Apel. procedura insolvenţei. contestaţie tabel. imposibilitatea legală a judecătorului – sindic de a majora termenul de depunere a planului de reorganizare.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 154 din data de 12.05.2016
Apel. Procedura insolvenței. Contestație tabel. Imposibilitatea legală a judecătorului - sindic de a majora termenul de depunere a planului de reorganizare.
- Decizia nr. 154/C/2016- A din 12.05.2016
- Dosar nr. xxxx/111/C/2013/a13-A
- art. 94 alineat 1 litera a) din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința nr. 1678/F/10.12.2015, Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare formulată de debitorul S.C. O. C. I. S.R.L. cu sediul în O.
A admis cererea formulată de administratorul judiciar C.I.T.R.- Filiala B. SPRL cu sediul în O.
În temeiul art. 107 alin. 1 lit. B) din Legea privind procedura insolvenței a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. O. C. I. S.R.L. cu sediul în O.
A numit provizoriu lichidator judiciar C.I.T.R. - Filiala B. SPRL cu sediul în O. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, a cărui retribuție urmează a fi stabilită ulterior, în funcție de decont.
În temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura de insolvență a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii la data de 17 decembrie 2015.
În temeiul art.61 și art.109 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvență.
A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanțe născute în cursul procedurii la 23 ianuarie 2016.
A fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 01 februarie 2016.
A fixat termenul pentru afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 9 februarie 2016.
A fixat termen de judecată în cauză pentru data de 17 februarie 2016., cam.3, ora 9.
A stabilit în sarcina lichidatorului să fixeze data ședinței adunării creditorilor și să convoace creditorii debitoarei.
A dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către lichidator.
A dispus comunicarea hotărârii către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului, precum și tuturor băncilor unde are deschise conturi.
În temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolvență a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14 octombrie 2015 a fost afișat tabelul definitiv de creanțe al debitorului S.C. O. C. I. S.R.L. Potrivit art. 94 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 planul de reorganizare poate fi depus de către persoanele îndreptățite în termen de 30 de zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe. Deși textul legal nu indică ce tip de termen este cel amintit, ținând seama că prin intermediul său se urmărește realizarea drepturilor prevăzute de legiuitor în cadrul procedurii insolvenței, el este unul imperativ. Tocmai de aceea, depășirea lui atrage incidența sancțiunii decăderii în condițiile prescrise de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă.
Această caracterizare determină și inaplicabilitatea posibilității judecătorului sindic de a proceda la majorarea sa. Concluzia se impune întrucât fiind stabilite de lege, numai în măsura în care s-ar fi delegat în mod expres judecătorului o asemenea posibilitate, ar putea fi luată în discuție o cerere de majorare.
Mai mult, Legea nr. 85/2006 prevede în mod expres ipoteza în care este posibilă prelungirea termenelor stabilite pentru desfășurarea procedurii (art. 62 alin. 2), astfel încât în absența unei dispoziții în acest sens pentru depunerea planului de reorganizare, consideră că cererile nu sunt fondate.
Concluzia se impune și prin raportare la dispozițiile legale introduse prin Legea nr. 85/2014. În acest sens art. 132 alin. 2 prevede că la cererea oricărei persoane interesate judecătorul sindic poate prelungi cu maximum 30 de zile pentru motive temeinice termenele de depunere a planului de reorganizare. Inserarea unei asemenea prevederi într-un act normativ ce s-a dorit a redimensiona procedura insolvenței confirmă ideea că legiuitorul a considerat că exista o lipsă de reglementare sub acest aspect.
Intervenția sa a urmărit tocmai acoperirea acestei carențe legislative. În condițiile în care potrivit art. 343 din acest act normativ procesele începute înainte de intrarea în vigoare a sa rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date, a considerat că în sistemul Legii nr. 85/2006 nu există vreo dispoziție ce să permită judecătorului sindic modificarea cursului termenelor legale, astfel încât s-a respins cererea ca nefondată.
