Apel. procedura insolvenţei. acţiune în anulare transferuri patrimoniale. neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 80 alineat 1 litera a) din legea nr. 86/2014 în situaţia în care debitoarea şi-a asumat obligaţia de a garanta restituirea creditelor co
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 148 din data de 12.05.2016
Apel. Procedura insolvenței. Acțiune în anulare transferuri patrimoniale. Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 80 alineat 1 litera a) din Legea nr. 86/2014 în situația în care debitoarea și-a asumat obligația de a garanta restituirea creditelor contractate de către o terță persoană, printr-un contract de fidejusiune.
Decizia nr. 148/C/2016 - A din 12.05.2016
Dosar nr. 2220/111/C/2014/a1 - A
- art. 80 alineat 1 lit. a) din Legea nr. 86/2014
Prin Sentința Sentința nr. 778/F/19.05.2015, Tribunalul B. a respins acțiunea în anularea transferurilor patrimoniale formulată P. I. IPURL, cu sediul în O., în calitate de administrator judiciar al debitorului SC A. R. SRL, cu sediul în O., în contradictoriu debitoarea A.- R. S.R.L. cu sediul în O., prin administrator special V. N. I.; Societatea A. T. S.R.L în insolvență, cu sediul în O., prin administrator special V. N. I. și cu creditoarea P. B. R., din dosarul conexat 2220/111/2014/a7.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în cauză de contestatorii U. Ț. B. SA și P. B. R.
A respins contestația la tabelul preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatorii U. Ț. B. SA, împotriva creditoarei M. SRL I., cu sediul ales în O.
A admis contestația la tabelul preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., și în consecință:
A dispus înscrierea contestatoarei cu suma solicitată de 43.273.837,87 lei la categoria creanțe chirografare fără nicio condiție.
A admis contestația formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., și în consecință a anulat Hotărârea Adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea SC A. R. SRL.
A respins contestația la tabelul preliminar al creanțelor, formulată de debitoarea SC A. R. SRL, cu sediul în O., împotriva creditoarei P. B. R., cu sediul în B.
A admis excepția tardivității formulării contestației, invocată de debitoare.
A respins ca tardivă contestația la tabelul preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea A. F. M., cu sediul în B.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond examinând contestațiile la tabelul preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulate de contestatoarea P. B. R. precum și de către debitoarea SC A. R. SRL, cu sediul în O., împotriva creditoarei P. B. R., judecătorul sindic a reținut următoarele:
P. B. R. în calitate de creditor al debitoarei SC A. R. SRL, cu sediul în O. a depus la data de 16.06.2014 o declarație de creanțe, prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 43.273.837,87 lei reprezentând creanță garantată în condițiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în baza contractului de credit nr. xxx/31.07.2008, completat prin actele adiționale subsecvente, încheiat între debitoare și contestatoare, prin care contestatoarea a pus la dispoziția SC A. T. SRL suma de 8.300.000 Euro, credit suplimentat ulterior având sold suma indicată mai sus.
În motivarea declarației de creanțe s-a mai arătat că debitoarea, în calitate de garant, a înțeles să achite obligațiile de plată ale împrumutatului SC A. T. SRL față de contestatoare, iar conf. art. 6 pct. 6.2 din contract, debitoarea s-a obligat, în solidar și indivizibil cu împrumutatul la plata tuturor sumelor datorate contestatoarei, declarând în mod expres că renunță la beneficiul discuțiunii și diviziunii - filele - 44 vol. II.
În urma analizării cererii în condițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a înscris creditorul contestator în tabelul preliminar la categoria creanțe chirografare poz.1, cu suma solicitată, sub condiție suspensivă - fila 11 dosar.
Împotriva tabelului preliminar în ce privește această creanță, au formulat contestații atât creditoarea P. B. R. care solicită înscrierea creanței fără nicio condiție cât și debitoarea SC A. R. SRL care solicită înlăturarea creanței din tabelul de creanțe.
În ce privește excepția tardivității formulării contestației raportat la prevederile art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006, invocată în cauză, judecătorul sindic a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât Tabelul preliminar de creanță a fost publicat în data de 14.07.2014 în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. xxxxx astfel că termenul maxim de depunere a contestațiilor era 20.07.2014, iar contestația din prezenta speță a fost depusă la serviciul poștal la data de 16.07.2014, în termenul de 5 zile prevăzut de lege - fila 9 dosar asociat 3.
Pe fond, judecătorul sindic a reținut că înscrierea contestatoarei cu suma de 43.273.837,87 lei sub condiție, este nelegală, întrucât creanța invocată de către contestatore își are izvorul în contractele de credit și de garanție, contracte semnate de debitoare așa cum s-a arătat mai sus. Ori, potrivit arat 70 din LEGEA NR. 85/2006,, O creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită";.
În cauză, nu poate fi reținută susținerea debitoarei că dispozițiile art. 64 alin 4 și 5 din același act normativ sunt aplicabile, întrucât creanțele invocate de contestatoare erau scadente, certe, lichide și exigibile la data deschiderii procedurii. Acest aspect rezultând din faptul că debitorul principal SC A. T. SRL a intrat la rândul său în insolvență.
De asemenea, nici susținerea debitoarei că în cauză creanțele devin scadente doar dacă sunt îndeplinite o serie de condiții, cu caracter suspensiv respectiv, existența unei notificări din partea băncii și declararea creditului scadent anticipat, nu poate fi reținută de către instanță, având în vedere următoarele:
Conform prevederilor art. 2.4. din același contract, potrivit căruia "obligațiile solidare de plată ale Garantei, asumate prin prezentul contract își produc efectele juridice de la data încheierii prezentului contract până la data achitării integrale".
