Contestaţie act administrativ fiscal. Jurisprudență Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă comercială nr. 10 din data de 21.01.2014
Dosar nr. XXXX/40/2012 Contestație act administrativ fiscal
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Instanța constituită din :
Președinte:
Grefier:
Sentința nr. XXXX
La ordine judecarea acțiunii formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. M. pentru reclamant, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani nu a răspuns relațiilor solicitate de instanță.
Avocat C. M. pentru reclamant depune la dosar copie după raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei S.C. X S.R.L. întocmit de lichidator judiciar C.I.I. L. B. și Sentința civilă nr. XXX din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Avocat C. M. pentru reclamant, arată că prezenta contestație este formulată în termenul legal, că nu a primit decizia nici până în prezent, iar pe fond solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în sensul, să se dispună anularea Deciziei nr. XX din xx.xx.xxxx privind soluționarea contestației nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani; susține că prezenta contestație este întemeiată întrucât decizia contestată nu este motivată și nu concordă cu realitatea.
T R I B U N A L U L ,
Asupra contestației de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani Secția a II -a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal la data de xx.xx.xxxx, având ca obiect "contestație act administrativ fiscal";, reclamantul C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. XX din xx.xx.xxxx privind soluționarea contestației nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani.
În motivarea contestației reclamantul C. C. a arătat că, împreună cu numitul C. D. a fost asociat la S.C. X S.R.L. - Botoșani, unde a deținut funcția de administrator. La data de xx.xx.xxxx, Tribunalul Botoșani a dispus deschiderea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 cu privire la S.C. X S.R.L. - Botoșani la cererea debitorului (dosarul nr. XXXX/40/2012 fiind înregistrat încă din martie 2012).
Pe parcursul lunii martie 2012 a primit o serie de înscrisuri de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și de la OCPI - Botoșani, respectiv: procesul - verbal de sechestru asiguratoriu nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, încheierile OCPI nr. XXXX,XXXX și adresele de înființare a popririi asiguratorii către BCR S.A., Banca Comercială Carpatica și B.R.D. GSG și procesul - verbal de insolvabilitate - extinderea din xx.xx.xxxx.
În ceea ce privește măsurile asiguratorii, contestatorul arată că le-a contestat la Judecători Botoșani cauza făcând obiectul dosarului nr. XXXX/193/2012 arătând, în principal, că nu a primit decizia de angajare a răspunderii solidare în temeiul art. 27 din O.G. nr. 92/2003, în baza căreia s-au luat măsurile pe care le-a contestat. Mai arată contestatorul că, deși a formulat o cerere de comunicare a deciziei, la data de xx.xx.xxxx, încă nu a primit decizia, în schimb a primit un răspuns, la data de xx.xx.xxxx, prin care se arăta că decizia i-a fost comunicată încă dinainte de a formula prezenta cerere, anexând totodată fotocopia unei conformări de primire (AR) din data de xx.xx.xxxx,
Contestatorul mai arată că a primit un plic la data de xx.xx.xxxx, de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani care conținea procesul - verbal nr. XXXXX - extindere de declarare a stării de insolvabilitate /xx.xx.xxxx astfel încât, deși în cadrul contestației la executare de la Judecătoria Botoșani, s-a făcut vorbire de o comunicare a deciziei, el nu a primit înscrisul amintit.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 207 Cod Procedură Fiscală.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată a depus întâmpinare la dosar (f. 13 - 18 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de următoarele:
Prin acțiunea ce formează cadrul legal al contenciosului administrativ, reclamantul C. C. contestă Decizia A.F.P.M. Botoșani nr. XX/xx.xx.xxxx prin care a fost soluționată contestația administrativă nr. XXXXX/xx.xx.xxxx împotriva Deciziei A.F.P.M. Botoșani nr. XXXXX/xx.xx.xxxx privind atragerea răspunderii solidare cu debitoarea declarată insolvabilă S.C. X S.R.L.. Se arată în întâmpinare că, petentul consideră decizia netemeinică și nelegală că, în susținerea cererii, reclamantul prezintă ca motiv de nelegalitate și netemeinicie a deciziei în cauză, deschiderea procedurii de insolvență a societății debitoare, apreciind că în mod abuziv și nelegal i se imputa datoriile debitoarei.
