Recurs. procedura insolvenţei. contestaţie raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi plan de distribuire. conţinutul raportului asupra fondurilor şi planului de distribuire, în situaţia concretă în care s-au obţinut venituri atât din vânzarea bun
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 80 din data de 10.05.2016
Recurs. Procedura insolvenței. Contestație raport asupra fondurilor obținute din lichidare și plan de distribuire. Conținutul raportului asupra fondurilor și planului de distribuire, în situația concretă în care s-au obținut venituri atât din vânzarea bunurilor garantate, cât și din vânzarea bunurilor libere de sarcini.
- art. 122 alineatele 1, 11 și 12 din Legea nr. 85/2006
Decizia nr. 80/C/2016 - R din 10.05.2016
Dosar nr. 6397/111/C/2009/a11-R
Prin Sentința nr.1692/F/15.12.2015, pronunțată de Tribunalul B. a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea D.G.R.F.P - C. - prin A.J.F.P B., împotriva planului de distribuire între creditori nr. xxxx/06.10.2015 și raportul asupra fondurilor obținute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015 întocmite de C.I.T.R. Filiala B. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. SRL, având ca obiect contestație raport și plan de distribuire sume.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin adresa nr.xxxx/07.10.2015 înregistrată la contestatoare sub nr.xxxxxx/ din 09.10.2015 lichidatorul judiciar Casa de Insolvență T. SPRL a comunicat contestatoarei în calitate de creditoare Planul de distribuire între creditori nr.xxxx din 06.10.2015 și Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015 privind pe debitoarea SC L. SRL.
Din cuprinsul acestora rezultă că, «la data de 30.09.2015 în contul unic al procedurii există un disponibil de 1.010.385,24 lei, respectiv în casieria societății există un sold de 2.419,92 lei și în consecință, lichidatorul judiciar, propune în conformitate cu dispozițiile art.122 din Legea nr.85/2006, efectuarea distribuirii parțiale a sumei de 1.010385,24 lei astfel: suma de 74.764,96 lei va fi provizionată pentru acoperirea taxe, timbre și retribuției procentuale cuvenite lichidatorului judiciar; suma de 935.620,28 lei se va distribui creditorilor bancari B.-G. SA, U. B. SA, B. SA; suma existentă în casieria societății va fi provizionată pentru acoperirea costurilor de procedură.
Potrivit raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei și încasare de creanța rezultă următoarele: în perioada 31.03.2015-30.09.2015, lichidatorul judiciar obține lichidități în valoare totală de 1.614.678 lei ponderea acestor lichidități fiind realizată prin încasarea de avans aferentă valorificării de active, valorificare realizată cu plata în rate așa cum este prezentat la alin.1 din pag. 2 a planului de distribuire. Totodată s-a arătat că, suma obținută din aceasta tranzacție reprezintă 43.51% din total casări, în suma de 702.707 lei.
Judecătorul sindic a apreciat că în cauză planul de distribuire a sumelor obținute din vânzarea bunurilor debitoarei nr. xxxx/06.10.2015 și Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015 întocmite de lichidatorul judiciar, comunicat contestatoarei, au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 121 și art. 123 din L.85/2006 texte de lege care prevede că ,,1) Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate in condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și 24 ….";.
Potrivit art. 123 din același act normativ ,,Creanțele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 și ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);….";.
În cauză, sumele pretinse de către contestatoare cu titlu de TVA aferent vânzărilor cât și contribuțiile la salarii, sunt cheltuieli curente și trebuie achitate în raport de valorificarea bunurilor debitoarei nesupuse vreunei garanții în favoarea creditorilor.
În acest sens sunt și prevederile art. 64 alin.6 din Legea 85/2006 în ce privește prioritatea plații obligațiilor curente născute în procedura de faliment". Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment";.
Ori, în speță, lichidatorul judiciar a respectat aceste dispoziții și a făcut plăți parțiale din suma solicitată respectiv din veniturile realizate din valorificarea bunurilor nesupuse garanției, respectiv plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de TVA, aspect recunoscut și de către contestatore.