Or, în cauză debitoarea în calitate de garant este ținută să achite toate debitele restante la care s-a obligat față de contestatoarea creditoare.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a admis contestația la tabelul preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., și în consecință a dispus înscrierea contestatoarei cu suma solicitată de 43.273.837,87 lei, la categoria creanțe chirografare fără nicio condiție.
Pentru aceleași considerente judecătorul sindic a respins ca nefondată contestația la tabelul preliminar al creanțelor, formulată de debitoarea SC A. R. SRL, cu sediul în O., împotriva creditoarei P. B. R.
În ce privește contestația formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., împotriva Hotărârii Adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea SC A. R. SRL, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În fapt, administratorul judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin. 1 lit. e) din Legea 85/2006 a procedat la convocarea primei ședințe a adunării creditorilor pentru data de 11.07.2014 cu următoarea ordine de zi: prezentarea situației debitorului, desemnarea comitetului creditorilor, confirmarea administratorului judiciar și stabilirea retribuției cuvenite conform propunerii incluse în oferta financiară prezentată.
Potrivit convocatorului, la data de 11.07.2014 a avut loc ședința adunării creditorilor unde s-au hotărât următoarele: la punctul 1 al ordinii de zi s-a prezentat situația debitoarei; s-a desemnat comitetul creditorilor cu următoarea componență: U.C. T. B. SA - președinte, P. B. R. SA, D.G.R.F.P. C. N. - AFP B., M. SRL I., M. S. I.; s-a desemnat în calitate de administrator judiciar P. I. IPURL cu următorul onorariu: pentru perioada de observație și reorganizare - onorariu fix de 2.500 lei/luna plus TVA și onorariu de succes de 4% din sumele recuperate în cursul procedurii din creanțele recuperate prin acțiuni judecătorești; în cazul vânzărilor de active onorariul de succes este tot 4% dacă acestea se valorifică la valoarea evaluată și 3% dacă acestea se valorifică sub valoarea evaluată; pentru perioada de faliment - doar onorariu de succes din creanțele recuperate și/sau vânzări de active de 4% dacă acestea se valorifică la valoarea evaluată și 3% dacă acestea se valorifică sub valoarea evaluată.
Ședința Adunării Generale a Creditorilor debitoarei din data 11.07.2015 a fost prezidată de către administratorul judiciar, fiind prezenți 99,57,0% din totalul masei credale - filele 282-286 vol. I.
În cuprinsul procesului verbal din data 11.07.2015 s-a consemnat faptul ca P. B. R. SA nu are drept de vot.
În ce privește excepția tardivității formulării cererii de anulare a Hotărârii adunării creditorilor din data de 27.04.2015, judecătorul sindic a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere următoarele:
Conform dispozițiilor art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006 "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.
8) Cererea prevăzută la alin. 7 va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor….";
În speță, Hotărârea Adunării generale a creditorilor a fost adoptată la data de 11.07.2015 iar cererea formulată de creditoare împotriva acesteia a fost depusă la serviciul poștal la data de 17.07.2015, în termenul legal calculat potrivit art. 101 Cod procedură civilă, motive pentru care a respins ca neîntemeiată excepția invocată.
Judecătorul sindic a reținut că, hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07.2014 este nelegală, având în vedere că în mod greșit administratorul judiciar a reținut că în cauză creditoarea P. B. R. SA nu are drept de vot. Așa cum s-a arătat mai sus, creanța invocată de acest creditor nu este afectată de nicio condiție și nu sunt incidente dispozițiile art. 64 alin 4 și 5 din LEGEA NR. 85/2006, debitoarea în calitate de garant este ținută să achite toate debitele restante la care s-a obligat față de contestatoarea creditoare.
Ca atare, prin neexprimarea dreptului de vot în cadrul ședinței adunării creditorilor din data de 11.07.2014, creditoarea care deține o creanță ce depășește 50% din totalul masei credale, a fost grav vătămată în drepturile sale procesuale, iar repararea acestui prejudiciu nu poate fi făcută decât prin anularea hotărârii atacate.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a admis contestația formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., și în consecință a anulat Hotărârea Adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea SC A. R. SRL.
În ce privește contestația la tabelul preliminar al creanțelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea A. F. M., cu sediul în B., judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 16.06.2014 contestatoarea a formulat o Declarație de creanță nr. xxxx/ DJRU/ 16.06.2014 prin care a solicitat înscrierea la masa credală a S.C. A.-R. S.R.L., cu suma de 80.200,00 lei reprezentând contribuții datorate Fondului pentru mediu.
În justificarea creanței sale contestatoarea a arătat că debitul s-a stabilit în urma verificării situației debitoarei de către inspectorii A.F.M. a situatei plăților și încasărilor constituite prin activitatea specifică desfășurată de debitoare.
În urma analizării declarației de creanțe, administratorul judiciar P. I. I.P.U.R.L a respins cererea de înscriere la masa credală și a transmis contestatoarei Notificarea nr. xxx/10.07.2014, înregistrată la A. F. M. sub nr. xxxxxx/21.07.2014, prin care a fost informată că suma pretinsă de A.F.M. nu a fost înscrisă în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei S.C. A.-R. S.R.L. pe motiv că societatea nu înregistrează niciun debit restant.