Totodată petentul afirma că a luat cunoștință despre măsura atragerii răspunderii solidare, din întâmpinarea A.F.P.M. Botoșani depusă în cauza nr. XXXX/193/2012.
Pârâta arată în întâmpinare că, susținerile reclamantului, atât cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal, cât și invocarea deschiderii insolvenței nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei.
În acest sens, cu privire la invocarea intrării în insolvență, se arată în întâmpinare, că legea insolvenței reglementează o procedura colectiva, prin care la masa credală, vine ca și creditor, printre alții și statul. Mai mult decât atât, Legea nr. 85/2006 vizează persoana juridica ca entitate, nu persoana fizică, iar Codul de Procedura Fiscala instituie prin art. 27 o răspundere solidară ca modalitate de recuperare a creanțelor bugetare, aici acționând doar statul, nu și alți creditori. Astfel, deschiderea procedurii de insolvență nu reprezintă un motiv care să ducă la inaplicabilitatea art. 27 Cod Procedură Fiscală, întrucât dispozițiile legii insolvenței nu exclud posibilitatea atragerii răspunderii solidare specifică creanțelor fiscale de la debitorul declarat insolvabil. De altfel, nici prevederile Legii nr. 31/1990 în cazul lichidării, nu exclud această posibilitate, statul fiind privilegiat astfel prin această pârghie specială în recuperarea creanțelor bugetare.
Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară conform art. 27 ca modalitate de recuperare numai a creanțelor bugetare. Legea nr. 85/2006 si Codul de procedură fiscală nu conțin dispoziții exprese referitoare la aplicarea cu prioritate a unora sau altora din normele pe care le edictează cu incidența în ce privește recuperarea creanțelor bugetare.
Rezultă că instituirea răspunderii solidare de organul fiscal este posibilă în baza prevederilor Codului de procedură fiscală și această răspundere face parte din procedura generală privind raportul de drept material fiscal care impune reglementari fiscale separate și că atragerea răspunderii solidare este determinată de necesitatea de a evita nerespectarea obligațiilor ce decurg din legislația fiscală…";.
Concluzionând, menționează pârâta că faptul că societatea debitoare S.C. X S.R.L. a intrat în procedura insolvenței, nu afectează antrenarea răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 27 Cod Procedură Fiscală, întrucât legiuitorul a prevăzut mai multe modalități de recuperare a obligațiilor fiscale scadente ale societăților comerciale declarate insolvabile.
Mai mult, după cum se poate observa, debitoarea și-a cerut intrarea în insolvență odată cu demararea procedurilor de atragere a răspunderii solidare și instituire a masurilor asigurătorii.
Legat de necomunicarea actului administrativ fiscal, cu trimiterea la cauza nr. XXXX/193/2012, pârâta a precizat în întâmpinare că în apărările depuse în cauză au menționat că: decizia de atragere a răspunderii solidare nu a fost contestată administrativ, petentul fiind decăzut din termenul legal de 30 de zile în conformitate cu art. 207 Cod Procedură Fiscală, fiind astfel lipsit de posibilitatea atacării în contencios a deciziei în speță, nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004; în luna august 2012, petentul a înțeles să conteste Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx prin contestația înregistrata la A.F.P.M. Botoșani sub nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, contestație respinsă prin Decizia de soluționare nr. XX/xx.xx.xxxx ca depusă peste termenul legal.
Prin Sentința civila nr. XXXX/xx.xx.xxxx dată în cauza nr. XXXX/193/2012, Judecătoria Botoșani a respins ca neîntemeiată cererea contestatarului.