Mai mult, TVA-ul în cuantum de 193.273 lei, redus acum prin plata din 16.10.2015 la 93.273 lei reprezintă în fapt TVA-ul aferent altor vânzări decât cel aferent valorificărilor ce fac obiectul planului de distribuire contestat.
Așa cum a recunoscut și contestatoarea TVA-ul este aferent vânzărilor din perioada 01.09.2015 respectiv data de 24.09.2015. Ori, în baza licitațiilor ținute în data de 8.08.2015, respectiv 24.09.2015 a fost declarată câștigătoare societatea L. S. M., cu care conform Strategiei aprobate de către creditorii societății s-au încheiat Contracte de vânzare-cumpărare cu plata pe măsura vânzării, sens în care TVA-ul aferent acestora vânzări se va achita pe măsura vânzării și facturării acestor bunuri aspect corect reținut și de către lichidatorul judiciar.
În ceea ce privește contribuțiile din salarii, așa cum a arătat și lichidatorul judiciar, acestea nu sunt taxe aferente bunurilor valorificate și a căror fonduri fac obiectul planului contestat, reprezentând contribuțiile aferente disponibilizărilor realizate de data deschiderii procedurii de faliment a debitoarei, sume care urmează de asemenea să fie achitate din vânzarea de bunuri libere de sarcini și din alte venituri obținute în procedura de lichidare, negrevate de sarcini.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut că nici critica adusă actelor contestate cu privire la existența unor sume în contul debitorului care ar fi putut acoperi creanțele solicitate de contestatoare, nu poate fi reținută de către instanță întrucât, păstrarea sumelor în contul de lichidare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr.85/2006.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea D.G.R.F.P- C. - prin A.J.F.P B., menținând ca temeinice și legale planul de distribuire între creditori și raportul privind sumele obținute din valorificarea patrimoniului debitoarei.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a formulat apel, recalificat în recurs, creditoarea D. G. R. F. P. C. N. - prin A. J. F. P. B., solicitând instanței admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației formulate împotriva planului de distribuire între creditori nr. xxxx/06.10.2015 și a raportului asupra fondurilor obținute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015.
În motivarea recursului, creditoarea consideră sentința atacată ca netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte:
În speță, cu adresa nr.xxxx/07.10.2015 înregistrată la recurentă sub nr. xxxxxx/09.10.2015 lichidatorul judiciar C.I.T.R. SPRL a comunicat creditoarei recurente, Planul de distribuire între creditori nr.xxxx/06.10.2015 și Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015 privind pe debitoarea SC L. SRL. Din cuprinsul acestora rezulta că, la data de 30.09.2015 în contul unic al procedurii există un disponibil de 1.010.385,24 lei, respectiv în casieria societății există un sold de 2.419,92 lei și în consecință, lichidatorul judiciar, propune în conformitate cu dispozițiile art.122 din Legea nr.85/2006, efectuarea distribuirii parțiale a sumei de 1.010.385,24 lei astfel: - suma de 74.764,96 lei va fi provizionată pentru acoperirea taxe, timbre și retribuției procentuale cuvenite lichidatorului judiciar ; suma de 935.620, 28 lei se va distribui creditorilor bancari B.-G. SA, U. B. SA, B. SA ; suma existentă în casieria societății va fi provizionată pentru acoperirea costurilor de procedură. Potrivit raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea bunurilor debitoarei și încasare de creanță rezultă următoarele:
- în perioada 31.03.2015-30.09.2015, lichidatorul judiciar obține lichidități în valoare totală de 1.614.678 lei (pag. 2 din raport) ponderea acestor lichidități fiind realizată prin încasarea de avans aferentă valorificării de active, valorificare realizată cu plata în rate așa cum este prezentat la alin.1 din pag. 2 a planului de distribuire. Suma obținută din această tranzacție reprezintă 43.51% din total încasări, în sumă de 702.707 lei. Pentru obținerea acestor venituri în perioada 31.01.2015-30.09.2015 au fost efectuate cheltuieli în valoare totală de 604.293,74 lei (pag.6 din raport) în cadrul cărora ponderea este reprezentată de retribuția restantă administrator judiciar - în valoare de 185.000 lei și salarii în valoare de 162.060 lei.
