Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 593/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 593/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 3175/88/2012/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 593/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Z.
Pe rol judecarea cauzei F. privind pe reclamanta-creditoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta I. V. cu domiciliul în Tulcea, .. 18, J. Tulcea, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâta a depus concluzii scrise, după care:
Instanța, deliberând, constată că dosarul se află în stare de judecată, în temeiul art. 150 C. pr. civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Judecătorul Sindic,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta-creditoare DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE Tulcea a chemat în judecată pe pârâta I. V., fost administrator al .., solicitând ca, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea 85/2006, acesta să suporte pasivul societății în sumă de 211.260 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că potrivit sentinței civile nr. 3601/06.07.2012, pronunțată in dosarul_ 12, s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa in forma simplificata față de debitoarea .. Tulcea, fiind desemnat lichidator judiciar I.I. Insolvency I.P.U.R.L. Tulcea, care, prin cererea nr. 1902 din data de 17.10.2012, în baza art.131 din Legea 85/2006, a solicitat închiderea procedurii insolventei.
In acest context, D.G.F.P. Tulcea, creditor bugetar și majoritar al debitoarei, in temeiul art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, are calitate procesuala activa de a introduce cerere potrivit dispozițiilor art.138 alin. 1 din lege.
S-a arătat astfel că din analiza dosarului de insolventa, reiese ca sunt îndeplinite condițiile art. 138 alin. 1, lit. c) si d), din Legea 85/2006, in vederea atragerii răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei I. V. pentru a suporta pasivul neacoperit. în contextul în care jurisprudența relevă o tendința de utilizare a prezumțiilor simple de culpă in sarcina membrilor organelor de conducere.
S-a arătat că potrivit Raportului asupra cauzelor si împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolventa a debitoarei, s-a menționat că administratorul statutar nu a depus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar contabile ale debitoarei, cu toate că s-a procedat la notificarea sa. De asemenea, potrivit Sentinței civile nr. 2041/06.07.2006, pronunțata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2933/2006, in temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, s-a dispus dizolvarea .. Tulcea, întrucât "societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul reqistrului comerțului.”
Or, una dintre principalele cauze pentru care debitoarea .. Tulcea a ajuns in procedura insolventei este ca nu a depus situațiile financiare anuale aferente anului 2003 și 2004 și nu le-a predat lichidatorului, situație care dovedește că fostul administrator la debitoarei nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea si care se încadrează prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din legea insolventei.
S-a arătat că dispozițiilor art. 138 alin. 1 din lege le sunt aplicabile și prevederile art. 998 din Codul civil astfel că:
- sub aspectul faptei ilicite administratorul debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți, respectiv a ținut o contabilitate fictiva, a făcut sa dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea in conformitatea cu legea.
- în ceea ce privește vinovăția, s-a arătat că administratorul debitoarei nu si-a exercitat atribuțiile imperativ stabilite de Legea 31/1990 in ceea ce privește administrarea cu buna credința a societăți, a încălcat dispozițiile Legii 82/1990, ale Codului fiscal si a Codului de procedura fiscală, in sensul ca a nu a depus la termenul prevăzut de lege situațiile financiare aferente anului 2004.
- în ceea ce privește prejudiciul, s-a arătat că acesta se identifică cu valoarea datoriei de 211.260 lei față de bugetul consolidat al statului.
- în ceea ce privește raportul de cauzalitate, s-a precizat că între faptele administratorului si prejudiciul adus bugetului consolidat al statului in exista raport de cauzalitate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei coroborat cu dispozițiile art. 998 C. civil.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a arătat este nevinovată întrucât a demisionat din funcția de contabil la data de 01.08.2004 și, ca atare, nu a contribuit la cauzarea stării de insolvență. A precizat că a fost salariata și nu proprietara .. Tulcea având asociat unic pe cetățeanul italian, LAZARATO ADRIANO, cu care nu a putut lua legătura, ultima dată fiind văzut în țara în anul 2004.
F. de acuzația ca nu a prezentat lichidatorului documentele contabile ale debitoarei, pârâta a arătat că nu le deține, acestea rămânând la sediul societății unde le este locul conform Legii 82/1990.