Raportat la înscrisurile depuse în dovedire și
prevederile legale incidente, respectiv art. 7, 11 din Legea nr. 554/2004 coroborate
cu art. 205, 207 si 218 Cod procedură fiscală, pârâta invocă, prin întâmpinare inadmisibilitatea prezentei cereri ca tardiv introdusă. Astfel, conform art. 205 și 207 Cod Procedură Fiscală, împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestație administrativă, termenul de depunere fiind de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii. În același timp, art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedura prealabila cu privire la aceste acte administrative, persoana ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, în 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În aceeași ordine de idei, pârâta precizează în întâmpinare că, în conformitate cu prevederile art. 218 Cod Procedură Fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor, pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ, în condițiile legii. În data de xx.xx.xxxx a fost emisă pe numele reclamatului Decizia de răspundere solidară nr. XXXXX. Decizia în speță a fost comunicată reclamantului în conformitate cu prevederile art. 44 Cod Procedură Fiscală, fiind însușită sub semnătura în data de xx.xx.xxxx. În data de xx.xx.xxxx, petentul a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de răspundere solidară, contestație înregistrată sub nr. XXXXX. Contestația a fost soluționată de A.F.P.M. Botoșani prin Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx, soluția fiind de respingere ca depusă peste termenul prevăzut de lege. Decizia de soluționare a fost însușită de petent în xx.xx.xxxx, conform probelor depuse.
Mai arată pârâta în întâmpinare că, prin procesul - verbal nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, având în vedere creanța fiscală restantă în sumă de 39465 lei și a situației patrimoniale a debitoarei S.C. X S.R.L. Botoșani, în temeiul legii speciale, respectiv art. 176 din Codul de Procedura Fiscala, A.F.P.M. Botoșani constată starea de insolvabilitate a acesteia.
Procesul-verbal de insolvabilitate a fost însușit de către debitoare în data de xx.xx.xxxx prin semnarea confirmării de primire, în data de xx.xx.xxxx debitoarea însușindu-și și extinderea nr. XXXXX/xx.xx.xxxx la procesul-verbal de insolvabilitate. În procesul-verbal de insolvabilitate (anexat), organul fiscal detaliază conform legii situația de fapt. Astfel, din conținutul procesului-verbal de insolvabilitate rezultă că valoarea activelor debitoarei nu acoperă valoarea datoriei către bugetul de stat, dar și faptul că înaintea declarării stării de insolvabilitate au fost puse în aplicare față de debitoare toate procedurile în vederea recuperării creanței prin înființarea de somații și popriri (aceasta deținând in patrimoniu ca bunuri doar obiecte de inventar), masuri rămase însa fără finalitate.
Mai arată pârâta în întâmpinare că, insolvabilitatea reprezintă o stare constatată de organul de executare fiscal ca urmare a imposibilității efectuării executării silite împotriva societății ca subiect de drept procedural fiscal, iar debitoarea nu poate să contrazică această stare decât prin dovada existenței unor elemente de activ care să prezinte o garanție pentru organul fiscal în sensul acoperirii creanței, sau să efectueze plata care să ducă la stingerea creanței bugetare.
În acest context, au fost nesocotite implicit prevederile art. 22 Cod Procedură Fiscală, respectiv obligația debitoarei de a-și plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și majorările datorate bugetului general consolidat.
Ulterior Notificării privind deschiderea procedurii de atragere a
răspunderii solidare nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, prin Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, A.F.P.M. Botoșani, în temeiul art. 27 din legea specială, respectiv O.G. nr. 92/2003, decide angajarea răspunderii solidare a reclamantului pentru obligații fiscale restante în sumă de 39839 lei.
Decizia îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de legea fiscală, constituind titlu de creanța și totodată act administrativ fiscal, cu toate consecințele ce decurg din această noțiune, inclusiv căi de atac. La scadență, decizia de atragere a răspunderii solidare, se transformă în titlu executoriu, situație ce determină în cazul neplății, declanșarea procedurii de executare silita împotriva debitorului persoana fizică.