Conform evidenței fiscale, după deschiderea procedurii falimentului, pe perioada 31.03.2015-30.09.2015 societatea debitoare declară obligații la organul fiscal în valoare totală de 760.765 lei din care obligații cu reținere la sursa aferente salariilor achitate în valoare totală de 298.067 lei și TVA în valoare totală de 193.273 lei.
În mod nelegal lichidatorul judiciar întocmește un Plan de distribuire între creditori nr. xxxx/06.10.2015, cu încălcarea prevederilor art.121 alin.1 lit.1 din Legea 85/2006 conform cărora fondurile obținute din vânzare bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobilare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: - taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art.10, art.19 alin.2, art.23 și 24; fără a distribui creditorului D.G.R.F.P. C. - A.J.F.P. B., conform prevederilor legale menționate anterior taxele și anume TVA-ul aferent vânzărilor de stocuri efectuate în sumă 193.273 lei și nici contribuțiile la salarii în suma de 298.067 lei. De altfel și prevederile art. 64 alin.6 din Legea 85/2006 sunt exprese în ce privește prioritatea plății obligațiilor curente născute în procedura de faliment. "Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment".
Ori, sumele constând în impozite, taxe și contribuții în valoare totală de 760.765 lei - reprezintă obligații curente, în accepțiune prevederilor art.64 alin.6 Legea nr.85/2006 fiind declarate de către lichidatorul judiciar al debitoarei. Astfel, consideră că, acestea trebuiau să fie incluse în cheltuielile aferente derulării procedurii, ba mai mult, să fie chiar achitate cu prioritate în măsura existenței disponibilului la termenele la care acestea au fost scadente. De altfel, din conținutul raportului rezultă că, au fost achitate sume în valoare totală de 185.000 lei reprezentând retribuție restantă a administratorului judiciar (aferentă perioadei de reorganizare), deci existența de lichidități la data achitării drepturilor salariale nu poate fi pusă sub semnul întrebării.
Mai mult, lichidatorul judiciar întocmește Planul de distribuire între creditori înaintea declarării și a TVA-ului către bugetul de stat, rezultat chiar și din ultimele vânzări de stocuri ce au avut loc la data de (01.09.2015 respectiv data de 24.09.2015) tocmai pentru a exclude creditoarea de la distribuirea acestor sume cu titlul de TVA. De remarcat este totuși că, după afișare respectiv comunicare a Planului de distribuire între creditori nr.xxxx/06.10.2015 și a Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015, lichidatorul judiciar a efectuat o plată doar parțială de 100.000 lei în contul TVA cu OP-ul nr.xxx/16.10.2015. Astfel, prin sentința atacată, instanța de fond reține că, în speță sumele pretinse de către contestatoare cu titlul de TVA aferent vânzărilor cât și contribuțiilor la salarii sunt cheltuieli curente și trebuie achitate în raport de valorificarea bunurilor debitoarei nesupuse vreunei garanții în favoarea creditorilor. Cu toate acestea, instanța de fond respinge contestația, fără a ține cont că, diferența sumei de 93.273 lei cu titlul de TVA provine din valorificări deja de bunuri respectiv stocuri de marfă nesupuse garanției, care au avut loc anterior valorificării din 01.09.2015 și 24.09.2015.
Mai mult, retine că « TVA-ul în cuantum de 193.273 lei, redus acum prin plata din 16.10.2015 la 93.273 lei reprezintă de fapt TVA-ul aferent altor vânzări decât cel aferent valorificărilor ce fac obiectul planului de distribuire contestat», fără a constata că, în urma vânzărilor anterioare la care face referire, nu s-au efectuat distribuiri de sume până la data prezentei distribuiri ce face obiectul contestației. De altfel, și obligațiile curente constând în reținere la sursă aferente salariilor achitate în valoare totală de 298.067 lei, sunt obligații scadente declarate încă din martie 2015 și nu sunt achitate până în prezent și nici cuprinse la distribuire.
