Apel. procedura insolvenţei. obligaţia administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv de creanţe, cu consecinţa curgerii termenului pentru depunerea planului de reorganizare, chiar dacă contestaţia la tabelul preliminar de creanţe nu era soluţi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 147 din data de 12.05.2016
Apel. Procedura insolvenței. Obligația administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv de creanțe, cu consecința curgerii termenului pentru depunerea planului de reorganizare, chiar dacă contestația la tabelul preliminar de creanțe nu era soluționată în mod definitiv, ci doar în primă instanță.
- art. 46 alineat 1, art. 112 alineat 1 din Legea nr. 85/2914
Decizia nr. 147/C/12.05.2016 - A
Dosar nr. 4895/111/C/2014/a3 - A
Prin Sentința nr. 160/F/03.02.2016, Tribunalul B. a respins ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de creditorul S.C. M. C. & C. R. S.R.L.
A admis cererea formulată de administratorul judiciar E. IPURL.
În temeiul art. 145 alin. 1 lit. B) din Legea privind procedura insolvenței a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. B. I. S.R.L.
A numit provizoriu lichidator judiciar E. IPURL, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.64 din lege, a cărui retribuție urmează a fi stabilită ulterior, în funcție de decont.
În temeiul art.145 alin.2 din Legea privind procedura de insolvență a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii la data de 10 februarie 2016.
În temeiul art.99 și art.147 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art.99 din Legea privind procedura de insolvență.
A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de creanțe născute în cursul procedurii la 4 aprilie 2016.
A fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 11 aprilie 2016.
A fixat termenul pentru afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 18 aprilie 2016.
A fixat termen de judecată în cauză pentru data de 8 iunie 2016., cam.3, ora 9.
A stabilit în sarcina lichidatorului să fixeze data ședinței adunării creditorilor și să convoace creditorii debitoarei.
A dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către lichidator.
A dispus comunicarea hotărârii către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului, precum și tuturor băncilor unde are deschise conturi.
În temeiul art.151 din Legea privind procedura de insolvență a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 1613/F/6.11.2014 a fost deschisă procedura generală de insolvență față de debitorul S.C. B. I. S.R.L. stabilindu-se ca termen limită pentru depunerea declarațiilor de creanță data de 20.12.2014. În exercitarea atribuțiilor stabilite de lege în sarcina sa administratorul judiciar a procedat la data de 21 noiembrie 2014 la notificarea creditorului S.C. M. C. & C. R. S.R.L. despre deschiderea procedurii insolvenței.
În aceste condiții, susținerile creditorului referitoare la neîndeplinirea obligațiilor de către administratorul judiciar nu pot fi primite, cererea de repunere în termen fiind nefondată din moment ce depășirea termenului se datorează exclusiv lipsei de diligență a creditorului. Tocmai de aceea, a respins cererea ca nefondată.
Referitor la cererea de trecere în faliment formulată la termenul de azi de către administratorul judiciar a reținut că nu a fost depus un plan de reorganizare din partea vreunui creditor sau a administratorului judiciar, considerând că sunt incidente prevederile art. 145 alin.1 lit. B) din Legea privind procedura insolvenței, astfel încât a admis cererea și a dispus începerea procedurii falimentului și luarea măsurilor ce se impun.
În temeiul art. 145 alin. 2 din lege, a fost numit provizoriu în calitate de lichidator judiciar E. IPURL, urmând ca acesta să îndeplinească atribuțiile pe care i le stabilește în sarcină art. 64.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrate, au declarat apel apelanții creditori B. A., B. M. A. și M. C. & C. R. SRL.
Prin apelul declarat în cauză, apelanții creditori B. A. și B. M. A. au solicitat admiterea apelului formulat și, în consecință, anularea Sentinței nr.160/F/2016 pronunțată de Tribunalul B., ca fiind nelegală.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat că sentința apelată este nelegală și nefondată, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Potrivit art.132 alin.(l) lit. a) din Legea nr.85/2014 debitorul poate propune un plan de reorganizare având aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților/în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanțe, cu condiția formulării intenției de reorganizare potrivit art.67 alin.1 lit. g).
Au învederat că debitorul prin cererea de deschidere a procedurii generale de insolvență a solicitat continuarea și reorganizarea activității, la cererea de deschidere a procedurii fiind atașată inclusiv declarația de reorganizare potrivit art.67 alin.1 lit. g) din Legea nr.85/2014.
Au mai arătat că, în momentul pronunțării sentinței apelate a existat întocmit un tabel definitiv de creanțe care a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență, însă în momentul întocmirii tabelului definitiv nu a fost soluționat în mod definitiv contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de către administratorul judiciar E. IPURL.