Mai arată pârâta în întâmpinare că, raportul juridic de drept material fiscal creat în condițiile administrării de către reclamant a S.C. X S.R.L, nu s-a finalizat cu îndeplinirea obligației societății debitoare în privința achitării către bugetul statului a creanței datorate urmare a activității desfășurate, obligația de plată în condițiile legii, pentru perioada de mandat asumată ca administrator al debitoarei insolvabilă, revenind astfel în sarcina contestatorului.
În Referatul nr. XXXXX/2012 privind propunerea atragerii răspunderii solidare la plată a fostului administrator cu debitoarea declarată insolvabilă, organul fiscal reține printre altele: faptul că petentul nu cooperează cu organele fiscale; obligația de plată în suma de 39839 lei neplătită la termenele scadente în conformitate cu prevederile art. 22 Cod procedură fiscală; ascunderea bunurilor și provocarea insolvabilității firmei; sustragerea cu rea-credință de la plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.
Pârâta arată în întâmpinare că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. XXXXX/2010, este întemeiată în fapt și în drept, fiind temeinică și legală, comunicată petentului cu respectarea procedurii fiscale.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de pârâtă, s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantului C. C. în calitate de administrator al S.C. X S.R.L. pentru obligațiile fiscale restante în sumă 39839 lei ale debitoarei S.C. X S.R.L..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27 pct. 2 lit. c și d din OG nr. 92/2003, iar în fapt s-a menționat că insolvabilitatea persoanei juridice a fost provocată de faptul că în perioada exercitării mandatului de administrator, reclamantul, cu rea credință, nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale neachitate la data declarării stării de insolvabilitate și nici nu le-a achitat în totalitate.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație în procedura administrativă, aceasta fiind soluționată prin Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx, emisă de pârâtă, prin care contestația a fost respinsă ca fiind depusă peste termenul prevăzut de lege.
Referitor la termenul în care a fost contestată Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, tribunalul apreciază că termenul legal de 30 zile nu era împlinit la data de xx.xx.xxxx(data la care s-a formulat contestație în procedura administrativă), întrucât pârâta nu a probat comunicarea titlului de creanță la data de xx.xx.xxxx.
Din probele administrate în cauză instanța reține ca fiind dovedite susținerile reclamantului referitoare la faptul că la data de xx.xx.xxxx i s-au comunicat alte înscrisuri, respectiv o somație și un titlu executoriu. Deși s-a solicitat pârâtei în mod repetat să facă dovada conținutului corespondenței cu reclamantul, singurul înscris depus la dosar a fost copia față verso a unei confirmări e primire.
După comunicarea dată în soluționarea contestației reclamantul a adresat prezenta cerere instanței de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea celor două acte administrativ fiscale cu motivarea că nu există nici un element care să ateste reaua sa credință în administrarea S.C. X S.R.L., că în calitate de administrator al acestei societăți a dispus efectuarea de plăți către bugetul de stat și nu a efectuat nici un fel de acte frauduloase care să fundamenteze emiterea unei atare decizii.
Apreciind că procedura de contestare a Deciziei nr. XXXXX/xx.xx.xxxx s-a efectuat cu respectarea termenelor legale, instanța urmează a analiza pe fond legalitatea celor două acte administrativ fiscale , reținând următoarele:
Analizând legalitatea celor două acte administrativ fiscale în raport de susținerile reclamantului, de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține că pentru contribuabilii aflați în stare de insolvență, legiuitorul a stabilit mai multe modalități de recuperare a creanțelor fiscale, printre care și cea prevăzută de dispozițiile art. 27 din O.G. 92/2003, privind posibilitatea atragerii răspunderii solidare a diferitelor persoane, alături de debitorul aflat în insolvență, dar numai cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale prevăzute de acest text de lege, având ca scop sancționarea în acest fel a unor fapte culpabile întreprinse de aceste persoane prin care s-a provocat insolvabilitatea debitorului.
