Apel. litigii cu profesionişti. admisibilitatea cererii prin care administratorul unei societăţi comerciale solicită instanţei să dispună radierea sa din această funcţie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 189 din data de 09.06.2016
Apel. Litigii cu profesioniști. Admisibilitatea cererii prin care administratorul unei societăți comerciale solicită instanței să dispună radierea sa din această funcție.
Decizia nr. 189/C/2016- A din 09.06.2016
Dosar nr. 5167/111/C/2014 - A
- art. 72 și art. 137 din Legea nr. 31/1990 , art. 25 din Legea nr. 26/1990
Prin Încheierea nr. 69/15.04.2015, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta (...) fost (...) domiciliată în (...), reprezentată convențional prin (...), (...) și asociații, cu sediul în (...), în contradictoriu cu pârâții (...), domiciliat în (...) identificat cu pașaport nr. (...); (...), domiciliat în (...) identificat cu pașaport nr. (...), SC (...) SRL, cu sediul în (...), CUI (...) și intimat (...), cu sediul în (...).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta solicită radierea din funcția de administrator a societății SC (...) SRL alături de ceilalți administratori (...) și (...) conform certificatului constatator de la ORC Bihor filele 13, 14 de la dosar.
În conformitate cu art. 137 din Legea nr. 31/1990, administratorii societății sunt desemnați de adunarea generală a asociaților și pot fi revocați oricând de același for decizional, cererea de radiere a pârâtei din funcția de administrat a societății fiind inadmisibilă.
De asemenea potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată în condițiile literei a), b) și c), la cererea oricărei persoane interesate, Tribunalul va putea pronunța o hotărâre de dizolvare a societății, când societatea nu are organe statutare, nedepunerii situației financiare anuale sau alte acte la Oficiul Registrului Comerțului sau când societatea și-a încetat activitatea.
Prin urmare reclamanta in calitate de administratoare in cadrul societății are la îndemână aplicarea sancțiunii prev. de art. 237 din Legea nr. 31/1990 de a solicita dizolvarea societății ca și primă etapă, urmând efectuarea celei de-a doua etape, lichidarea societății, stingerea tuturor obligațiilor și descărcarea de gestiune. Considerente față de care instanța, a respins cererea astfel cum a fost formulată ca și inadmisibilă și totodată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat apel apelanta reclamantă (...), solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă a arătat că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală.
Raportat la susținerile instanței de fond privitor la faptul că ar fi putut fi revocată oricând din calitatea de administrator de adunarea generală a asociaților, a învederat că a convocat adunarea generală a societății pentru adoptarea hotărârii necesare radierii din funcția de administrator, la data de 19.08.2013, iar datorită faptului că la acea dată nu s-a întrunit cvorumul, a reconvocat-o pentru data de 30.08.2013, însă nici la acea adunare nu s-a prezentat nimeni.
Prin urmare, a arătat că și-a îndeplinit obligația de diligență de a convoca adunarea generală a asociaților în vederea revocării sale din funcția de administrator de două ori, însă intimații au dat dovadă de o totală lipsă de dezinteres și nu s-au prezentat. Or, raportat la această situație, a considerat că nu este just și echitabil să fie sancționată pentru dezinteresul intimaților care nu fac un minim de efort să clarifice situația sa, preferând să stea în pasivitate.
Mai mult, această situație durează de aproximativ 8 ani de zile, începând cu anul 2007 de când și-a depus demisia, solicitând încă de la acea dată în repetate rânduri asociaților radierea din funcția de administrator însă nici atunci nu au demarat nicio procedură, motiv pentru care prin diligențe proprii a înregistrat demisia la O.R.C. BIHOR începând cu data de 01.10.2012.
Chiar mai mult, a fost de nenumărate ori sancționată contravențional pentru nedepunerea situațiilor financiare ale (...) SRL, cu toate că era în imposibilitate de a face acest lucru, neavând nici o legătura cu societatea, neavând acces la documente, ștampile, etc.
Astfel, aceasta situație s-a prelungit pe o perioadă foarte lungă de timp, răstimp în care intimații au dat dovadă de lipsă de interes, fiind obligată să suporte consecințele juridice aferente unui astfel de comportament, ceea ce în opinia sa apare ca fiind injust, motiv pentru care a considerat că se impune radierea sa din funcția de administrator.
A mai învederat că nu a avut cunoștință de notele de ședință depuse de intimați în cursul judecații, respectiv precizarea făcută de aceștia raportat la faptul că societatea nu mai desfășoară activitatea de ani de zile și că doresc desființarea societății.
De asemenea, urmare a motivării instanței că avea la îndemână aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 237 din Legea 31/1990, a solicitat și dizolvarea societății printr-o acțiune separată ce se află momentan în procedura regularizării.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul (...) a arătat că nu se opune apărărilor și cererilor formulate de apelantă, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
În apărare, a arătat că din cererea formulată de apelantă, din înscrisurile depuse în susținerea cererii, respectiv din evidențele sale la data prezentei, rezultă că la data de 29.03.2006, prin cererea înregistrată sub nr. (...) s-a solicitat înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii privind numirea d-nei (...) (fostă ...) în funcția de administrator al societății (...) S.R.L.. Reclamanta a arătat în cererea depusă la instanța de fond că la data de 01.06.2007 și-a depus demisia din funcția de administrator al societății mai sus individualizate, care însă nu a fost urmată de înregistrarea mențiunii aferente în Registrul Comerțului în ciuda diligentelor depuse de dumneaei în acest sens, întrucât asociații au adoptat o atitudine de nepăsare față de solicitările reclamantei privind reglementarea stării societății, astfel încât aceasta să fie în concordanță cu starea de fapt.