Astfel, la data de 24.11.2015 au formulat apel împotriva Sentinței nr.1399/F/2015 pronunțată de Tribunalul B. în cadrul ședinței publice din 28.10.2015 în dosarul nr.4895/111/2014/al, sentință prin care s-a respins contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor întocmit de către administratorul judiciar E. IPURL, privind înscrierea creditorilor SC A. M. SRL, SC B. SRL, SC M. I. I. SRL, SC M. I. SRL, SC S. C. & C. SRL și SC S. SA.
Nefiind soluționată contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor, administratorul judiciar a procedat în mod nelegal la întocmirea tabelului definitiv de creanțe, publicat în Buletinul procedurilor de insolvență, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile pentru depunerea unui plan de reorganizare.
Potrivit art. 112 alin.(l) din Legea nr.85/2014 "după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate ... administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal și va publica în B.P.I. tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului."
Totodată, prin solicitarea de către administratorul judiciar a declarării falimentului au fost încălcate dispozițiile art.97 alin.(2) din Legea nr.85/2014, nefiind întocmit de către administratorul judiciar raportul care să indice dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activității debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea și, numai în acest ultim caz administratorul judiciar poate propune intrarea în faliment.
În continuare, potrivit art.97 alin.(4) din Legea nr.85/2014 în cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar propune intrarea în faliment potrivit alin. 21 propunerea privind intrarea în faliment a debitorului va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima ședință a acesteia.
Mai mult, potrivit alin.(4) în cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunț referitor la raport în B.P.I., cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment.
Or, propunerea de intrare în faliment nu a fost votată de adunarea generala a creditorilor, înainte ca administratorul judiciar să ceara instanței cu ocazia termenului de judecată din data de 03.02.2016 trecerea în faliment, sens în care sentința apelata este nelegală, nefiind publicat în B.P.I. un astfel de raport sau nefiind convocată adunarea creditorilor pentru a adopta o hotărâre de intrare în faliment.
Au mai arătat că administratorul judiciar i-a solicitat lui B. A., raportat la intenția de reorganizare formulată prin cererea de deschidere a procedurii, ca în conformitate cu prevederile art.132 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2014 să depună planul de reorganizare la dosarul cauzei în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv, publicat la data de 20.11.2015.
Însă potrivit celor precizate, administratorul judiciar nu putea să treacă la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor, în situația în care nu a expirat termenul de declarare a apelului față de Sentința nr.1399/F/2015 pronunțată de Tribunalul B. în cadrul ședinței publice din 28.10.2015, sentință prin care s-a respins contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor.
Solicitarea din partea administratorului judiciar i-a parvenit la data de 25.11.2015 în condiția în care împotriva sentinței de respingere a contestației s-a formulat apel în data 24.11.2015, întocmirea tabelului definitiv al creanțelor fiind nelegală, depunerea unui plan de reorganizare fiind imposibilă și nelegală.
Totodată, pe lângă faptul că administratorul judiciar nu a convocat adunarea generală a creditorilor pentru aprobarea propunerii de intrare în faliment, nu a fost înștiințat debitorul despre intenția de a solicita intrarea în faliment, ori într-o atare situație debitorul și-a continuat activitatea primind cantități de marfă semnificative cu grad ridicat de perisabilitate, iar încetarea activității în mod brusc ar duce la prejudicii mari prin deprecierea mărfurilor cu grad ridicat de perisabilitate.
În drept, au invocat prevederile art.466 Cod procedură civilă, art.43 alin.(5) lit. c) Legea nr.85/2014, art.97 alin. 2) - 4) Legea nr.85/2014.
Apelanta creditoare M. C. & C. R. SRL, prin apelul declarat în cauză, a solicitat admiterea apelului, în sensul repunerii în termen și înscrierea sa la masa credală conform cererii formulate.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod greșit instanța a reținut ca ar fi fost notificată despre deschiderea procedurii insolvenței de către administratorul judiciar.
A arătat că neformularea declarației de creanță în termenul fixat de instanță conform sentinței civile din data de 06.11.2014, nu se datorează culpei sale, ci împrejurării că nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii insolvenței în timp util, împiedicarea fiind astfel determinată de un motiv temeinic justificat.
În drept, a invocat Legea nr. 85/2014.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata creditoare SC S. SA a solicitat respingerea apelului formulat de către apelanții B. A. și B. M. A. și menținerea hotărârii atacate în totalitate.
În apărare, a susținut că Hotărârea nr. 160/F/2016 este temeinică și legală, instanța la pronunțarea hotărârii apreciind în mod temeinic și corect atât probele administrate cât și dispozițiile legale în materie, admițând intrarea în faliment a debitoarei SC B. I. SRL.
Motivele de apel formulate de apelant nu sunt de natură să constituie temei juridic pentru desființarea hotărârii atacate.