Prin urmare, în prezenta speță cu toate că, sumele pretinse de creditoare sunt obligații curente, și trebuiau achitate în raport de valorificările de bunuri ale debitoarei ce au avut deja loc, după cum însăși instanța reține, acestea nu au fost achitate până în prezent conform prevederilor legale, în raport de aceste valorificări de bunuri nesupuse vreunei garanții în favoarea creditorilor.
Față de cele mai sus menționate, solicită admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației și refacerea Planului de distribuire în sensul cuprinderii creditoarei la distribuire cu suma de 93.273 lei reprezentând TVA și cu suma de 298.067 lei reprezentând venituri cu reținere la sursă.
B. - G. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanței respingerea căii de atac declarate de recurenta creditoare, ca neîntemeiată.
În esență arată că, criticile recurentei sunt neîntemeiate, distribuirea fiind realizată cu respectarea dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006. În speță recurenta în mod neîntemeiat susține că, creanța deținută s-ar încadra în categoria de taxe aferente vânzării bunurilor, în condițiile în care TVA-ul de 93.273 lei nu este aferentă vânzării stocurilor ale căror preț se distribuie. Totodată contribuțiile salariate în mod cert nu reprezintă taxe aferente vânzării stocurilor aflate în garanția B. Obligațiile față de bugetul de stat în mod neechivoc reprezintă creanțe bugetare. În acest sens arată că și prin art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006 se prevede că, creanțele bugetare sunt impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare.
Nu în ultimul rând, potrivit ordinii de distribuire prevăzute la art.123 se diferențiază între cheltuielile aferente procedurii, care sunt prevăzute la primul punct și creanțele bugetare - prevăzute la pct. 4, printre care aparțin și taxele. Raportat la aceste dispoziții legale este evident că recurenta deține o creanță bugetară, care nu se încadrează în categoria cheltuielilor aferente vânzării bunurilor garantate în favoarea B. Susținerea recurentei în sensul că, creanța sa ar trebui achitată prioritar față de creanțele garantate, în temeiul art. 64 alin 6, întrucât acestea constituie plăți curente, sunt nefondate. Faptul că se pot achita în temeiul art. 64 alin. 6 plăți curente nu înseamnă că nu trebuie respectate dispozițiile imperative ale art. 121 din Legea insolvenței, care impune ordinea de distribuire a sumelor încasate în urma vânzării unor bunuri grevate de sarcini.
C.I.T.R. Filiala B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ";L."; SRL, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanței respingerea recursului ca parțial rămas fără obiect ca urmare a plății parțiale a TVA-ului solicitat la plată și respectiv neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel cum recunoaște și creditoarea recurentă, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de recurs, sumele cu privire la care se solicită modificarea actelor atacate, respectiv se solicită cuprinderea cu suma de 93.273 lei și cu suma de 298.067 lei reprezentând venituri cu reținere la sursă, nu reprezintă sume aferente vânzărilor realizate îi în baza cărora s-a efectuat distribuirea către creditorii garantați prin Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015.
Atâta timp cât distribuirea prin Planul de distribuire între creditori nr. xxxx/6.10.2015 contestat s-a realizat în baza art. 121, din sumele distribuire prin acest plan nu se puteau realiza distribuiri pentru acoperirea altor cheltuieli decât cele aferente vânzării bunurilor a căror contravaloare s-a distribuit, textul art. 121 alin.1 pct. 1 din Legea nr.85/2006 fiind clar și expres în acest sens și anume se referă doar la cheltuielile aferente vânzării respective. De altfel, de la data introducerii contestației debitoarea a achitat o mare parte din TVA-ul de 193.273 lei solicitat la plată și anume suma de 100.000 lei, astfel cum reiese din Ordinul de plată nr. xxx/16.10.2015 depus în primă instanță, precum și suma de 75.008 lei din Ordinul de plată nr.398/09.02.2016, anexat prezentei. Sub acest aspect contestația formulată nu mai poate fi susținută cu privire la plata contravalorii TVA.