Împotriva tabelului preliminar, contestatoarea a formulat prezenta contestație, față de care administratorul judiciar a invocat excepția tardivității contestației, invocând în esență că aceasta a fost depusă peste termenul legal prevăzut de art. 73 alin 2 din LEGEA NR. 85/2006.
În acest sens, s-a arătat că Tabelul preliminar de creanță a fost publicat în data de 14.07.2014 în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. xxxxx astfel că termenul maxim de depunere a contestațiilor era 20.07.2014, iar contestația din prezenta speță a fost depusă la Oficiul Poștal la data de 29.07.2014, astfel că sunt incidente prevederile art. 73 alin. 2, contestația fiind tardiv formulată - fila 29 dosar asociat 6.
Contestatoarea a solicitat respingerea excepției, arătând în esență că a transmis contestația la data de 29.07.2014 prin serviciul poștal, dar că întârzierea a fost cauzată de împrejurări obiective, respectiv de volumul mare de dosare aflate în lucru la contestatoare - fila 228 dosar.
În ce privește excepția tardivității formulării contestației raportat la prevederile art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006, invocată în cauză, judecătorul sindic a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât Tabelul preliminar de creanță a fost publicat în data de 14.07.2014 în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. xxxxx, astfel că termenul maxim de depunere a contestațiilor era 20.07.2014, iar contestația din prezenta speță a fost depusă prin serviciul poștal la data de 29.07.2014 peste termenul de 5 zile prevăzut de lege - fila 26 dosar asociat 6.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a admis excepția și a respins ca tardivă contestația formulată de contestatoarea A. F. M., cu sediul în B.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelantul P. I. IPURL - în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC A. R. SRL, solicitând în temeiul art.480 alin.2 și 3 din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii în anularea transferurilor patrimoniale formulată, respingerea contestației formulată de creditorul P. B. R. cu privire la tabelul preliminar al debitoarei A. R. și menținerea în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei pe creditoarea P. B. R. cu suma de 43.273.837,87 lei la categoria creanțelor chirografare înscrise sub condiție suspensivă, respingerea contestației formulate de creditoarea P. B. R. cu privire la Hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea A.-R. SRL și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii adunării creditorilor din data de 11.07.2014.
În data de 08.05.2014 s-a deschis procedura de insolvență asupra debitoarei A.-R. SRL, în dosar nr. 2220/111/2014 pe rolul Tribunalului B.
Conform dispozițiilor judecătorului sindic, data limită de pentru formularea cererilor de înscriere la masa credală a fost 20.06.2014.
În temeiul prevederilor art. 66 și următoarele din Legea Insolvenței nr. 85/2006, a procedat la analiza cererii de creanță, cu consecința admiterii în totalitate a creanței solicitate de creditorul P. B. R. însă sub condiție suspensivă conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, pentru motivele arătate.
În data de 10.07.2014 a fost depus la Registratura Tribunalului B. în vederea afișării tabelului preliminar de creanțe al debitoarei, iar la data de 14.07.2014 în B.P.I. nr. xxxxx s-a publicat tabelul preliminar de creanțe al debitoarei A.-R. SRL, ca atare în conformitate cu prevederile art. 15 alin 2, valoarea creanțelor este cea prevăzută în tabelul preliminar de creanțe.
În data de 11.07.2014 a avut loc Adunarea Creditorilor debitoarei A.-R. SRL, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de ședința nr. 221/11.07.2014.În cadrul acestei ședințe s-a ales comitetul creditorilor și s-a confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii.
Referitor la acțiunea în anularea transferurilor patrimoniale încheiate de societatea A. R. SRL cu pârâta P. B. și obligarea P. B. la returnarea în patrimoniul societății debitoare a tuturor sumelor achitate în calitate de fideiusor introdusă, a considerat că actele a căror anulare le solicită cad sub incidența prevederilor art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 și anume ipoteza anulării transferurilor sau constituirilor efectuate cu titlu gratuit.
Față de caracterul gratuit cu care a fost acordată această fideiusiune de către societatea debitoare A. R. SRL a considerat că sunt incidente prevederile art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 și anume ipoteza anulării transferurilor sau constituirilor efectuate cu titlu gratuit.
Cu titlu subsidiar, a invocat prevederile art. 79 din Legea nr. 85/2006 care reprezintă reglementarea generală în materia anulării actelor frauduloase, fiind evident faptul că încheiere actelor juridice enumerate la pct. 1 lit. a)-s) din prezenta acțiune, s-a realizat cu fraudarea intereselor celorlalți creditori.
Din câte se poate observa din cuprinsul actelor enumerate la pct. 1 lit. a) - s), societatea debitoare A.-R. SRL a constituit o garanție, cu titlu gratuit, în favoarea P. B. pentru a garanta obligațiile A. T.. Cu alte cuvinte, deși A. R. nu avea nici un raport juridic preexistent cu P. B., a înțeles să-i acorde o garanție personală (cauțiune). Caracterul gratuit al fideiusiunii rezultă în mod univoc din împrejurarea că nu există nicio contraprestație a celorlalte părți din contractul de cauțiune.
În general, actele cu titlu gratuit exced scopului constituirii unei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990. Singurele persoane juridice care își pot propune prin actele constitutive, derularea unor acțiuni de caritate, ajutorare sau sprijinire a anumitor persoane, respectiv a anumitor domenii de activitate, în cadrul cărora pot fi derulate inclusiv donații sau sponsorizări sunt fundațiile sau asociațiile.