Mai mult, motivele de apel sunt doar referiri la tabelul creditorilor contestat de dl. B., nereprezentând motive temeinice de desființare a notării atacate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SC T. SRL a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța. A mai solicitat ca în baza prevederilor art.453 Cod procedură civilă să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații creditori SC T. 8 SRL și G. D., prin întâmpinările formulate în cauză, au solicitat admiterea apelului formulat de apelanții B. A. și B. M. A.
În motivare, au considerat că există posibilitatea de redresare a societății SC B. I. SRL printr-un plan de reorganizare, mai ales că din informațiile pe care le dețin societatea a înregistrat profit la filele anului 2015.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța a reținut următoarele:
1. Apelul declarat de apelanta S.C. M. C. & C. R. S.R.L.
Prin apelul formulat, apelanta invocă faptul că nu a fost notificată de către administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, susținând că, în consecință, nedepunerea în termen a cererii de admitere a creanței nu îi este imputabilă.
Verificând susținerile apelantei, raportat la înscrisurile aflate în dosarul de insolvență, Curtea reține că acestea sunt nefondate. Potrivit prevederilor art. 99 alin. 1 și 3 din Legea 85/2014, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii. Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în B.P.I.
În speță, administratorul judiciar a respectat întocmai aceste dispoziții, în contextul în care a publicat notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei în B.P.I. nr. xxxxx/14.11.2014, precum și în ziarele J. B. și B. N. din 11.11.2014. De asemenea, creditoarea S.C. M. C. & C. R. S.R.L. a fost notificată individual, potrivit Cod procedură civilă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, care a fost semnată și ștampilată la data de 17.11.2014. Astfel, creditoarea a avut timp suficient pentru a se încadra în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanței fixat de judecătorul-sindic prin sentința de deschidere a procedurii debitoarei, ulterior prelungit cu 30 zile, prin încheierea dată în ședința publică din 28.01.2015.
Raportat la aceste aspecte, motivul invocat de creditoarea apelantă în cererea de repunere în termenul de declarare a creanței sale este neîntemeiat, judecătorul-sindic reținând în mod pertinent că pierderea termenului se datorează exclusiv lipsei sale de diligență, cererea de repunere în termen formulată abia la data de 01.07.2015 fiind astfel nefondată.
În consecință, în baza art. 480 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, va fi respins apelul ca nefondat, luându-se act, totodată, de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
2. Apelul declarat de apelanții B. A. și B. M. A.
Prin apelul formulat, apelanții au invocat două motive de nelegalitate a sentinței de intrare în procedura falimentului. Primul motiv invocat vizează împrejurarea că, la data pronunțării sentinței de intrare în faliment, nu era definitivă sentința nr. 1399/F/28.10.2015 pronunțată de Tribunalul B., prin care judecătorul-sindic a anulat ca tardiv formulată contestația împotriva tabelului preliminar al creanțelor formulată de B. A., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. B. I. S.R.L. Astfel, apelanta susține că, deși exista întocmit un tabel definitiv de creanțe în baza sentinței anterior menționate, acesta a fost întocmit în mod nelegal de către administratorul judiciar, câtă vreme nu era soluționată în mod definitiv contestația împotriva tabelului preliminar al creanțelor.
Raportat la aceste susțineri ale apelanților, instanța de apel reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, corespunde adevărului că împotriva tabelului preliminar de creanțe a formulat contestație B. A., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. B. I. S.R.L., care a fost anulată prin sentința nr. 1399/F/28.10.2015 Tribunalului B., ca urmare a reținerii excepției de tardivitate a formulării contestației. În baza acestei sentințe, administratorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor, care a fost publicat în B.P.I. nr. xxxxx/20.11.2015. La data de 24.11.2015, administratorul special a formulat apel împotriva sentinței nr. 1399/F/28.10.2015, care a fost soluționat la data de 18.02.2016, prin decizia nr. 56 pronunțată de Curtea de Apel O., în sensul respingerii ca nefondat a apelului.
Chiar dacă la data întocmirii și publicării tabelului definitiv de creanțe și a pronunțării sentinței apelate, prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei S.C. B. I. S.R.L., nu era soluționată în mod definitiv contestația formulată de debitoare prin administratorul special împotriva tabelului preliminar de creanțe, acest aspect nu impietează asupra obligației administratorului judiciar de a întocmi tabelul definitiv de creanțe ulterior momentului soluționării de către judecătorul-sindic a contestației împotriva tabelului preliminar.