Concluzia nu poate fi modificată prin raportare la considerentele expuse de către debitor în susținerea cererii sale, întrucât examinarea lor presupune ca și condiție prealabilă acordarea posibilității instanței de judecată să intervină în modificarea cursului termenului amintit. Or, atâta timp cât o atare posibilitate a fost exclusă, parcurgerea etapei subsidiare (examinarea temeiniciei cererii) este inutilă. Tocmai de aceea, ținând seama și de faptul că cererea a fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile, a considerat că este incidentă dispoziția art. 107 lit. B) din Legea nr. 85/2006, astfel încât a dispus deschiderea procedurii falimentului.
În temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a fost numit provizoriu în calitate de lichidator judiciar C.I.T.R.- Filiala B. SPRL, urmând ca acesta să îndeplinească atribuțiile pe care i le stabilește în sarcină art. 25.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat apel apelanta debitoare SC O. C. I. SRL - prin administrator special S. I., solicitând admiterea apelului, în principal, casarea și trimiterea spre rejudecare instanței de fond care a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale, să se constate neînceperea curgerii termenului de depunere a planului de reorganizare având în vedere nedepunerea unui tabel definitiv afișat la ușa instanței, cu consecința directă a admiterii cererii de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare și totodată respingerea cererii de începere a procedurii falimentului dispunând administratorului judiciar C.I.T.R. Filiala B. să depună spre afișare tabelul definitiv de creanțe.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că prin cererea formulată la data de 16 noiembrie 2015, a solicitat în principal să se constatate că nu există un Tabel definitiv afișat la ușa instanței, ceea ce atrage neînceperea curgerii termenului, inadmisibilitatea cererii de intrare în faliment pentru motivele invocate de C.I.T.R. Filiala B., respectiv nedepunerea de către una din persoanele îndreptățite a unui plan de reorganizare, în termenul prevăzut de lege.
A susținut că la data de 14.10.2015, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei un Tabelul definitiv de creanțe care însă nu era valid cuprinzând o serie de erori. Acest Tabel nevalid a fost afișat la ușa instanței.
Ulterior, C.I.T.R. Filiala B. a formulat o erată arătând greșelile esențiale inserate în Tabel. În speță, în cuprinsul Tabelului definitiv de creanțe, creditorii chirografari sunt înscriși în mod eronat ca și creditori bugetari "în baza art. 123 pct.4 din Legea 85/2006". Eroarea se referă nu numai la indicarea greșită a grupei ci și la temeiul legal de încadrare a creanțelor.
O altă eroare esențială se referă la omisiunea menționării la înscrierea în Tabelul definitiv al creanței deținute de a creditoarei A. J. F. P. B. ca fiind o creanță admisă provizoriu.
Așadar, în prezenta cauză nu există un Tabel definitiv afișat și cu atât mai puțin un termen care să fi început.
De asemenea, a învederat că instanța de fond este în eroare atunci când arată că cererea sa ar fi fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile având în vedere că cererea sa a fost depusă în data de 16 noiembrie 2015 și care este în interiorul termenului de 30 de zile de la data afișării la ușa instanței a acelui așa zis Tabel definitiv care cuprinde erori esențiale.
Potrivit prevederilor art. 3, pct.22 din L.85/2006 "prin program de plată a creanțelor se înțelege tabelul de creanțe menționat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;
b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;"
A arătat că a atras atenția administratorului judiciar asupra erorilor cuprinse în Tabelul definitiv solicitându-i să facă cuvenitele rectificări ale erorilor materiale, conform atribuțiilor.
Acesta, la data de 16 noiembrie 2015 a depus la dosarul cauzei o erată prin care face vorbire despre erorile materiale cuprinse în tabelul definitiv afișat deja la ușa instanței însă acesta nu depune tabelul rectificat în vederea afișării.
Or, în lipsa unui tabel definitiv, afișat la ușa instanței, nu are cum să înceapă să curgă termenul prevăzut de art. 94 și mai mult decât atât, nu se poate întocmi un program de plăți cuprins în Plan.
Nici măcar erata nu a fost afișată (nu există la dosarul cauzei nici un proces verbal de afișare al eratei) și chiar de ar fi fost, acest lucru nu era suficient deoarece depunerea respectivei erate nu modifică însăși tabelul afișat deja care însă cuprinde erori esențiale, iar condiția prealabilă curgerii termenului pentru depunerea Planului de reorganizare, (a afișării Tabelului definitiv), cu siguranță nu este un capriciu al legiuitorului ci o prevedere imperativă.