În ceea ce privește contribuțiile din salarii, acestea nu sunt taxe aferente bunurilor valorificate și a căror fonduri fac obiectul planului contestat, reprezentând contribuțiile aferente disponibilizărilor realizate de data deschiderii procedurii de faliment a debitoarei, sume care urmează de asemenea să fie achitate din vânzarea de bunuri libere de sarcini și din alte venituri obținute în procedura de lichidare, negrevate de sarcini.
Pe de altă parte chiar contestatoarea recunoaște că sumele pretinse cu titlu de TVA aferent vânzărilor, cât și contribuțiile la salarii se achită în raport de valorificarea bunurilor debitoarei nesupuse vreunei garanții în favoarea creditorilor. Or din sumele obținute ca urmare a valorificării unor bunuri libere s-au realizat plăți ale creanțelor curente, inclusiv plata TVA-ului ce face obiectul contestației, urmând a se realiza și plata obligațiilor fiscale cu reținere la sursă. Așa cum prevăd dispozițiile art. 122 din Legea nr. 85/2006 raportul asupra fondurilor și planul de distribuire trebuie întocmite regulat, cele contestate în prezentul dosar nefiind întocmite cu scopul de a exclude creditoarea de la plata TVA aferent vânzărilor din data de 01.09.2015, respectiv 24.09.2015. În baza licitațiilor ținute în data de 28.08.2015, respectiv 24.09.2015 a fost declarată câștigătoare societatea L. S. M., cu care conform strategiei aprobate de către creditorii societății s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu plata pe măsura vânzării, sens în care TVA-ul aferent acestora vânzări se va achita pe măsura vânzării și facturării acestor bunuri.
În drept au fost invocate prevederile art. 121 și art. 122 din Legea nr. 85/2006.
U. B. SA, prin concluziile scrise depuse în ședința publică din 10 mai 2016, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și ca urmare, menținerea în totalitate a dispozițiilor hotărârii atacate, arătând în esență că, având în vedere faptul că TVA de plată către recurenta creditoare este aferent altor vânzări decât cele în discuție, apreciază că în mod legal a fost întocmit de către lichidatorul judiciar Planul de distribuire între creditori, precum și Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare, sens în care și instanța de fiind a pronunțat hotărârea atacată.
De asemenea, nici contribuțiile aferente salariilor nu reprezintă taxe aferente bunurilor valorificate, urmând ca aceste sume să fie achitate ulterior, în urma vânzării unor bunuri din averea debitoarei, libere de sarcini.
Curtea de Apel, analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că este fondat urmând ca, în baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006 să dispună admiterea lui și modificarea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
La data de 7 octombrie 2015, lichidatorul judiciar al debitoarei falite a depus la dosarul cauzei, Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015 și Planul de distribuire între creditori nr.xxxx/06.10.2015.
Acestea au fost contestate de către creditoarea recurentă pe considerentul că nu au fost respectate dispozițiile art.64 alin.6, respectiv 121 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, nefiind achitate cu prioritate creanțele curente născute în timpul procedurii și taxele aferente bunurilor valorificate în perioada cuprinsă în raport, respectiv 31.03.2015 - 30.09.2015.
Confirm prevederilor art.122 alin.1 din Legea nr.85/2006, la fiecare trei luni calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, precum și un plan de distribuire între creditori, raport care va prevedea și plata remunerației sale și a celorlalte cheltuieli prevăzute la art.123 pct.1.
În cuprinsul dispozițiilor art.122 alin.11 și 12 din Legea insolvenței, legiuitorul a prevăzut doar elementele minimale pe care trebuie să le cuprindă raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și planul de distribuire, elemente minimale care se completează cu necesitatea prezentării în cuprinsul raportului întocmit și a elementelor specifice procedurii fiecărui debitor în vederea respectării principiilor de transparență și tratament egal între toți participanții la procedură.
Astfel, în situația în care în averea debitoarei există bunuri garantate în favoarea unor creditori și bunuri libere de sarcini, în cuprinsul raportului întocmit de practician, este necesar a se specifica în cazul valorificării acestor bunuri, categoria din care fac acestea parte, precum și cheltuielile de procedură generate cu conservarea, administrarea și valorificarea acestora separat, defalcat pe categorii de bunuri, câtă vreme legiuitorul a prevăzut o ordine de distribuire distinctă în cazul bunurilor garantate la art.121 din Legea nr.85/2006, separat de ordinea de distribuire prevăzută cu caracter general la art.123 din lege.