A precizat că la data de 12.07.2013 apelanta a depus la (...) o cerere de depunere și menționare acte înregistrată sub nr. 33314, prin care a depus un exemplar al înscrisului care atestă demisia sa din funcția de administrator al societății (...) S.R.L.
Având în vederea datele speței și în considerarea faptului că potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului "Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea …";.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât (...) a solicitat ca demersurile aduse în scopul desființării societății să fie efectuate în așa fel încât deciziile asupra obligațiilor de plată să fie formulate luând în considerare întâmpinarea formulată.
În apărare, a arătat că societatea (...) S.R.L. nu desfășoară activitate de ani de zile. A mai arătat că, cu administrarea societății a fost împuternicită apelanta, împuternicire care includea gestionarea tuturor problemelor legate de contabilitate-fiscalitate și funcționare, derulare activitate.
A susținut că asociații firmei nu sunt cunoscători ai limbii române și din această cauză au avut nevoie de un reprezentant în România, cunoscător al limbii maghiare, persoană care se presupunea că îi informează asupra tuturor obligațiilor firmei față de autoritățile din România, dar a omis să facă acest lucru de ani de zile.
Mai mult, apelantei i-a fost încredințat de către (...) efectuarea demersurilor necesare pentru desființarea societății, dar ea nu a întreprins nici o acțiune în acest sens și nici nu i-a informat despre acest lucru.
De asemenea, a arătat că a primit acte în limba română pe care nu le-a putut interpreta, în legătură cu care a încercat să o contacteze pe apelantă, dar nu a reușit.
Totodată, a susținut că obiectul său este acela de a desființa societatea, asumându-și cheltuielile ce le implică efectuarea demersurilor în acest sens.
De asemenea, a arătat că nu își asumă cheltuielile apărute din cauza gestionării incorecte a obligațiilor legale ale societății.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel formulate, instanța a reținut că apelul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bihor, reclamanta (...) a solicitat radierea sa din funcția de administrator al S.C. (...) S.R.L., arătând în motivare că și-a data demisia din funcția de administrator al societății demisia fiind înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor începând cu data de 01.10.2012.
Prin sentința apelată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, arătând în motivare că cererea sa de radiere din funcția de administrator nu poate fi primită, față de prevederile art. 137 din Legea 31/1990, în conformitate cu care administratorii sunt desemnați de adunarea generală a asociaților, putând fi revocați oricând de același for decizional.
Pentru a putea stabili modalitățile de încetare a funcției de administrator, se impune a se clarifica mai întâi natura juridică a raporturilor dintre administrator și societatea comercială. Iar din cuprinsul prevederilor art. 72 din Legea 31/1990, rezultă că funcția de administrator se exercită raportat direct la dispozițiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleași condiții ca și încetarea contractului de mandat. Potrivit articolului menționat, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandate și cele special prevăzute în legea societăților comerciale. De asemenea, în situația în care intervine, pentru orice motiv, încetarea funcției de administrator, aceasta este supusă acelorași condiții de publicitate ca și numirea.
Încetarea funcției de administrator poate interveni pentru motive ce țin de voința societății (revocarea), de persoana administratorului (renunțarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societății).
Rezultă de aici că revocarea administratorului din funcție și renunțarea acestuia la mandat (demisia) sunt modalități distincte de încetare a funcției de administrator. Iar din acest punct de vedere, aspectele reținute de către judecătorul fondului - cum că acțiunea în radierea administratorului din registrul comerțului ca urmare a demisiei - ar fi inadmisibilă, întrucât administratorii pot fi doar revocați de către adunarea generală a asociaților, sunt contrare dispozițiilor legale, respectiv art. 72 din Legea 31/1990.
Încetarea funcției de administrator prin renunțarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertății de voință a persoanei administratorului, precum și pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunțarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, așa cum revocarea este ad nutum și reprezintă privilegiul exclusiv al societății comerciale. Rezultă, deci, caracterul discreționar al demisiei, de menționat fiind doar faptul că, în cazul în care, datorită renunțării s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despăgubiri. În acest sens, art. 391 Cod comercial prevede că mandantul sau mandatarul care, fără justa cauză, prin revocarea sau renunțarea sa, întrerupe executarea mandatului, răspunde de daune interese.
Raportat la aceste precizări, instanța de apel a observat că reclamanta și-a depus demisia din funcția de administrator al societății, începând cu data de 01.10.2012 și, în calitatea sa de administrator, a convocat adunarea generală a asociaților pentru data de 19.08.2013, în vederea revocării sale din funcție. De asemenea, prin rezoluția nr. (...)/16.07.2013 dată de (...), s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a depunerii demisiei din 01.10.2012.
Or, în condițiile în care adunarea generală a asociaților nu s-a întrunit și nici nu a luat act de demisia administratorului, singura posibilitate a administratorului demisionar este să se adreseze instanței de judecată în vederea efectuării în registrul comerțului a mențiunilor ce se impun, pentru ca înregistrările în registru să reflecte situația reală a societății. Prin urmare, raportat la demisia administratorului, menționată în registrul comerțului în baza rezoluției nr. (...)/16.07.2013, este aplicabilă situația juridică prevăzută de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, potrivit căreia orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect a unei mențiuni la registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare.
Pe cale de consecință, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a fost admis apelul și schimbată în totalitate sentința, în sensul admiterii cererii și radierii din registrul comerțului a înregistrării privind deținerea de către reclamantă a funcției de administrator al pârâtei SC (...) SRL.
| ← Apel. procedura insolvenţei. acţiune în anulare transferuri... | Apel. procedura insolvenţei. imposibilitatea legală a... → |
|---|
