Acţiune în constatare. Jurisprudență Împrumuturi, credite, creditori
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă comercială nr. 12 din data de 21.01.2014
Dosar nr. XXXXX/193/2011 Acțiune în constatare
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Completul compus din:
Președinte -
Judecător -
Judecător -
Grefier -
DECIZIA NR. XXX
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - reclamantă P. R., împotriva sentinței civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. XXXXX/193/2011, în contradictoriu cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ,având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și întrucât pentru deliberare este necesar de un timp mai îndelungat, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de xx.xx.xxxx și apoi pentru astăzi, xx.xx.xxxx, când s-a pronunțat următoarea decizie.
T R I B U N A L U L,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. XXXXX/193/2011 la data de xx.xx.xxxx, reclamanta P. R. a chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate ca fiind abuzive clauzele contractuale inserate la pct. 9 lit. c și lit. f din contractul de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, și restituirea plăților efectuate ulterior datei de xx.xx.xxxx cu titlu de comision de risc. Mai solicită reclamanta a se constata că pârâta a mărit fără justificare, comisionul de administrare, de la suma de 10 euro stabilită inițial la suma de 66 euro. Prin precizările formulate ulterior, reclamanta solicită anularea contractului de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși a plătit mai mult de trei sferturi din suma de 20.000 euro obținută cu titlu de împrumut în baza contractului de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, pârâta Banca Comercială Română încasează în mod abuziv un comision de risc, perceput la suma inițială, încălcând astfel dispozițiile O.U.G. 50/2010 Susține reclamanta că nu a avut posibilitatea de a negocia clauzele contractuale așa cum prevede Legea 193/2000.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000 și O.U.G. nr. 50/2010.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii față de neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe, excepția lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, și excepția inadmisibilității cererii de restituire a prestațiilor efectuate cu titlu de comision de risc. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția prematurității, pârâta a arătat că, dat fiind faptul că litigiul este unul evaluabil în bani, care derivă din raporturi contractuale, reclamanta avea obligația de a efectua procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 indice 1 C.proc.civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei, comunicării pretențiilor sale, temeiul legal și actele doveditoare și nici nu a anexat cererii de chemare în judecată procesul verbal despre rezultatul concilierii și nici dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 zile.
Cu privire la excepția lipsei de interes pârâta evocă dispozițiile art. 39 din Legea 288/2010 potrivit cărora prevederile O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică contractelor aflate în curs de derulare la data de xx.xx.xxxx
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor plătite cu titlu de comision de risc, pârâta arată că anularea/modificarea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă nu poate produce efecte retroactive, pentru că într-o atare ipoteză s-ar crea o situație inechitabilă caracterizată juridic de îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că adresându-se instanței ulterior intrării în vigoare a Legii 288/2010, raporturile dintre părți sunt guvernate de dispozițiile contractuale la care s-a convenit inițial, nefiind aplicabile speței prevederile O.U.G. nr. 50/2010. Mai susține pârâta că, dreptul său de a percepe comisionul de risc nu este o clauză abuzivă în înțelesul Legii nr. 193/2000, comisionul de risc fiind un element al prețului băncii, costurile aferente riscului urmând a fi suportate de beneficiarul final, respectiv de client, costul ce cuprinde riscul denumit comision de risc devenind parte importantă a prețului contractului. De asemenea, pârâta mai arată că dreptul său de a percepe comisionul de risc reprezintă parte integrantă a prețului contractului de credit și nu poate fi anulată de instanța de judecată, ca fiind clauză abuzivă în lipsa unui temei legal care să-i confere autoritate de a interveni în această sferă.
Prin sentința civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx Judecătoria Botoșani a respins cererea reclamantei, având ca obiect acțiune în constatare și a obligat pe aceasta să plătească pârâtei suma de 5.476,83 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a se pronunța în acest sens, Judecătoria a rezolvat mai întâi excepțiile ridicate de pârâtă, încât:
- a respins ca neîntemeiată excepția prematurității cererii de chemare în judecată, reținând că prin cererea nr. XXXX/xx.xx.xxxx reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere conformă art. 7201 Cod procedură civilă;
- a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, reținând că reclamanta are legitimare procesuală activă, în considerarea prevederilor art. 109 Cod procedură civilă, și în baza Legii nr. 193/2000;
- a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamanta nu solicită modificarea prețului contractului, ci cere să se constate că sumele pe care le-a achitat ulterior datei de xx.xx.xxxx cu titlu de comision de risc nu mai erau datorate, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 35 al. 1 lit. c și art. 36 din OUG nr. 50/2010.
Asupra fondului cauzei, prima instanță a apreciat că ceea ce solicită reclamanta în acțiune este să intervină în raport juridic contractual, încât să modifice clauza privind compunerea și variația comisionului de risc și a comisionului de administrare, ținând seama de prevederile OUG nr. 50/2010.