Instanța de fond nu a analizat această cerere ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Nicăieri în cuprinsul sentinței atacate nu se regăsesc aceste susțineri și de asemenea nu se regăsesc motivele pentru care aceste susțineri sunt respinse.
Dimpotrivă, judecătorul fondului nu a trecut la judecarea efectivă a fondului cauzei, motivat de faptul că "în sistemul Legii 85/2006, nu există vreo dispoziție care să permită judecătorului sindic modificarea cursului termenelor legale, astfel încât va respinge cererea ca nefondată."
Principiului contradictorialității obligă instanța să supună discuției părților toate cererile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, potrivit art. 14 alin. 5 din Cod procedură civilă
CEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părții sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența sau să respingă motivat, dacă e cazul, pe cele apreciate nepertinente. (Hot. Albina c/a României, 2005, par. 30, 31 ș.a).
Motivarea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate sau asupra criticilor formulate. O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. l pct.5 Cod de procedură civilă (ICCJ, Decizia nr. 2517/2014).
Decizia Î.C.C.J. nr. 1664/2014: "faptul că prima instanță nu a realizat o minimă examinare a motivelor pe care reclamanta le-a invocat în susținerea cererii nu răspunde exigențelor impuse de art. 261 alin. 1) pct. 5 Cod procedură civilă și art. 6 par. 1 din Convenția C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil.";
Nemotivarea hotărârii pronunțate este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Potrivit art. 224 Noul Cod de procedură civilă "Instanța este obligată, în orice proces, să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
În al doilea rând, administratorul judiciar nu a întocmit rapoartele de evaluare a bunurilor aflate în patrimoniul său și care ar fi susceptibile de a acoperi pasivul prin valorificarea acestora.
Pe de altă parte potrivit prevederilor art.95, alin.5, lit. d), lipsa acestor rapoarte de evaluare a bunurilor o pune în imposibilitatea de a realiza și prevedea în planul de reorganizare comparația cu falimentul, element obligatoriu a se prevedea în cadrul planului de reorganizare.
Toate aceste aspecte sunt de natură să împiedice în concret propunerea unui Plan de reorganizare, având în vedere prevederile art. 2 și 3 din legea specială potrivit cărora legea recunoaște acest drept de a participa la această procedură colectivă, tuturor creditorilor care participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de lege.
Pe aspectul modalităților prevăzute de lege, a apreciat că este absolut în avantajul creditorilor însă și în avantajul său ca modalitatea aleasă să fie aceea a reorganizării judiciare realizată prin depunerea și punerea în aplicare a unui Plan de reorganizare și care are cele mai mari șanse de acoperire integrală a creanțelor deținute de către toate categoriile de creditori și nu doar de către cei garantați.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul C.I.T.R. - FILIALA B. a solicitat respingerea apelului formulat de către S.C.O. C. I. S.R.L. ca neîntemeiat.
În apărare, a arătat că a depus la dosarul cauzei Tabelul definitiv al creanțelor S.C.O. C. I. S.R.L. nr. xxxx/13.10.2015, la termenul de judecată din data de 14.10.2015, dată la care a fost înmânat și reprezentantei administratorului special al debitoarei. La aceeași dată, 14.10.2015, acest Tabel a fost afișat la ușa instanței.
Acest Tabel a fost publicat și în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 17622/19.10.2015 (în probațiune), și comunicat debitoarei prin Adresa nr. 2352/19.10.2015.
Având în vedere că au existat anumite erori materiale în acest Tabel, respectiv: s-a omis menționarea specificației "creanță înscrisă provizorie", raportat la soluția Tribunalului B. din Sentința comercială nr. 3967/F /2014 din data de 24.04.2014 pronunțată în dosarul xxxx/111/2013/a2 prin care s-a dispus: "înscrierea provizorie a creditorului A. J. F. P. B. în tabelul preliminar de creanțe al debitorului S.C. O. C. I. S.R.L." grupa 4 se referă la grupa creanțelor chirografare prevăzute de art.123 pct.7din Legea 85/2006 și nu la grupa creanțelor bugetare, deși în mod eronat s-a menționat textul art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006.
