nu s-a prezentat să depună actele financiar contabile, refuzând în mod nejustificat să se achite de obligațiile ce-i revin potrivit art. 44 din legea insolvenței, nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 conducând astfel la concluzia că debitoarea fie a ținut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
S-a mai arătat că, nedepunerea documentelor contabile naște prezumția existenței unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, deoarece neținerea evidenței contabile conduce la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor existente în acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de persoanele responsabile, cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
Arată reclamantul că neprezentarea documentelor contabile face imposibilă verificarea situației economice a societății comerciale intrată în insolvență, creându-se astfel prezumția de fraudare a patrimoniului acesteia.
De asemenea, consideră reclamantul că, dizolvarea societății, în temeiul art. 237 alin.1 lit.b) din Legea nr. 31/1990 a intervenit ca o consecință a nerespectării de către administratorul societății a obligațiilor legale, acesta nedepunând situațiile financiare anuale la ORC, nefiind respectate dispozițiile art. 28 și 35 din legea contabilității nr. 82/1991, precum și ale art. 201 din Legea nr. 31/1990.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
S-au atașat cererii o . înscrisuri, în copie: raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, confirmare de primire, Încheierea civilă nr. 4268/2012, tabel definitiv consolidat.
Pârâta S. M., deși legal citată nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei .., jud. Tulcea, lichidatorul a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 138 alin.1 din Legea 85/2006.
Atragerea răspunderii foștilor membri ai organelor de conducere ai debitoarei, prin promovarea unei cereri întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege, reprezintă o cerere subordonată scopului lichidării adică acela de a acoperi pasivul debitoarei și de a-l stinge prin plata datoriilor.
Acțiunea formulată de lichidatorul judiciar se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006, potrivit cărora, poate fi atrasă răspunderea materială a administratorului dacă a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai cere condiția expresă, potrivit art. 138 alin.1, ca fapta să fi cauzat starea de insolvență. Este subliniată astfel una dintre condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență.
Fapta prevăzută la art. 138 alin.1 lit.d) nu este aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, neputându-se stabili o relație de necesitate între această faptă și insolvență.
Instanța nu subscrie argumentului reclamantului care arată că art. 138 alin.1 lit.d) instituie o prezumție a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvență întrucât aceasta ar însemna o îndepărtare nejustificată de litera și spiritul art. 1169 din Codul civil, care instituie sarcina probei asupra celui care invocă o anume stare de fapt.
Așadar, chiar dacă ar fi dovedită fapta de la art. 138 alin.1 lit.d), aceasta nu înseamnă că, pe cale de consecință imediată, a produs și insolvența, întrucât aceasta se poate datora altor cauze diverse și numeroase ( nepriceperea comerciantului, situația economică generală, piața financiară etc ).
În plus, nu s-a făcut dovada că pârâta a făcut să dispară documente contabile și nici că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. S-a dovedit doar, pe baza rapoartelor întocmit de lichidator, că nu a depus documentele contabile.
Pentru aceste considerente va respinge cererea lichidatorului judiciar ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de E. G. IPURL TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea, în calitate de lichidator judiciar al ., în contradictoriu cu pârâta S. M., domiciliată în Tulcea, ., ., ., ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2013.
Judecător sindic, Grefier,
V. A. G. E.
Red. Jud. AV/02.04.2013
Tehnored. GE./05.04.2013/ex.5
., 1 ex. ORC
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