Prin urmare, în cazul în care în averea debitoarei există bunuri garantate, în cuprinsul raportului întocmit de lichidator este necesar a se preciza și specifica separat toate cheltuielile de procedură aferente acestor bunuri prevăzute la art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006, deoarece din valoarea obținută în urma valorificării lor, se pot deduce doar cheltuielile de procedură aferente acestor bunuri, respectiv doar taxele, timbrele și orice alte cheltuieli aferente vânzării lor, inclusiv cele de administrare și conservare, precum și plata remunerațiilor angajate în condițiile art.10,19,23 și 24 legate de aceste bunuri. Din valoarea obținută în urma valorificării acestor bunuri se mai pot deduce eventualele creanțe curente născute în timpul procedurii legate de bunurile garantate, însă nu se pot deduce alte cheltuieli de procedură legate de conservarea și administrarea altor bunuri din averea debitoarei negrevate de sarcini ori a altor cheltuieli generate în timpul procedurii care se includ în cuprinsul prevederilor art.123 pct.1 din lege.
Centralizarea tuturor veniturilor obținute și a cheltuielilor de procedură efectuate într-o singură categorie, fără specificarea separată a acestora pe categorii de venituri obținute prin raportare la cele două ordini de prioritate și distribuire prevăzute la art.121 și 123 din lege, în cazul în care există cele două categorii de bunuri, duce la încălcarea prevederilor legale, la lipsa de transparență în privința modului în care se realizează valorificarea averii debitorului și se efectuează cheltuielile de procedură, participanții la procedură fiind în imposibilitatea obiectivă de a verifica și analiza modul în care acestea au fost efectuate raportat la prevederile legale și bunurile aflate în averea debitoarei.
În speță, în cuprinsul raportului asupra fondurilor contestat de recurentă, s-a realizat o asemenea centralizare a tuturor veniturilor ce au intrat în conturile debitoarei și a cheltuielilor de procedură efectuate, deși în averea debitoarei există atât bunuri garantate, cât și bunuri libere de sarcini, propunându-se distribuirea sumelor rămase după deducerea tuturor cheltuielilor de procedură din suma totală a veniturilor și provizionarea pe viitor a sumelor necesare acoperirii remunerației practicianului în insolvență și a altor cheltuieli de procedură, către creditorii garantați în conformitate cu prevederile art.121 din Legea nr.85/2006.
Din raportul întocmit de practician rezultă că în perioada vizată, în conturile debitoarei au intrat venituri din recuperări de creanțe și sume de la C.A.S., valorificări de stocuri de marfă și deșeuri, chirii lunare, refacturări costuri, garanții reținute, dobânzi și vânzare magazin. Toate aceste venituri au fost centralizate în comun, fără se face o prezentare și analiză a veniturilor obținute în urma valorificării bunurilor garantate, a bunurilor negarantate și a veniturilor din alte surse pentru a se putea stabili cu exactitate care sunt sumele care se includ în ordinea de distribuire prevăzută la art.121 din lege și care la art.123 din legea insolvenței. O asemenea defalcare pe categorii de venituri s-ar putea deduce din analiza modului în care practicianul și-a calculat retribuția cuvenită la pct.4 în raport, însă acest fapt nu poate acoperi necesitatea prezentării detailate și separate a acestora în cuprinsul raportului în vederea respectării prevederilor legale, a principiilor transparenței și tratamentului egal al creditorilor.