A arătat că a întocmit și depus la dosarul cauzei Erata nr. 2583/16.11.2015. în cadrul acesteia a precizat că mențiunea "creanță înscrisă provizorie" va fi valabilă pentru creanța A.J.F.P B. înscrisă atât în grupa creanțelor garantate (art.121 din Legea 85/2006), cât și în grupa creanțelor bugetare (art.l23 pct.4 din Legea 85/2006).
De asemenea, a menționat faptul că grupa 4 se referă la grupa creanțelor chirografare prevăzute de art.123 pct.7 din Legea 85/2006, și nu la grupa creanțelor bugetare.
La data de 18.11.2015 debitoarea prin administrator special S. I. a formulat o cerere de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare (depusă în probațiune), prin care a solicitat prorogarea termenului de depunere a Planului de reorganizare al debitoarei S.C. O. C. I. S.R.L., invocând printre altele și erorile materiale menționate mai sus.
La termenul din data de 25.11.2015 în cadrul Raportului de activitate depus la acel termen nr. xxxx/24.11.2015 s-a arătat că termenul pentru depunerea Planului de reorganizare conform dispozițiilor art. 94 alin.1 din Legea 85/2006 a expirat la data de 16.11.2015, motiv pentru care, raportat la intenția de reorganizare a debitoarei exprimată prin cererea de deschidere a procedurii, precum și la faptul că până la data de 16.11.2015 nu a fost depus niciun plan de reorganizare nici de către debitoare și nici de către celelalte persoane îndreptățite conform art. 94 din Legea 8/2006, a arătat că se impune deschiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C.O. C. I. S.R.L. în temeiul art. 107 alin.1 lit. B sau A, c.) din Legea 85/2006.
Raportat la cererea de prelungire a termenului de depunere a Planului de reorganizare depusă de către debitoare la dosarul cauzei la data de 18.11.2015, s-a pronunțat în sală la acel termen susținând că nu există temei legal pentru admiterea unei astfel de cereri.
La termenul din data de 25.11.2015 judecătorul sindic a rămas în pronunțare atât cu privire la cererea de prelungire formulată de către debitoare, cât și cu privire la cererea de faliment formulată.
La data de 10.12.2015 prin Sentința apelată judecătorul sindic a respins cererea de prelungire a termenului de depunere a planului formulată de către debitoare și a dispus deschiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C.O. C. I. S.R.L. în temeiul art. 107 lit. B) din Legea 85/2006.
Prin Sentința apelată judecătorul sindic a analizat cererea de prorogare a termenului de depunere a Planului de reorganizare, motivând pe larg faptul că o astfel de cerere nu poate fi admisă, legea nedând posibilitatea judecătorului sindic de a proceda la majorarea termenului prevăzut la art. 94 alin. 1 din Legea 85/2006.
În cadrul aceleiași motivări judecătorul sindic s-a pronunțat și cu privire la considerentele cererii arătând că: "concluzia nu poate fi modificată prin raportare la considerentele expuse de către debitor în susținerea cererii sale întrucât examinarea lor presupune ca și condiție prealabilă acordarea posibilității instanței de judecată să intervină în modificarea cursului termenului amintit."
Instanța de fond în mod corect a mai reținut în motivare și faptul că cererea a fost formulată după expirarea termenului de 30 de zile, cererea de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare fiind formulată la data de 18.11.2016, deși termenul de 30 de zile pentru depunerea planului de reorganizare era de 30 de zile, calculate începând cu data de 14.10.2015, a expirat la data de 16.11.2016.
Astfel nu se poate reține că procesul s-a soluționat fără ca prima instanță să fi judecat fondul.
În ceea ce privește inexistența afișării la ușa instanței a unui Tabel definitiv, a arătat că Tabelului definitiv al creanțelor xxxx/13.10.2015 a fost afișat la ușa instanței la data de 14.10.2015, astfel cum recunoaște și apelanta și astfel cum în mod corect a constatat și prima instanță prin sentința apelată, coroborat cu actele de la dosarul cauzei.