În acest cadru, Judecătoria a reținut că nu poate nesocoti principiul "pacta sunt servanda"; și că nu poate aplica retroactiv dispozițiile OUG nr. 50/2010, ce nu sunt edictate spre a influența contractele de credit aflate în vigoare.
Prima instanță a reținut, în continuare, că nu pot fi considerate drept clauze abuzive acele clauze care se referă la plata comisionului de risc și a comisionului de administrare, deoarece acestea reprezintă elemente ce determină costul total al creditului și, împreună au marja de profit, formează prețul contractului, ce nu poate intra sub incidența clauzei abuzive, conform art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2006.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, stăruind în a solicita constatarea ca fiind clauze abuzive prevederile pct. 9 lit. c și f din contractul de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx.
În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță în sarcina sa, în exercitarea dreptului acordat de art. 274 pct. 3 Cod procedură civilă.
A solicitat să fie luată în dezbatere excepția conformă dispozițiilor art.66 din OUG nr.50/2010, omisă de prima instanță.
Motivându-și cererea de recurs, recurenta a arătat că a restituit cu titlu anticipat, în două rânduri (august 2010 și septembrie 2011), parte din creditul pe care l-a contractat prin contractul nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx (10.000 Euro, respectiv 4.000 Euro), iar că, în timp ce banca a recalculat dobânda la suma rămasă de plată, cele două comisioane la care se referă pct. 9 lit. e și f din contract nu au fost recalculate, similar, ci s-au păstrat în același procent, calculat în raport de suma inițială de 20.000 Euro, împrumutată.
Recurenta - reclamantă a arătat că ea consideră că menținerea celor două comisioane la același nivel, chiar în situația rambursărilor anticipate, a prejudiciat-o, iar clauzele respective sunt abuzive.
A menționat, în acest sens, că banca nu i-a adus la cunoștință, la momentul încheierii contractului, că la achitarea în avans a unei sume de bani nu se modifică cuantumul comisionului, în același sens cum se modifică dobânda, în pofida faptului că în contract s-a stipulat că toate comisioanele sunt variabile.
Societatea Comercială - Banca Comercială Română S.A. a depus întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea cererii recurentei - reclamante ca fiind nefondată.
În acest sens, intimata - pârâtă a invocat, în primul rând, că P. R. nu a contestat că, din redactarea dată clauzelor art. 9 lit. c și f din contractul de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, reieșea , încă de la momentul semnării, că va trebui să plătească lunar suma de 10 Euro cu titlu de comision de administrare și suma de 56 Euro cu titlu de comision de urmărire riscuri.
De asemenea, intimata - pârâtă a arătat că cererea de recurs aduce susțineri noi ale lui P. R., ce face trimitere la împrejurarea rambursării anticipate a două sume importante, cu consecința recalculării doar a dobânzii, nu și a comisioanelor în discuție, dar că asemenea motive nu pot determina admiterea acțiunii, câtă vreme - după cum s-a arătat - s-a cunoscut la momentul contractului că părțile s-au înțeles să aplice procentele de 0,05 %, respectiv de 0,28 %, la suma împrumutată, ci nu la soldul creditului.
Drept urmare, se concluzionează că, din capul locului, recurenta - reclamantă a cunoscut existența și întinderea obligațiilor sale cu privire la comisionul de administrare și la comisionul de risc, încât clauzele care le prevăd nu pot fi calificate ca fiind abuzive.
S.C. Banca Comercială Română S.A. a susținut că Judecătoria a reținut corect că nu sunt îndeplinite cerințele art. 4 din Legea nr. 193/2000 și a ținut să facă o distincție clară între dobânzi și comisioane, arătând că în spatele fiecărui comision stă câte o contraprestație a băncii, în timp ce dobânda este percepută ca un simplu fruct al sumei împrumutate.
A stăruit în a afirma că art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 trebuie să oprească instanța de la a face analiza caracterului abuziv al clauzelor privind cele două tipuri de comision, explicitând această interdicție, ca și nerealizarea fiecăreia dintre condițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, într-o dezvoltare amplă, voit exhaustivă.
Intimata - pârâtă a opinat, în final, că anularea unor clauze contractuale ar conduce la nerespectarea dreptului ei la proprietate privată și la libertate economică.
Analizând recursul reclamantei, tribunalul va stabili mai întâi că ceea ce a solicitat aceasta prin acțiune (fila 1,9 , 51- 52 ds. judecătorie), chiar dacă nu a fost exprimat explicit, este de a se constata natura abuzivă a clauzelor privind plata comisioanelor de administrare și de risc, în contextul particular al rambursărilor anticipate.