Ipoteza reglementă la lit. a) art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 vizează însă angajarea anormală a unor acte cu titlu gratuit, ce exced scopului pentru care a fost constituită persoana juridică supusă procedurii insolvenței, prin posibilitatea formulării unei acțiuni în anularea acestor transferuri, fie că este vorba despre bunuri mobile sau imobile.
Ipoteza avută în vedere vizează toate actele de transfer cu titlu gratuit, directe, indirecte sau deghizate. La nivel probator dificultățile pot surveni în ceea ce privește posibilitatea demonstrării intenției de a liberaliza când donația este deghizată sub forma unor alte acte cum ar fi: remiterea de datorie sau fideiusiunea convenită de debitor fără existența unei contraprestații.
În cazul de față, după cum se poate observa, se află în fața unui contract de fideiusiune, intitulat "cauțiune", în cadrul căruia nu este reglementată nicio contraprestație în beneficiul societății debitoare A. R. SRL.
Scopul acțiunii în anulare a actelor frauduloase este acela de a desființa constituirile și transferurile patrimoniale ce au avut ca rezultat ruperea egalității între creditori, prin crearea unor avantaje terților în detrimentul celorlalți creditori.
Acțiunea întemeiată pe prevederile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 vizează orice act juridic încheiat prin fraudarea intereselor creditorilor.
Caracterul fraudulos al actelor supuse prezentei acțiuni este prezumat, în ipoteza în care motivul de anulare va fi calificat drept cel de la art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Ca și principal argument în favoarea admiterii acțiunii în anulare, a considerat faptul că societatea debitoare A. R. SRL avea la data deschiderii procedurii o situație financiară bună după cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, însă faptul că aceasta a garantat creditul A. T. SRL a generat insolvență iminentă a A. R., iar declararea scadenței anticipate a creditului de către P. B. R. SA notificată prin adresele nr. xxxxxx și xxxxx din 28.08.2014 a dus la crearea unei situații patrimoniale deosebit de defavorabile, generându-se o creanță de aproape 10.000.000 de euro fără ca debitoarea să fi avut vreodată vreun beneficiu din contractul de credit sau din cel de cauțiune.
Astfel societatea debitoare A. R. SRL al cărei obiect de activitate este complet diferit de cel al societății A. T. SRL, respectiv producerea și comercializarea de produse cosmetice și de parfumerie față de activitatea de hoteluri și restaurante pentru care a garantat contractul de credit, nu putea justifica vreun interes din garantarea acestui contract de credit, fiind, în opinia noastră, în prezența unui act eminamente cu titlu gratuit.
În ceea ce privește fraudarea intereselor celorlalți creditori, a considerat că împovărarea excesivă și fără contraprestație a patrimoniului debitoarei a dus direct la apariția stării de insolvență, mai ales că acest contract de credit este titlu executoriu iar prin începerea unei executări silite activitatea debitoarei efectiv ar fi încetat mai ales că patrimoniul acesteia nu deține resursele necesare acoperirii creanței P. B. R. SA fiind create premizele decapitalizării și vânzării activelor la un preț de executare silită, (iar vânzarea activelor ar fi dus la oprirea activității de producție), care nu ar fi acoperit, după cum rezultă din raportul de evaluare depus la dosar, nici pe departe aceste creanțe. Situația respectivă ar fi dus, evident la falimentul și închiderea A. R. S.R.L., astfel că interesele celorlalți creditori sunt grav afectate.
A solicitat a se avea în vedere și faptul că, actele cu titlu gratuit exced scopului constituirii unei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, mai ales că în cazul său executarea acestei gratuități duce direct la dispariția debitoarei.
A subliniat că se află în fața unei acțiuni autonome, specifice procedurii insolvenței - caracterul fraudulos reglementat de Legea nr. 85/2006 neavând nimic în comun cu cauza ilicită.
Prin problema pusă, de creditorul P. B. R. în fata primei instanțe, cu privire la necesitatea probării existenței relei credințe, se încearcă inducerea unei confuzii între acțiunea în constatarea nulității de drept comun, întemeiată pe cauză ilicită și acțiunea în anularea actelor frauduloase specifice procedurii insolvenței.
Sancțiunea nulității de drept comun vizează orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Acțiunea reglementată de art. 79 și urm. din LEGEA NR. 85/2006 are ca obiect exclusiv ipoteza existenței unei fraude a creditorilor la nivel obiectiv (ruperea egalității între creditori), nefiind necesară demonstrarea unei intenții a părților în a frauda creditorii.
Astfel, acțiunea în anularea actelor frauduloase privește acele ipoteze în care un act juridic deși încheiate în mod valabil (în lipsa unui motiv de nulitate de drept comun), odată cu intrarea debitorului în procedura insolvenței se transformă într-un act inechitabil față de ceilalți creditori ai debitoarei, prin ruperea principiului egalității între creditorii de același rang.
Fraudarea intereselor creditorilor nu reprezintă în sine un motiv de nulitate de drept comun, în sensul reglementat de art. 1264 NOUL cod civil (care a înglobat toate concluziile doctrinare și jurisprudențiale în aplicarea vechiului Cod civil din 1864 cu privire la cauza ilicită), putând însă fi asimilat unei cauze imorale, conform art. 1238 alin. (2) NOUL COD CIVIL, atunci când este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.
Prin urmare, în vederea calificării cauzei contractului ca fiind imorală, este necesară demonstrarea comportamentul culpabil al cocontractantului care, cunoscând sau trebuind să cunoască scopul imoral al celeilalte părți, a consimțit, totuși, la încheierea contractului.