Astfel termenul de depunere a planului de reorganizare a început să curgă de la data afișării Tabelului definitiv, respectiv de la data de 14.10.2015.
Erorile materiale din Tabelul definitiv de creanțe nr. xxxx/13.10.2015 afișat la ușa instanței la data de 14.10.2015, astfel cum au fost îndreptate prin Erata nr. 2583/16.11.2015, nu atrag nevaliditatea acestuia, astfel cum sugerează apelanta în mod netemeinic.
De astfel conform dispozițiilor art. 175 din codul de procedură civilă alin. 1 Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. Or apelanta nu face dovada niciunei vătămări suferite prin erorile materiale, îndreptate prin Erata anterior menționată și nici nu indică temeiul legal al nevalidității Tabelului.
Mai mult, aceste erori nu reprezintă erori esențiale și nici nu sunt de natură să afecteze termenul de depunere a planului de reorganizare, curgerea lui.
În aceste condiții se impune a se constata că în speță există un Tabel și anume Tabelul definitiv al creanțelor O. C. I. S.R.L nr. xxxx/13.10.2015 afișat în mod corect și legal la ușa instanței la data de 14.10.2015.
În mod contrar celor susținute de către apelantă cererea de prelungire a fost pusă în discuția părților, așa cum a arătat, pronunțându-se la termenul din data de 25.11.2015 cu privire la aceasta.
În drept, a invocat prevederile art. 94 alin. 1, art. 107 din Legea 85/2006, art. 175 și art. 205 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare B. T. SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței apelate.
În apărare, a arătat că prin sentința apelată, judecătorul sindic a reținut faptul că în data de 14J02815, a afișat tabelul definitiv de creanțe al debitoarei SC O. C. I. SRL Astfel, în conformitate cu dispozițiile prevederilor art.94 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, termenul de depunere al planului de reorganizare fiind de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv al creanțelor.
Ulterior afișării și publicării în B.P.I. a tabelului definitiv al creanțelor debitoarei, ca urmare a erorii materiale strecurate la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor, administratorul judiciar a revenit printr-o erată cu precizările necesare.
Astfel prin erata formulată se precizează faptul că în ceea ce privește creanța Administrației Județene a Finanțelor Publice se va menționa caracterul creanței, acela de "creanță înscrisă provizoriu"; atât în ceea ce privește înscrierea creanței la categoria de creanțe garantate cât și cu privire la înscrierea creanței la categoria de creanțe bugetare.
Totodată, se precizează faptul că în grupa 4 sunt înscrise creanțele chirografare în temeiul art. 23 alin. 7 și nu creanțele bugetare.
Cât privește susținerile apelantei potrivit cărora termenul de depunere a planului de reorganizare nu ar fi început sa curgă în lipsa unui tabel definitiv rectificat, a considerat că acestea sunt nefondate. Prevederile art.94 alin.1 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței sunt foarte clare, termenul de depunere a planului de reorganizare fiind de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv al creanțelor.
Totodată, apelanta nu a înțeles să conteste măsura administratorului judiciar de înscriere a creanțelor.
De asemenea, raportat la susținerile apelantei potrivit cărora judecătorul nu a trecut la judecarea efectivă a fondului cauzei, a apreciat că acestea sunt neîntemeiate și nefondate.
A precizat, că instanța de fond foarte corect a motivat faptul că în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.2 Legea 85/2006 privind procedura insolvenței o cerere de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare este nefondată. Raportat la dispozițiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit căreia, se prevede în mod expres ipoteza în care este posibilă prelungirea termenelor, a apreciat că o astfel de cerere este neîntemeiată și nefondată.
Astfel, în lipsa depunerii planului de reorganizare în termenul legal de 30 de zile de la data afișării tabelului definitiv al creanțelor în conformitate cu dispozițiile art.94 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a apreciat că se impune intrarea debitoarei în procedura falimentului în temeiul art.107 lit. b) din Legea nr.85/2006.
Așa cum a precizat, termenul de depunere al planului de reorganizare este unul imperativ și începe să curgă de la data afișării tabelului definitiv, respectiv de la data de 14.10.2015, acesta împlinindu-se la data de 16.11.2015, termen la care debitoarea nu a depus un plan de reorganizare, astfel fiind decăzut din dreptul de a mai depune plan de reorganizare.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta a solicitat admiterea apelului.