Astfel, reclamanta a relevat că, în contrast cu scăderea dobânzii, la momentul rambursărilor anticipate pe care le-a efectuat, comisioanele de risc și de administrare au rămas la același nivel, ca și cum restituirile în avans, respective, nu ar fi existat.
Susținerile din recurs ale reclamantei nu sunt critici noi ale acesteia, aspect care a fost reținut și în considerentele hotărârii de fond, în care s-a consemnat că "pârâta BCR încasează în mod abuziv un comision de risc, perceput la suma inițială";.
În continuare, tribunalul reține că, într-adevăr, clauzele pct. 9 lit. c și f din contractul de credit bancar nr. XXXXXXXXX trebuie socotite ca fiind negociate cu reclamanta , dar că situația comisioanelor prevăzute de acestea, în cazul unei rambursări anticipate, nu a fost avută în vedere la momentul încheierii contractului.
Astfel, în capitolul "Rambursarea împrumutului și plata dobânzilor"; din Condițiile Generale de creditare, anexă la contractul de credit bancar, nu se arată ce se întâmplă cu aceste comisioane în cazul restituirii în avans a creditului, în contrast cu situația dobânzii, pentru care se arată că împrumutatul beneficiază de "reducerea echitabilă a costului creditului prin recalcularea dobânzii aferente…";.
Drept urmare, clauza pretinsă de bancă, după care ambele comisioane se mențin la aceeași valoare, indiferent de rambursări anticipate ale creditului, nu reprezintă o clauză negociată cu beneficiarul creditului, în speță recurenta - reclamantă.
Pe de altă parte, tribunalul reține că lipsa reglementării prin contract a unei asemenea situații reprezintă o manifestare contrară cerințelor bunei - credințe - lăsând la latitudinea împrumutatorului rezolvarea ei - și creează un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
În acest sens, trebuie relevat, pe calea raționamentului reducerii la absurd, că dacă situația comisioanelor respective ar fi lăsată la interpretarea pârâtei și dacă s-ar restitui anticipat creditul, ar însemna că, vreme de ani de zile, poate, împrumutatul să rămână să achite numai comisioanele, fără să datoreze nimic din credite și dobânzi, ceea ce este de neacceptat.
Așadar, tribunalul va reține că păstrarea nivelului comisioanelor de administrare și de risc la cel de la momentul semnării contractului, fără să se țină seama de rambursările anticipate efectuate, constituie o exprimare a unor clauze abuzive, în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, se impune anularea clauzei abuzive ce s-ar interpreta de o asemenea manieră, spre restabilirea echilibrului contractual dintre părți.
Drept urmare, tribunalul va reține că cererea de recurs introdusă de reclamanta P. R. este fondată, încât se impune admiterea ei ca atare, conform art. 312 al. 1, 3 Cod procedură civilă 1865, coroborat cu art.- 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865.
Tribunalul va modifica, deci, hotărârea primei instanțe, încât va admite cererea reclamantei, în sensul că va constata drept clauze abuzive stipulațiile contractuale de la pct. 9 lit. c și f a contractului de credit în discuție, în măsura în care comisioanele reglementate de acestea se calculează prin raportare la împrumutul acordat chiar și în situația existenței rambursărilor anticipate, și nu prin raportare la soldul rămas al creditului, în mod similar cu situația dobânzilor.
Pe cale de consecință, tribunalul va acorda recurentei - reclamante daune - interese, în baza art. 13 din Legea nr. 193/2006, obligând pe intimata - pârâtă la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare și de risc, calculate în modul socotit ca abuziv, conform celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta P. R., domiciliată în municipiul Botoșani, str. X, nr. Y, sc.Z, ap. U, județul Botoșani, în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, sector 3, București, Bd.Regina Elisabeta, nr.5, și cu sediul procesual ales la SCA "Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen"; - sector 1, București, Șos.București - Ploiești- Buchares Business Par"; nr. 1 A, bl.INTR.A, et.4, împotriva sentinței civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoșani.
Modifică hotărârea recurată, încât admite în parte acțiunea, în sensul de a constata drept clauze abuzive clauzele înscrise la art. 9 lit. c și f din contractul de credit bancar nr. XXXXXXXXX din xx.xx.xxxx, în măsura în care comisionul de administrare și comisionul de urmărire riscuri se raportează la valoarea creditului contactat și în situația rambursării anticipate, în loc de a se raporta la soldul creditului, rămas după rambursarea anticipată.
Obligă pe pârâtă să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de administrare și de comision urmărire riscuri după efectuarea rambursărilor anticipate, care reprezintă diferența dintre modul de calcul bazat pe clauzele abuzive și modul corect de calcul, sume ce se vor actualiza cu rata inflației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
| ← Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere... | Legea 188/1991. Jurisprudență Repunere în drepturi → |
|---|