Relativ la dizolvarea societății dispusă prin sentința civilă nr. 2041/06.07.2006 întrucât nu a depus situațiile financiare anuale aferente anului 2003 și 2004 nu se consideră vinovata deoarece și-a încheiat raporturile de munca cu .. din data de 01.08.2004.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 3601/06.06.2012 în dosarul_ 12 al Tribunalului Tulcea, în temeiul art. 3 pct. 25, raportat la art. 1 alin. (2) lit. e din Legea 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în forma simplificată cu privire la .., cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, societate dizolvată de drept potrivit art. 237 alin. (1) din Legea 31/1990, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C.I.I. INSOLVENCY I.P.U.R.L.
În Raporul asupra cauzelor, precum și în suplimentul întocmit, lichidatorul a arătat că administratorul, I. V. a abandonat societatea, nu a urmărit plata datoriilor bugetare și nu s-a preocupat pentru depunerea bilanțului contabil la D.G.F.P. Tulcea, fapt care a determinat și dizolvarea societății, concluzionînd însă asupra neincidenței prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
Conform tabelului definitiv consolidat, D.G.F.P. Tulcea este unicul creditor și figurează cu o creanță bugetară acceptată în valoare de 211.260 lei.
Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, ., avându-l ca unic asociat pe cetățeanul LAZZARATO ADRIANO, a fost administrată de către pârâta I. V., aceasta neavând în cadrul societății doar calitatea de contabil așa cum susține. Ca atare, îi revine responsabilitatea tuturor atribuțiilor acestei funcții de coordonare.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societății debitoarei în stare de insolvență. Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută din caracteristicile răspunderii delictuale, pentru antrenarea căreia este necesară îndeplinirea condițiilor generale prev. de art. 998 – 999 din Codul civil.
Instanța reține că art. 1 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității, răspunderea pentru aceasta revenind administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
De asemenea, potrivit art. 35 din Legea 85/2006, fostul administrator avea obligația ca, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normativ.
Art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate ,,pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere”.
Relativ la îndeplinirea condițiilor la care face referire art. 138 din Legea 85/2006, se reține că prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență se află în imposibilitate de a-și acoperi datoriile, din tabelul definitiv consolidat rezultând că valoarea acestora este de 211.260 lei, constând în creanța bugetară deținută de D.G.F.P.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către lichidatorul judiciar îndreptățesc presupunerea că acestea lipsesc sau că nu sunt întocmite conform legii. Cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârâtă, se reține în sarcina acesteia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor, faptă prevăzută la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2005.
Astfel, lipsa evidențelor contabile sau continuarea activității fără o organizare clară, fără evidență contabilă sau cu comenzi sporadice, cu scopul unic de a obține venituri personale constituie premisele pentru antrenarea răspunderii în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006;
Vinovăția pârâtei sub forma intenției directe sau indirecte rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr. 31/1990 și Legea contabilității nr. 82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații .
Se reține că fostul administrator a comis și faptele prev. de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006. Potrivit indicatorilor din ultimul bilanț publicat în anul 2003, indicatori la care face referire lichidatorul în raportul cauzelor, rezultă că societatea figura cu active imobilizante de 4.365.578 lei, active circulante de 1.589.261 lei, disponibilități bănești de 19.877 lei și creanțe de 1.569.384 lei, active ce nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi avute în vedere la acoperirea chiar și parțială a creanței înscrise în tabelul creditorilor.
Există astfel presupunerea că aceste active au fost deturnate, administratorul dispunând continuarea activității numai în interes personal, deși acesta ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
Se reține și faptul că în virtutea rolului activ al instanței judecătorești, în situația indicării eronate a temeiului de drept a acțiunii, aceasta nu este ținută de textul invocat, având obligația stabilirii naturii juridice a pricinii și a temeiului de drept în funcție de situația de fapt descrisă.
În consecință, va fi obligată pârâta să suporte pasivul debitoarei . în sumă de 211.260 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de pe reclamanta-creditoare D.G.F.P. Tulcea cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta I. V., cu domiciliul în Tulcea, ..18, jud. Tulcea, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Obligă pârâta I. V. să suporte pasivul debitoarei . în sumă de 211.260 lei.
Definitivă. Executorie. Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din la 25 Ianuarie 2013.
Judecător Sindic,Grefier,
N. LuminițaZimbilschi D.
Red.Jud.NL/28.01.2013
Tehnored. ZD/28.01.2013/4ex
| ← Contestaţie creanţe. Sentința nr. 4095/2013. Tribunalul TULCEA | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2021/2013.... → |
|---|