A arătat că prin susținerile reprezentantei lichidatorului judiciar C.I.T.R. Filiala B., se recunosc erorile cuprinse în Tabelul definitiv al creanțelor și totodată se recunoaște faptul că nu există un Tabel definitiv afișat și implicit nu există un termen care să înceapă să curgă.
În fapt, prin cererea formulată la data de 16 noiembrie 2015, a solicitat în principal să se constatate că nu există un Tabel definitiv afișat la ușa instanței, ceea ce atrage neînceperea curgerii termenului de inadmisibilitate a cererii de intrare în faliment pentru motivele invocate de C.I.T.R. Filiala B., respectiv nedepunerea de către una din persoanele îndreptățite a unui plan de reorganizare, în termenul prevăzut de lege.
De la bun început trebuie arătat că la data de 14.10.2015, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei un Tabel Definitiv de Creanțe, care însă nu era valid, cuprinzând o serie de erori.
Momentul la care a observat aceste erori era tocmai momentul analizei Tabelului definitiv în vederea întocmirii și propunerii unui Plan de reorganizare.
A atras atenția administratorului judiciar asupra erorilor cuprinse în Tabelul definitiv solicitându-i să facă cuvenitele rectificări ale erorilor materiale, conform atribuțiilor.
Acesta, la data de 16 noiembrie 2015 a depus la dosarul cauzei o erată prin care face vorbire despre erorile materiale cuprinse în tabelul definitiv afișat deja la ușa instanței însă acesta nu depune tabelul rectificat în vederea afișării.
Or, în lipsa unui tabel definitiv, afișat la ușa instanței, nu are cum să înceapă să curgă termenul prevăzut de art. 94 și mai mult decât atât, nu se poate întocmi un program de plăți cuprins în Plan.
O altă eroare esențială se referă la omisiunea menționării la înscrierea în Tabelul definitiv al creanței deținute de creditoarea A. J. F. P. B. ca fiind o creanță admisă provizoriu.
Așadar, în prezenta cauză nu există un Tabel definitiv afișat și cu atât mai puțin un termen care să fi început să curgă și de la care să fie obligată în 30 de zile.
O altă piedică de neînlăturat este faptul că administratorul judiciar C.I.T.R. Filiala B. nu a întocmit rapoartele de evaluare a bunurilor aflate în patrimoniu și care ar fi susceptibile de a acoperi pasivul prin valorificarea acestora. Potrivit prevederilor art.95, alin. 5, lit. d), lipsa acestor rapoarte de evaluare a bunurilor a creat imposibilitatea de a realiza și prevedea în planul de reorganizare comparația cu falimentul, element obligatoriu a se prevedea în cadrul planului de reorganizare.
Toate aceste aspecte sunt de natură să împiedice în concret propunerea unui Plan de reorganizare, având în vedere prevederile art. 2 și 3 din legea specială.
În concret, cererea de trecere la faliment făcută cu rea-credință, cu intenția de a produce o pagubă, fiind un abuz de drept. Art. 15 din Noul Cod Civil: "nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe". Art. 12, alin. 1) NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ: drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință, potrivit scopurilor în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți. (2) Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.
Or, C.I.T.R. Filiala B. își invocă propria culpă în cererea de trecere la faliment și anume faptul de a nu fi depus un Plan de reorganizare în termenul de 30 de zile deși ea este cea care nu și-a îndeplinit obligațiile arătate.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța a reținut că apelul este nefondat.
Un prim motiv de apel vizează necercetarea fondului de către judecătorul-sindic, determinat de împrejurarea că, prin sentința apelată, acesta nu s-a pronunțat asupra cererii debitorului de a se constata că nu există un tabel definitiv afișat la ușa instanței, ceea ce atrage, în opinia debitoarei, neînceperea curgerii termenului de depunere a planului de reorganizare și inadmisibilitatea cererii de intrare în faliment.