În mod similar s-a procedat și în privința cheltuielilor de procedură efectuate și care s-au centralizat în comun și s-au dedus în bloc din suma totală a veniturilor, fără a se face o defalcare a acestora pe categorii de bunuri care le-au generat, neputându-se stabili cheltuielile de procedură aferente fiecărei categorii de bunuri. Din raport nu rezultă care a fost procentul de cheltuieli de procedură efectuate pentru recuperările de creanțe, pentru conservarea, administrarea și valorificarea bunurilor garantate, a celor negarantate, ori a altor cheltuieli efectuate în vederea valorificării viitoare a altor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei. De exemplu, se arată că s-a efectuat plata unui onorariu avocațial în cadrul unui proces penal legat de sechestrarea unor bunuri din averea debitoarei, însă nu se specifică care bunuri, dacă sunt garantate sau nu, ori dacă sunt printre cele ce s-au valorificat în perioada respectivă sau dacă au mai rămas în averea debitoarei. Se arată efectuarea plații unor salarii în sumă de 162.060,31 lei necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitoarei, fără a se specifica care categorie de bunuri a generat aceste cheltuieli, ori dacă pentru aceste cheltuieli de procedură s-au achitat taxele și impozitele aferente către bugetul de stat ori cel al asigurărilor sociale. În mod similar, se procedează și în privința restului cheltuielilor de procedură efectuate, fără a se specifica categoria de bunuri la care se raportează și pentru obținerea căror venituri a fost necesară efectuarea lor.
Prin contestația formulată, creditoarea recurentă susține că contribuțiile și taxele aferente salariilor plătite în perioada vizată de raport nu au fost achitate, deși acestea sunt creanțe curente în sensul vizat de art.64 din Legea nr.85/2006, care se plătesc înainte de orice distribuiri. Pe de altă parte, practicianul a arătat că suma indicată de creditor cu titlu de creanță curentă reprezentând obligații fiscale aferente salariilor nu ar reprezenta obligații aferente sumei cu titlu de salarii plătită în perioada vizată în raport, ci ar reprezenta contribuții aferente disponibilizărilor efectuate la data deschiderii procedurii falimentului.
Analiza și verificarea susținerilor distincte ale celor două părți nu se poate realiza câtă vreme raportul întocmit de practician este deficitar întocmit sub aceste aspecte, din cuprinsul acestuia nerezultând dacă au fost achitate sau nu cu prioritate obligațiile fiscale aferente salariilor plătite, ori dacă mai există și alte obligații fiscale de aceeași natură aferente altor categorii de plăți care au rămas neachitate din perioada anterioară ori generate ca efect al trecerii pe faliment.
În situația în care, procedura falimentului intervine după ce anterior debitoarea s-a aflat în procedura de reorganizare în care și-a continuat activitatea, este necesar ca în primul raport periodic de activitate întocmit după începerea falimentului în care se prezintă veniturile obținute și cheltuielile efectuate, cum este și cel din cauză, să se specifice dacă au rămas cheltuieli de procedură neacoperite din perioada reorganizării ori alte creanțe curente, natura și categoria de venituri la care acestea se raportează, deoarece creanțele rezultând din continuarea activității debitorului au un rang prioritar la plată în cuprinsul art.123 din lege, după cele de procedură și cele izvorâte din raporturi de muncă.
În cazul în care, ca efect al trecerii în procedura falimentului se optează pentru păstrarea unei părți a salariaților, în vederea administrării și conservării unor bunuri aflate în averea debitorului și care urmează a fi lichidate și disponibilizarea restului de salariați, este necesar a se specifica care sunt cheltuielile de procedură generate pentru fiecare din cele două grupe de personal și dacă s-au achitat sau nu taxele și contribuțiile aferente acestora pentru a se putea verifica în mod transparent modul în care se desfășoară procedura, iar creditorul bugetar care trebuie să încaseze prioritar aceste impozite și contribuții să fie clar și corect informat asupra plăților efectuate ori a modului în care creanțele respective vor fi stinse.
În situația în care se generează cheltuieli de procedură comune tuturor operațiunilor de lichidare efectuate, este necesar a se stabili proporțional ponderea în care acestea se vor deduce din veniturile intrate în conturile debitoarei, fiind inechitabil ca acestea să fie suportate doar din anumite venituri intrate în conturile debitoarei, mai ales în situația în care se pune problema efectuării unor distribuiri de sume, atât prin prisma art.121, cât și a art.123 din lege.