Spre deosebire de această condiție pe care trebuie să o îndeplinească cauza imorală pentru a fi aptă să provoace nulitatea de drept comun a contractului, în cadrul acțiunii reglementate de art. 79 și urm. din LEGEA NR. 85/2006 nu este necesară probarea unui comportament culpabil a părților contractante, singurul aspect necesar a fi probat fiind caracterul fraudulos al actului (aspect ce nu presupune în mod automat și existența unei rele credințe).
Reaua-credință sau cauza ilicită, respectiv urmărirea provocării unor pagube creditorilor, nu reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în anulare a actelor frauduloase, după cum probarea bunei credințe nu se poate constitui într-un argument în sensul respingerii acesteia. Titularul acțiuni va trebui să dovedească, astfel cum o impun prevederile art. 79 și urm. din LEGEA NR. 85/2006, exclusiv fraudarea intereselor creditorilor prin ruperea egalității dintre aceștia.
În ceea ce privește condiția ca actele să fie privitoare la transferul de proprietate a considerat că este îndeplinită, deoarece prin constituirea acestei fideiusiuni întregul patrimoniu al debitoarei este afectat, iar susținerea creditoarei că actele ar trebui să fie privitoare doar la transferul de proprietate este profund eronată.
Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006 pot fi introduse: acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Prin urmare, distincția pe care o introduce pârâta P. B. în discuție este inexistentă, textul art. 79 vizând orice act juridic.
Totodată este esențial a arăta că singura limitare impusă de textul Legii nr. 85/2006 este cea reglementată de art. 82, anume "Nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente". Este evident că în ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit să scoată din sfera de aplicare a acțiunii în anularea actelor frauduloase actele care nu implică un transfer de proprietate ar fi făcut-o în mod expres, alături de exceptările impuse de art. 82 din Legea nr. 85/2006.
Apărările creditoarei nu arată în vreun fel care ar fi beneficiul sau interesul debitoarei în semnarea acestui contract de cauțiune, care în cazul executării sale ar fi dus direct la falimentul acesteia.
Referitor la contestația la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei A.-R. SRL formulată de P. B. R., în temeiul prevederilor art. 66 și următoarele din Legea Insolvenței nr. 85/2006, a procedat la analiza cererii de creanță, cu consecința admiterii în totalitate a creanței solicitate sub condiție suspensivă conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 2 pct. 2.1 din contractul de cauțiune nr. xxx/31.07.2008: "Garanta se obligă să plătească orice sumă datorată băncii în baza acestui contract după primirea unei simple notificări din partea băncii precizând Obligațiile de plată care au devenit scadente."
La data analizării cererii de înscriere la masa credală și la data întocmirii tabelului preliminar, creditorul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției suspensive prevăzută în contractul arătat mai sus, astfel că, se impunea înscrierea creanței solicitate la categoria creanțelor chirografare sub condiție suspensivă.
Susținerile creditoare cu privire la faptul că a fost în eroare când a analizat cererea de creanță invocând articolul 2 pct. 2.1 din contractual de cauțiune nr. xxx/31.07.2008 nu pot fi reținute, ci dimpotrivă partea își invocă propria culpă îndeplinind această clauză contractuală după comunicarea notificării prevăzute de art. 72 alin 4 din Legea 85/2006 și după publicarea Tabelului preliminar de creanțe al debitoarei.
De asemenea, nu se face dovada că creditul principal al societății A. T. SRL a fost declarat scadent sau că ar fi existat vreo procedură de executare silită sau altă formă de recuperare a creanțelor asupra acestei societăți.
Referitor la contestația formulată de creditorul P. B. R. împotriva Hotărârii adunării creditorilor din data de 11.07.2014, a susținut că la data de 11.07.2014 a avut loc Adunarea Creditorilor debitoarei A.-R. SRL, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de ședința nr. 221/11.07.2014; în cadrul acestei ședințe s-a ales comitetul creditorilor și s-a confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 "Calculul valorii totale a creanțelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii: a) ulterior afișării tabelului preliminar și până la afișarea tabelului definitiv, valoarea creanțelor verificate și acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar."
Prin prezenta sentință, pronunțată în ședința publică din data de 19.05.2015, judecătorul sindic contrar prevederilor Legii 85/2006 a admis contestația creditorului și a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale a creditorilor debitoarei A.-R. SRL din data de 11.07.2015.
Astfel, instanța de judecată nu poate decât să verifice îndeplinirea condițiilor legale referitoare la modalitatea de convocare, cvorum, ponderea votului, înștiințarea creditorilor asupra voturilor exprimate în scris și prezentarea acestora, respectarea ordinii de zi, etc.
Controlul de legalitate a hotărârilor adunării creditorilor, vizează doar condițiile în care voința creditorilor a fost exprimată, adică respectarea regulilor pe care legiuitorul le-a statuat pentru hotărârile acestei entități, iar nu cenzurarea libertății de voință a celor care exprimă o anumită intenție în cadrul adunării.
Așadar analizând legalitatea hotărârii adunării creditorilor debitoarei din data de 11.07.2014, precum și a procesului verbal întocmit cu această ocazie, instanța de fond greșit a anulat hotărârea generală a creditorilor, fiind îndeplinite condițiile legale de cvorum, de convocare, organizare, ținere și adoptare a ordinii de zi, nefiind încălcate dispozițiile legale incidente în cauză.