Raportat la acest motiv de apel, Curtea a reținut că, prin cererea formulată de către debitoarea S.C. O. C. I. S.R.L. prin administratorul special la data de 18.11.2015, aceasta a solicitat prorogarea termenului de depunere a planului de reorganizare, invocând în susținerea cererii mai multe motive, respectiv: 1. necesitatea soluționării în prealabil a acțiunii în anularea contractelor încheiate de debitoare vizând bunuri imobile, ce face obiectul dosarului nr. xxxx/111/2013/a9; 2. faptul că, urmare a dispozițiilor Ordonanței de dispunere a controlului judiciar din 23.09.2015 emisă de DIICOT, numitul S. O. are interdicția de exercitare a funcției de administrator, fiind desemnată în această calitate numita S. I., care nu este în măsură să propună o strategie de reorganizare a debitoarei, mandatul său de administrator special fiind conjunctural și limitat; 3. neîntocmirea de către administratorul judiciar a rapoartelor de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei; 4. tabelul definitiv al creanțelor întocmit de administratorul judiciar cuprinde o serie de erori.
Raportat la petitul cererii cu care societatea debitoare a sesizat judecătorul-sindic, nu se poate reține că acesta nu ar fi soluționat fondul acesteia, în condițiile în care, fiind sesizat cu o cerere de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare, acesta a respins ca nefondată cererea.
Ceea ce se reproșează judecătorului-sindic este faptul că acesta nu a analizat în cuprinsul considerentelor susținerile debitoarei referitoare la lipsa unui tabel definitiv rectificat de creanțe, ceea ce ar face să nu curgă termenul de 30 zile pentru depunerea unui plan de reorganizare. În acest sens, instanța de apel a reținut, în primul rând, că acest motiv nu a fost invocat ca atare în cuprinsul cererii inițial formulate, în care debitoarea a arătat doar faptul că tabelul definitiv afișat la ușa instanței cuprinde anumite erori și lipsuri. Doar prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare debitoarea face referire la lipsa unui tabel definitiv rectificat. Or, instanța este obligată să se pronunțe doar asupra motivelor care susțin cererile formulate care au fost comunicate părților adverse și asupra cărora acestea au avut posibilitatea de a se pronunța. Doar astfel pot fi respectate principiile dreptului la apărare al părților și al contradictorialității, care constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil. Motivele și cererile formulate prin concluziile scrise, în termenul de pronunțare, care nu au fost comunicate părților adverse și, deci, nu au putut face obiectul discuțiilor contradictorii, nu satisfac aceste exigențe, instanța neputându-se pronunța asupra lor.
Chiar și dacă s-ar putea pretinde că invocarea unor lipsuri și omisiuni din cuprinsul tabelului definitiv de creanțe ar echivala cu inexistența unui tabel definitiv rectificat, nu se poate aprecia că judecătorul-sindic nu s-ar fi pronunțat asupra fondului cauzei.
În fapt, prin sentința apelată, judecătorul-sindic a respins ca nefondată cererea de prorogare a termenului de depunere a planului de reorganizare, reținând că Legea 85/2006 nu prevede această posibilitate. Din această perspectivă, s-a reținut în considerentele sentinței că examinarea temeiniciei cererii debitoarei, raportat la motivele expuse de aceasta în susținerea cererii de prorogare a termenului de depunere a planului este inutilă, câtă vreme legea exclude posibilitatea instanței de a modifica cursul termenului amintit.
Pentru ca instanța de apel să se poată pronunța asupra primului motiv invocat în susținerea apelului - respectiv omisiunea judecătorului-sindic de a răspunde motivelor care au stat la baza respingerii cererii - se impune ca, mai întâi, Curtea să verifice în ce măsură este corectă opinia judecătorului-sindic în sensul că legea nu îi conferă dreptul de a majora termenul de depunere a planului de reorganizare.
Iar din acest punct de vedere, s-a reținut că, potrivit art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2006, planul de reorganizare poate fi depus de debitor, cu aprobarea adunării generale a asociaților, în termen de 30 zile de la afișarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării în termenul prevăzut de lege, a intenției de reorganizare. Potrivit alin. 2, la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. 1.