În ce privește suma reprezentând TVA-ul aferent bunurilor valorificate, invocat în cadrul contestației ca fiind neachitat, Curtea a reținut că acesta reprezintă o taxă aferentă bunurilor valorificate în cadrul procedurii ce se deduce cu prioritate din valoarea obținută, fiind o cheltuială de procedură vizată de art.121 pct.1, respectiv art.123 pct.1 din lege, care se achită prioritar înaintea oricăror altor cheltuieli de procedură legate de conservarea și administrarea bunurilor respective. Această taxă trebuie specificată separat pe categorii de bunuri garantate ori libere de sarcini și achitată prioritar anterior distribuirii sumelor către creditori.
În speță, în raportul întocmit de practician nu specifică care este TVA-ul aferent bunurilor valorificate și nu precizează care este suma aferentă fiecărei categorii de bunuri valorificate, nu se precizează dacă mai există și alte sume cu titlu de TVA - care trebuie a fi virate către bugetul de stat și cărei categorii de venituri ar fi acestea aferente.
În cadrul întâmpinării formulate, lichidatorul judiciar a arătat că suma de 193.273 lei invocată de contestatoarea creditoare ca fiind TVA aferent vânzării stocului de mărfuri, ar reprezenta de fapt TVA aferent altor vânzări decât cele cuprinse în raport, respectiv ar rezulta din stornări de facturi ca urmare a restituirii unor bunuri achiziționate de debitoare sub rezerva proprietății, susțineri care însă nu își găsesc acoperire în cadrul raportului, câtă vreme în acesta nu se face nici un fel de referire în privința TVA-ului aferent bunurilor vândute ori a existenței altor obligații bugetare cu titlu de TVA aferente altor operațiuni întreprinse în cadrul procedurii și care ar trebui virat și achitat la buget.
În aceste condiții, nu se poate reține că raportul întocmit de lichidator îndeplinește cerințele de legalitate, câtă vreme acesta nu prezintă toate informațiile relevante referitoare la cheltuielile de procedură ori creanțele curente rămase de achitat ori generate în perioada cuprinsă în raport și fac imposibilă verificarea corespunzătoare a modului de gestionare a averii debitoarei și a cheltuielilor efectuate ori generate de operațiunile întreprinse în cadrul procedurii.
Concluzionând, Curtea a constatat, în urma analizării raportului întocmit de lichidator și contestat în prezenta cauză că, acesta este incomplet și deficitar întocmit în raport de aspectele arătate mai sus în considerentele deciziei, impunându-se refacerea acestuia în totalitate cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente, prezentarea detailată și pe categorii separate a veniturilor ce au intrat în contul debitoarei, a cheltuielilor separate generate de obținerea acestor sume, a eventualelor cheltuieli de procedură comune și modului de repartizare proporțională a acestora pe categorii de venituri, a prezentării cheltuielilor de procedură generate în perioada anterioară intrării în faliment rămase neacoperite, a eventualelor creanțe curente născute în cadrul procedurii… etc., în vederea prezentării către participanții la procedură a unei situații complete, reale și transparente asupra veniturilor obținute și cheltuielilor efectuate.
Datorită deficiențelor majore pe care raportul întocmit le prezintă, nici planul de distribuire întocmit nu poate fi menținut, câtă vreme acesta este un act subsecvent raportului și care are ca suport conținutul raportului asupra veniturilor obținute și cheltuielilor efectuate, distribuirea sumelor potrivit art.121 din Legea nr.85/2006 propusă prin planul de distribuire neputând fi efectuată în lipsa prezentării separate a tuturor cheltuielilor de procedură efectuate și generate cu administrarea, conservarea și valorificarea bunurilor garantate, inclusiv plata remunerației persoanelor arătate la art.121 pct.1 din lege.
În consecință, Curtea a apreciat fondate motivele de recurs invocate de recurentă, urmând să dispună admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației, anulării Raportului asupra fondurilor nr.xxxx/06.10.2015 și Planului de distribuire nr.xxxx/06.10.2015 cu obligarea lichidatorului la refacerea acestora, ținând seama de considerentele deciziei.
| ← Apel. inadmisibilitatea suspendării de către instanţă a... | Insolvenţă. intrare în faliment. Jurisprudență Faliment → |
|---|