Legea nr. 85/2006 instituie această procedură de control judiciar al hotărârilor A.G.C. exclusiv pentru motive de nelegalitate și nu pentru netemeinicie tocmai pentru a se evita situația de față în care un creditor care este nemulțumit de o hotărâre luată să o conteste la instanță, care evident că nu poate interveni în voința unei adunări, ci doar poate cenzura legalitatea acesteia.
Astfel că, în primul rând a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 15 alin. 2 lit. a: "(2) Calculul valorii totale a creanțelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la: a) ulterior publicării în B.P.I. a tabelului preliminar și pana la publicarea în B.P.I. a tabelului definitiv, valoarea creanțelor verificate și acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar; b) ulterior publicării în B.P.I. a tabelului definitiv și până la confirmarea unui plan de reorganizare sau, în cazul neconfirmării planului, până la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv."
Ceea ce înseamnă că până la publicarea tabelului definitiv nu se va tine seama de Sentința Civilă nr. 778/F/2014 pronunțată de Tribunalul B., în dosar nr. 2220/111/2014/al, prin care a fost admisă contestația la tabelul preliminar de creanțe formulata de creditorul P. B. R., sentință atacată cu apel, ci chiar de tabelul preliminar în care creditorul P. B. R. este înscris la categoria creanțelor chirografare sub condiție suspensiva. Până la rămânerea definitivă a Sentinței atacate și publicarea tabelului definitiv ca urmare a soluționării respectivei sentințe, P. B. R., deține calitatea de creditor chirografar înscris sub condiție suspensivă.
În drept, a invocat prevederile art. 466, 476 alin (1), 480, 583 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 8, art. 14, art. 15, art. 79, art. 80 alin. (1), art. 85 alin (3) și urm. din Legea 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata contestatoare P. B. R. SA a solicitat respingerea apelului, în sensul admiterii excepției lipsei interesului, iar în subsidiar, respingerea apelului ca neîntemeiat și, pe cale de consecință, menținerea Sentinței nr. 778/F/2014 pronunțate de Tribunalul B. ca temeinică și legală.
În apărare, a invocat excepția lipsei de interes, solicitând admiterea acesteia, în sensul de a se constata că prin decizia Curții de Apel O. din data de 10.03.2016, în dosarul nr. 2220/111/2014/a 11, s-a decis în mod definitiv faptul că ea nu mai este creditoare în procedura insolvenței privind debitoarea A.-R. S.R.L.
Dat fiindcă nu mai are calitate de creditor în prezenta cauză, a considerat că formularea unui apel cu privire la creanța sa este vădit lipsită de interes.
Cu privire la anularea transferurilor patrimoniale formulată de apelantă, a apreciat că este neîntemeiată.
Reducerea de datorii reprezintă un venit pentru debitoarea care aplică prevederile unui plan de reorganizare care conține această măsură. Prin raportare la prevederile Codului Fiscal, constatăm că veniturile din reducerea de datorii nu sunt incluse în lista exhaustivă a veniturilor neimpozabile. Ca urmare, reducerea de datorii are caracter de venit impozabil la calculul impozitului pe profit.
Astfel, prin hair-cut-ul creanțelor chirografare în cuantum de 53.431.917 lei (din care creanța P. B. în cuantum de 49.173.424.87 lei) debitoarea a înregistrat un venit impozabil pentru care este nevoită să plătească impozit pe profit către bugetul de stat.
Prin eventuala anulare a actelor în baza cărora a devenit creditor, debitoarea ar înlătura din tabelul de creanțe suma de 49.173.424,87 lei și, nemaifăcând obiectul hair-cut-ului, nu ar mai fi considerat ca și venit al debitoarei și, pe cale de consecință, nici nu ar mai plăti impozit către bugetul de stat, ocolind astfel prevederile Codului Fiscal.
În conformitate cu dispozițiile art. 79 din Legea 85/2006 - "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii."
Totodată, art. 80 din Legea 85/2006 menționează: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; e) constituirea ori perfectarea unei garanții reale pentru o creanță care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; f) plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda o persoană fizică sau juridică față de care era la data efectuării transferului unor operațiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi."
Astfel cum a reținut în mod legal și temeinic instanța de fond, pentru a fi admisibilă acțiunea în anularea actelor frauduloase, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, respectiv să fie vorba despre acte privitoare la transfer de proprietate; actele sa fie încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; actele sa privească constituirea de garanții pentru creanțele chirografare și garanțiile să fie constituite în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
O condiție esențiala în cadrul anularii unor acte în cadrul procedurii de insolvență este aceea ca actele să aibă un caracter fraudulos. Prin aceasta se înțelege că actele frauduloase sunt acele acte încheiate cu rea-credință pentru a leza drepturile altor persoane sau a încălca legea, în vederea obținerii unui profit în favoarea debitorului sau a altei persoane.
Or, în opinia sa administratorul judiciar se afla în eroare în ceea ce privește actele încheiate între Banca și Garantul A. R. SRL, contractul de cauțiune (fidejusiune) fiind un contract de garanție prin care o parte, în calitate de fideiusor se angajează față de o altă parte, care este creditorul din raportul juridic fundamental, să execute obligația debitorului din același raport juridic fundamental, de a plăti o sumă de bani, dacă acesta nu o plătește la scadentă.
Contractul de cauțiune bancară este reglementat de dreptul civil general, care își are sediul în Codul civil. Contractul de cauțiune bancară se încheie în formă scrisă. Obiectul contractului constă în plata către beneficiarul garanției a unei sume de bani celei la care s-a obligat debitorul în raportul juridic fundamental, în cazul în care debitorul nu-și onorează obligația la scadență.