Raportat la aceste dispoziții exprese, corect a apreciat judecătorul-sindic că legea nu îi permite să majoreze termenul de depunere a planului de reorganizare, ci doar să îl scurteze. În situațiile în care este permisă majorarea termenelor stipulate de lege, legea insolvenței a prevăzut expres aceasta (a se vedea în acest sens prevederile art. 62 alin. 2). Prin urmare, câtă vreme art. 94 alin. 1 lit. a) impune un termen imperativ în care trebuie depus planul de reorganizare, iar art. 94 alin. 2 prevede doar posibilitatea scurtării acestui termen, în mod corect a apreciat judecătorul-sindic că cererea debitoarei de prelungire a termenului nu poate fi primită.
În acest context, analizarea motivelor care justifică cererea debitoarei apare ca fiind superfluă. Chiar dacă s-ar proceda la o analiză pe fond a motivelor invocate, acestea nu pot fi primite. Faptul că tabelul definitiv cuprinde anumite omisiuni sau lipsuri nu determină suspendarea curgerii termenului de depunere a planului de reorganizare, în lipsa unei dispoziții legale în acest sens. Legea prevede că, de la afișarea tabelul definitiv curge termenul pentru depunerea planului de reorganizare, indiferent că tabelul este apreciat ca fiind nelegal întocmit. Împotriva acestuia partea interesată poate formula contestație în condițiile art. 75 din Legea 85/2016, însă nici exercitarea unei asemenea contestații nu suspendă curgerea termenul de 30 zile în care trebuie depus planul de reorganizare. Așadar, indiferent de erorile sau lipsurile imputate tabelului definitiv de creanțe, afișarea acestuia la ușa instanței marchează momentul de început al curgerii termenului pentru depunerea planului de reorganizare, termen care nu poate fi prelungit de către judecătorul-sindic. Mai mult, erorile ce vizează tabelul definitiv nu sunt vicii de substanță ori erori esențiale, care să afecteze termenul de depunere a planului de reorganizare, după cum rezultă din cuprinsul eratei depuse de administratorul judiciar. Practic, nu se modifică creditorii înscriși în tabel sau cuantumul creanțelor acestora, ci doar menționarea creanței creditorului A.J.F.P. B. ca fiind înscrisă provizoriu și faptul că grupa 4 se referă la creanțele chirografare, iar nu bugetare cum greșit s-a trecut. Iar aceste aspecte erau cunoscute de către societatea debitoare, aceasta fiind cea care a și învederat administratorului judiciar erorile strecurate în tabelul definitiv și i-a solicitat să facă rectificările cuvenite. Or, în aceste condiții, este evident că debitoarea avea posibilitatea de a depune planul de reorganizare în termenul prevăzut de lege, culpa pentru nerespectarea termenului legal aparținându-i acesteia.
De asemenea, nici lipsa rapoartelor de evaluare a bunurilor debitoarei nu poate fi invocată drept motiv pentru nedepunerea în termen a planului de reorganizare, câtă vreme nu există nici o dispoziție în legea insolvenței care să lege termenul de depunere a planului de întocmirea rapoartelor de evaluare. De altfel, lipsa rapoartelor de evaluare este infirmată de concluziile raportului nr. xxxx/12.10.2015 întocmit de administratorul judiciar, din cuprinsul căruia rezultă că raportul de evaluare privind activul proprietatea debitoarei a fost întocmit de evaluatorul selectat S.C. E. S.R.L., iar în ședința adunării generale a creditorilor din data de 29.07.2015 a fost prezentat acest raport, iar creditorii au aprobat strategia de valorificare a activului. Prin urmare, existența unui raport de evaluare la data de 29.07.2015 permitea debitoarei depunerea planului de reorganizare în termen de 30 zile de la data afișării tabelului definitiv - 14.10.2015.
Raportat la aceste considerente, în lipsa depunerii unui plan de reorganizare în termenul imperativ stabilit de art. 94 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenței, se impunea începerea procedurii falimentului în baza art. 107 alin. 1 lit. b) din aceeași lege, hotărârea judecătorului-sindic fiind legală și temeinică. În consecință, în baza art. 480 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost respins apelul ca nefondat și menținută ca legală și temeinică sentința apelată.
| ← Apel. procedura insolvenţei. contestaţie hotărâre adunare... | Recurs. procedura insolvenţei. cerere formulată de un... → |
|---|