În speță, a fost reținută aplicarea disp. art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G. 92/2003 care prevede că pentru obligațiile de plată restante a debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorii sau orice alte persoane care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate (lit. c), precum și cei care cu rea-credință au determinat nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale( lit. d).
Din interpretarea juridică a acestui text, rezultă așadar că persoanele anterior enumerate pot fi trase la răspundere doar atunci când se dovedește că faptele anterior menționate au fost săvârșite cu intenția de a provoca insolvabilitatea debitoarei, obligația motivării deciziei rezultând în mod direct din dispozițiile art. 28 alin. 2 din O.G. 92/2003.
Analizând legalitatea Deciziei contestate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx emisă de pârâtă, instanța reține că acesta nu conține nici un fel de motivație în fapt din care să rezulte reaua-credință a administratorului pentru îndeplinirea mandatului său, care să conducă la starea de insolvabilitate a firmei pe care o administrează.
Instanța constată astfel că, obligația motivării unui act administrativ este prevăzută ca regulă generală prin dispozițiile art. 43 din O.G. 92/2003, iar cea a motivării dispozițiilor privind atragerea răspunderii în baza disp. art. 27 este prevăzută expres prin art. 28 alin. 2 - nerespectarea acestei obligații atrăgând întotdeauna sancțiunea nulității actului, așa cum se arată prin prevederile art. 46 din O.G. 92/2003.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1819/13.04.2010, care a arătat că susținerile organului fiscal referitoare la faptul că administratorul se face vinovat de ajungerea în stare de insolvabilitate a firmei reprezintă doar simple supoziții nesusținute de probe care să dovedească fără echivoc că administratorul a acționat în acest sens, iar simplul fapt că acesta era administrator al societății comerciale, într-o perioadă în care debitele au cauzat insolvabilitatea societății comerciale nu dovedește reaua-credință în exercitarea funcției administrative.
Astfel, instanța apreciază că, pentru reținerea relei-credințe sunt necesare dovezi concludente, întrucât potrivit unui principiu general prevăzut de art. 1899 din Codul Civil, "doar buna-credință se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui ce invocă reaua-credință";.
Față de cele reținute , se apreciază că organul fiscal nu a motivat în fapt care este justificarea pentru care a înțeles să atragă răspunderea solidară a administratorului.
În consecință, instanța constată că atragerea răspunderii solidare în temeiul disp. art. 27 din O.G. nr. 92/2003 poate fi dispusă de către organul fiscal doar cu îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute expres de acest text de lege, trebuind a fi probată reaua-credință a persoanei, cu dovezi certe produse de către emitentul deciziei - ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 92/2003, pe care, de asemenea se întemeiază Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, instanța reține că, anterior emiterii respectivei decizii, reclamantul, în calitatea sa de administrator al S.C. X S.R.L. și îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, cererea sa făcând obiectul dosarului nr. XXXX/40F/2012 al Tribunalului Botoșani. Instanța mai reține că la data de xx.xx.xxxx, Tribunalul Botoșani a dispus deschiderea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 cu privire la S.C. X S.R.L. - Botoșani la cererea debitorului.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că Decizia nr. Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx este nelegală și netemeinică, și în consecință, în temeiul art. 218 Cod procedură fiscală,va admite contestația, în sensul anulării acestei decizii, dar și a Deciziei de soluționare a contestației administrative, emisă sub nr. XX/xx.xx.xxxx.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. C. domiciliat în Botoșani , str. X, nr. Y, bl. Z, sc. T, U, ap. V în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani.
Anulează Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx dată în soluționarea contestației administrative și pe cale de consecință și Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de xx.xx.xxxx.
Președinte, Grefier,
| ← Legea 188/1991. Jurisprudență Repunere în drepturi | Suspendare executare act administrativ . Jurisprudență... → |
|---|