O altă condiție pentru care legiuitorul a stabilit că pot fi aplicate dispozițiile art. 79-80 din Legea 85/2006 se refera anularea actelor privitoare la transferul de proprietate.
Astfel, transferul de proprietate se refera la situația în care o parte transmite sau, după caz, se obligă să transmită unei alte părți proprietatea unui bun, situație reglementata de asemenea atât în Vechiul Cod Civil cat și în Noul Cod Civil, iar prin prisma dispozițiilor art. 149 din Legea 85/2006, a considerat că aceasta definiție nu poate fi decât de stricta interpretare.
Or, în prezenta speța nu este vorba despre un transfer de proprietate, ci de asumarea unor obligații comerciale ale societății A. R. SRL, rezultate din contractele de credit și contractele de garanție semnate.
Referitor la încheierea actelor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, a solicitat a se observa că administratorul judiciar solicită în principal anularea și anularea parțiala a unor acte încheiate între ea, în calitate de Banca (creditor), A. T. SRL în calitate de împrumutat și A. R. SRL în calitate de Garantat, acte ce au fost încheiate după cum urmează: Contract de credit nr. xxx încheiat în data de 31.07.2008 (parte speciala și parte generala); Contract de credit nr. xxx încheiat în data de 01.11.2010 (partea generală și specială; Contract de cauțiune (fidejusiune) nr. xxx din data de 31.07.2008 prin care A. R. SRL s-a obligat sa îndeplinească obligațiile A. T. SRL și anularea în tot a actului adițional nr. xxx/1 din data de 01.10.2010 la contractul de cauțiune nr. xxx din data de 31.07.2008 prin care A. R. SRL s-a obligat sa îndeplinească obligațiile A. T. SRL.
Față de aceste aspecte, a solicitat a se observa că acestea au fost încheiate în anul 2008 și respectiv 2010, adică înaintea celor 3 ani pentru care se pot anula anumite acte.
În acest sens, actele încheiate nu reprezintă acte frauduloase în înțelesul legii, cat și faptul ca acestea sunt încheiate anterior celor 3 ani anteriori datei deschiderii procedurii, fac ca cererea administratorului judiciara să nu poate fi încadrata în situația reglementata Legea 85/2006, iar apelul să fie neîntemeiat.
Cu privire la faptul că actele trebuie să privească constituirea de garanții pentru creanțele chirografare și garanțiile să fie constituite în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, a menționat că acest articol reglementează situația în care debitorul, urmărind avantajarea anumitor creditori, înțelege sa protejeze anumite creanțe prin constituirea de garanții în favoarea creditorilor care dețin aceste creanțe.
A arătat că nici dispozițiile acestei prevederi nu se aplică în situația de față, ea deținând o creanța față de A. R. SRL care nu și-a modificat structura în sensul constituirii de garanții în favoarea Băncii.
Cu privire la contestația sa împotriva înscrierii propriei creanțe în tabelul preliminar, a arătat că este întemeiată. Instanța de fond în mod corect a reținut înscrierea sa în tabelul de creanțe cu o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În cauză, nu poate fi reținută susținerea debitoarei că dispozițiile art. 64 alin. (4) și (5) din același act normativ sunt aplicabile, întrucât creanțele invocate erau scadente, certe, lichide și exigibile la data deschiderii procedurii, acest aspect rezultând din faptul că debitorul principal A. T. SRL a intrat în insolvență.
În ceea ce privește contestația sa împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de 11.07.2014, a susținut că este întemeiată.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, "hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07.2014 este nelegală, având în vedere că în mod greșit administratorul judiciar a reținut că în cauză nu are drept de vot.
În mod nelegal, administratorul judiciar nu a ținut seama de creanța sa și a făcut să se consemneze hotărârile fără a ține cont de votul valabil exprimat în cadrul adunării creditorilor.
Prin urmare, instanța în mod temeinic a apreciat asupra nelegalității hotărârii adoptate la data de 14.07.2014.
În drept, a invocat dispozițiile art. 64 alin. (4) și (5), actele încheiate între ea și debitoarea A.-R. S.R.L., precum și alte dispoziții legale la care a făcut referire prin întâmpinare.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului s-au constatat următoarele :
Cu privire la acțiunea în anularea transferurilor patrimoniale.
Prin contractul de credit nr.xxx/31.07.2008 SC P. B. SA a acordat un credit către SC A. T. SRL, acest credit fiind garantat de către debitoare în calitate de fidejusor.
În acest sens, debitoarea a încheiat cu P. B. contractul de cauțiune nr.xxx/31.07.2008 prin care s-a obligat să garanteze îndeplinirea obligațiilor de plată și să plătească toate sumele datorate de împrumutat, respectiv de SC A. T. SRL, dacă aceasta nu-și îndeplinește obligațiile la scadență.
La contractul de credit, în perioada 18.08.2009- 30.01.2013, au fost încheiate un nr. de 9 acte adiționale, având ca obiect acordarea de facilități, restructurări ale creditului, modificări de dobândă, acordări perioade de grație, aceste acte adiționale fiind semnate și de către garant.
La data de 01.11.2010, P. B. a mai acordat un credit SC A. T. SRL, contractul fiind încheiat sub nr. xxx/01.11.2010 .Și acest credit a fost garantat de către debitoare, în calitate de fidejusor.