În sprijinul acestei opinii, instanța a reținut prevederile art. 46 alin. 1 din Legea 85/2014, potrivit căruia hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii. Prin urmare, în condițiile în care sentința nr. 1399/F/28.10.2015, prin care se respinsese contestația debitoarei împotriva tabelului preliminar de creanțe era executorie de la data pronunțării, administratorul judiciar era obligat să întocmească tabelul definitiv de creanțe. În acest sens stau și dispozițiile art. 112 alin. 1 din Legea insolvenței, în conformitate cu care, după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate și s-a predat raportul de evaluare a garanțiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal și va publica în B.P.I. tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația fiecărei creanțe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferință. Coroborând acest text cu prevederile art. 46 alin. 1 și în lipsa unei prevederi exprese în ceea ce privește necesitatea soluționării definitive a contestațiilor împotriva tabelului preliminar, rezultă că obligația administratorului de a întocmi tabelul definitiv de creanțe ia naștere la data soluționării de către judecătorul-sindic a contestației împotriva tabelului preliminar.
În consecință, nu s-a putut reține că administratorul judiciar ar fi întocmit nelegal tabelul definitiv de creanțe, neexistând nici un text de lege care să îi impună să aștepte până la momentul soluționării definitive a contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe. Ci, astfel cum în mod legal s-a procedat, tabelul definitiv trebuia întocmit și publicat în B.P.I. de îndată după soluționarea de către judecătorul-sindic a contestației, aceasta fiind data de la care începea să curgă și termenul de 30 de zile prevăzut de art. 132 alin. 1 lit. a) din Legea insolvenței pentru depunerea de către debitor a planului de reorganizare.
Curtea a reținut și faptul că, deși legea nu impune administratorului judiciar efectuarea unui asemenea demers, acesta a notificat administratorul special al debitoarei în sensul că, dată fiind intenția de reorganizare depusă la dosar, planul de reorganizare trebuie depus în termen de 30 zile de la data publicării tabelului definitiv în B.P.I. (20.11.2015), respectiv până la data de 22.12.2015.
Or, raportat la aceste aspecte, nu există nici o justificare pentru debitoare de a nu întocmi și depune planul de reorganizare în termenul de 30 zile de la data publicării în B.P.I. a tabelului definitiv al creanțelor, în condițiile în care apelul declarat împotriva sentinței nr. 1399/F/28.10.2015 nu o dispensa de respectarea acestui termen. Eventuala soluție de admitere a apelului și modificare a tabelului definitiv de creanțe putea determina ulterior o modificare în conținutul planului de reorganizare din perspectiva art. 133 alin. 2 și 4 din Legea 85/2014.
Având în vedere considerentele arătate, acest prim motiv de apel s-a dovedit a fi nefondat.
Al doilea motiv de apel invocat de apelanți vizează încălcarea prevederilor art. 97 din Legea insolvenței, apelanții susținând că, în lipsa raportului arătat de acest text de lege, care să fie votat de adunarea generală a creditorilor, nu se putea dispune intrarea societății debitoare în faliment.
În analiza acestui motiv de apel, Curtea a reținut că textul art. 145 din Legea insolvenței reglementează mai multe cazuri în care judecătorul-sindic poate decide intrarea unei societăți în faliment. După cum rezultă din cuprinsul sentinței apelate, în speța de față judecătorul-sindic a dispus începerea procedurii falimentului în temeiul art. 145 alin. 1 lit. B teza întâi din Legea 85/2014, care reglementează situația în care debitorul, deși și-a declarat intenția de reorganizare, nu a propus un plan de reorganizare.
Dat fiind motivul pentru care s-a dispus începerea procedurii falimentului, existența raportului prevăzut de art. 92 sau art. 97 nu prezintă nici o relevanță, căci legea reglementează în mod distinct la art. 145 lit. D drept caz pentru începerea procedurii falimentului situația în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului în faliment potrivit art. 92 alin. 5 sau art. 97 alin. 5.
Doar în situația în care judecătorul-sindic ar fi dispus începerea procedurii falimentului în baza art. 145 alin. 1 lit. D prezenta relevanță existența, discutarea în ședința adunării creditorilor și aprobarea respectivului raport. Pe când în situația avută în vedere de către judecătorul-sindic - nedepunerea unui plan de reorganizare de către debitor (art. 145 alin. 1 lit. B) - existența unui raport cu propunerea de intrare în faliment din partea administratorului judiciar și discutarea acestuia în ședința adunării creditorilor nu erau necesare. Prin urmare, și acest motiv de apel a fost neîntemeiat.
În fine, în ceea ce privește susținerea apelanților, cum că nu ar fi fost înștiințată debitoarea despre intenția administratorului judiciar de a solicita intrarea în faliment, nici această susținere nu poate duce la admiterea apelului, în condițiile în care aceasta a fost notificată în mod expres de către administratorul judiciar despre posibilitatea de a depune planul de reorganizare, consecința nedepunerii planului fiind reglementată în mod expres de lege.
Raportat la toate considerentele arătate, în baza art. 480 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost respins apelul ca nefondat și menținută ca legală și temeinică sentința apelată.
| ← Apel. contestaţie măsură administrator judiciar. caracterul... | Apel. procedura insolvenţei. netemeinicia cererii debitorului,... → |
|---|