Prin actul adițional nr. 1/01.11.2010 la contractul de cauțiune nr.xxx/31.07.2008 debitoarea s-a obligat să garanteze, în temeiul art.1652 cod civil și obligațiile asumate de SC A. T. SRL în temeiul contractului de credit nr. xxx/01.11.2010.
În perioada 16.08.2011 - 30.01.2013 au fost încheiate un nr. de 4 acte adiționale la acest credit, având ca obiect acordarea unor perioade de grație împrumutatului și modificarea perioadei de acordare.
Acțiunea ce face obiectul cauzei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 80 alin.1 lit.a) potrivit cărora administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
În speță, însă, nu se poate reține, așa cum în mod corect a arătat și judecătorul sindic, că actele juridice a căror anulare s-a solicitat, chiar dacă acestea sunt cu titlu gratuit, ar reprezenta acte de transfer, întrucât prin acestea debitoarea doar și-a asumat o obligație, or actul de transfer presupune un act prin care debitorul transmite o valoare patrimonială, indiferent cu ce titlu.
Este adevărat că asumarea obligației de a garanta restituirea unui credit este de natură a avea consecințe asupra patrimoniului fidejusorului în ipoteza în care debitorul principal nu-și îndeplinește obligația de a restitui creditul, însă acest aspect nu este de natură a califica contractul de fidejusiune drept un act de transfer, în sensul art. 80 alin.1 li.a din Legea nr.85/2006.
Împrejurarea că încheierea actelor a căror anularea se solicită a condus la intrarea în insolvență a debitoarei nu prezintă relevanță într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 80 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, ci poate avea, eventual, alte consecințe juridice.
De asemenea, în mod corect s-a reținut și că nu este îndeplinită nici condiția ca actele să fi fost încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.
Astfel, debitoarea și-a asumat obligațiile de a garanta obligațiile de plată ale SC A. T. SRL, prin contractele de credit nr.xxx/31.07.2008 și nr.xxx/01.11.2010, precum și prin contactul de cauțiune nr.xxx/31.07.2008 și actul adițional la acesta nr.1/01.11.2010, acte anterioare cu mai mult de 3 ani datei deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei procedura insolvenței fiind deschisă la data la data de 07.05.2014.
Este adevărat că în perioada suspectă au fost încheiate câteva din actele adiționale la contractele de credit, ce au fost semnate și de către debitoare, dar aceste acte au avut ca obiect doar restructurarea creditului și acordarea unor perioade de grație, fără ca prin acestea debitoarea să-și asume noi obligații sau să transfere vreo valoare patrimonială.
Având în vedere că s-a reținut că actele a căror anulare se solicită nu reprezintă acte de transfer care să fi fost încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, instanța de apel apreciază că nu se mai impune a se analiza dacă prin acestea s-a cauzat sau nu un prejudiciu creditorilor, acesta fiind prezumat doar în situația în care actele deduse judecății s-ar fi încadrat în situația prevăzută de art.80 alin.1 lit.a).
Pentru aceste considerente, instanța de apel apreciază că sub acest aspect apelul este nefondat.
Cu privire la contestațiile la tabelul preliminar de creanțe și la hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07. 2014 formulate de contestatoarea P. B.
Prin contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe creditoarea P. B. a solicitat înscrierea sa în tabelul definitiv de creanțe cu o creanță certă, lichidă și exigibilă neafectată de condiție, în mod greșit creanța sa fiind înscrisă ca o creanță sub condiție.
Prin contestația formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 11.07.2014 contestatoarea P. B. a solicitat anularea acesteia pe considerentul că deși deține o creanță neafectată de condiție, s-a apreciat că nu are drept de vot.
Ulterior pronunțării sentinței apelate, prin sentința nr.1211/30.09.2015 a Tribunalului B., definitivă prin decizia nr. 76/A/10.03.2016 a Curții de Apel O. s-a confirmat planul de reorganizare al debitoarei.
Prin planul de reorganizare al debitoarei s-a prevăzut că procentul de achitare al creanței deținute de către P. B. este de 0%.
Potrivit art.102 alin.1 din Legea nr. 85/2006 "Când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.";
Raportat la aceste dispoziții legale și având în vedere faptul că prin planul de reorganizare nu s-a prevăzut plata vreunei sume de bani către creditoare, instanța a constatat că la momentul soluționării prezentului apel, contestatoarea creditoare nu mai are calitatea de creditor al debitoarei, aspect recunoscut chiar de către aceasta, prin întâmpinarea formulată în apel.
Având în vedere că intimata P. B. nu mai deține calitatea de creditoare a debitoarei, instanța de apel, în ședința publică din data de 12.05.2016 a invocat excepția lipsei de interes a intimatei P. B. cu privire la contestațiile formulate.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Potrivit art. 33 Cod procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Condiția interesului, fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci și pe tot parcursul procesului.
Prin urmare, chiar dacă la data formulării contestațiilor contestatoarea a justificat un interes, având în vedere că, în prezent, aceasta nu mai deține calitatea de creditor al debitoarei, demersurile sale judiciare rămân fără nici o finalitate practică, devenind lipsite de interes, astfel că instanța de apel apreciază excepția invocată fiind întemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, sentința a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis excepția lipsei de interes a contestatoarei P. B. și a respinge contestațiile ca lipsite de interes, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
| ← Recurs. procedura insolvenţei. cerere antrenare răspundere.... | Apel. litigii cu profesionişti. admisibilitatea cererii prin... → |
|---|
