Apel. procedura insolvenţei. contestaţie hotărâre adunare creditori. inexistenţa unor dispoziţii legale care să interzică creditorilor să voteze în adunare pe motiv că s-ar afla în conflict de interese
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 108 din data de 14.04.2016
Apel. Procedura insolvenței. Contestație hotărâre adunare creditori. Inexistența unor dispoziții legale care să interzică creditorilor să voteze în adunare pe motiv că s-ar afla în conflict de interese
- art. 48 alineat 7, art. 50 alineat 4 din Legea nr. 85/2014
- art. 5 pct. 9 din Legea nr. 85/2014
Decizia nr. 108/A din 14.04.2016
Dosar nr. 1494/111/C/2015/a3-A
Prin Sentința nr. 465 din 20.11.2015, Tribunalul B. a respins contestațiile creditorilor C. E. B. R. S.A, cu sediul în B. și B. T. SA prin Sucursala O., cu sediul în O., împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015 publicată în BPI nr. xxxxx/24.08.2015 în contradictoriu cu creditorii C. I. S. SRL cu sediul în O., A.N.A.F. D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. B., Primăria A., Primăria O. și P. D. O.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe scurt, următoarele:
Este adevărat că art. 51 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, sancționează cu anularea deciziei comitetului creditorilor în situația in care un membru al comitetului creditorilor se află din cauza interesului propriu în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, însă această sancțiune apare după constituirea comitetului creditorilor și nu la momentul constituirii cum in mod eronat susțin contestatoarele.
În ceea ce privește criteriile de constituire a comitetului creditorilor, judecătorul sindic a reținut că potrivit tabelului preliminar de creanță, creditoarea B. T. care beneficiază de dreptul de preferință are cea mai mare valoare a cuantumului creanței, de asemenea creditorul bugetar ANAF DGRFP C. N. deține creanța cea mai mare din categoria creanțelor bugetare, iar SC C. I. S. SRL, deține cea mai mare creanță din categoria creanțelor chirografare, creditori care și-au manifestat să facă parte din comitetul creditorilor, astfel că nefiind nici un motiv de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor, instanța în baza art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, a respins ca neîntemeiate contestațiile creditorilor împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015 publicată în BPI nr. xxxxx/24.08.2015.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a formulat apel, creditoarea C. E. B. SA solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate, judecarea procesului, evocând fondul și pe cale de consecință, admiterea contestației formulate împotriva hotărârii adoptate în Adunarea creditorilor debitorului M. A. F. din 21.08.2015, anularea hotărârii cu privire la punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi și dispunerea reconvocării adunării creditorilor, având ca ordine de zi cele două puncte contestate.
În primul rând, apelanta critică sentința atacată pe motivul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a contestației formulate, cu privire la confirmarea lichidatorului judiciar și stabilirea remunerației acestuia, conform art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, apreciind că a nu motiva a hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, motiv pentru care, solicită anularea sentinței și judecarea procesului de către instanța de apel.
Pe fond, solicită admiterea apelului, față de motivele de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din 21.08.2015, astfel:
În ceea ce priește conflictul de interese, precizează că debitorul M. A. deține controlul, conform art. 4 pct. 9 din Legea nr. 85/2014, asupra creditorului SC C. I. S. SRL, motiv pentru care ar exista un conflict de interese general existent la data exprimării votului în adunarea creditorilor, între interesul celor doi și interesul celorlalți creditori ai debitorului și nu un conflict de interese particular, care trebuie analizat de la caz la caz și la care face referire art. 51 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.
Mai mult, arată că intimații creditori, prin apărările lor, nu au înlăturat prin probă contrată această prezumție. Așadar, conflictul de interese rezultă din următoarele aspecte: creditorul SC C. I. S. SRL este deținut 95% de debitorul M. A., deschiderea procedurii falimentului a fost solicitată tocmai de debitorul, iar C. V. A. SPRL, a fost confirmat în adunarea creditorilor de către M. A. și SC C. I. S., la propunerea debitorului M. A., astfel cum reiese din cererea de deschidere a procedurii, fiind aprobată de judecătorul sindic prin încheierea nr. 179/2015.
În ceea ce privește încălcarea scopului legii insolvenței, apelanta apreciază că prin luarea în considerare a votului SC C. I. S. SRL și desemnarea acestuia în calitate de membru în comitetul creditorilor se ajunge la situația în care, procedura falimentului se va desfășura în scopul debitorului și nu al creditorilor reali ai acestuia, debitorul ajungând să decidă cu privire la modalitate de valorificare a bunurilor ca și într-o activitate normală, mai ales că prin încheierea nr. 179/15.05.2015 judecătorul sindic a interzis debitorului să-și administreze averea.
Pe de altă parte, referitor la existența abuzului de drept, apelanta apreciază că debitorul, prin votul exprimat în numele celor doi creditori controlați, și-a exercitat abuziv dreptul de a stabili componența comitetului creditorilor, desemnarea lichidatorului și stabilirea onorariului acestuia, creând un dezechilibru între interesul creditorilor controlați de debitor și interesul celorlalți creditori, ceea ce se sancționează prin anularea adunării creditorilor din 21.08.2015.
În concluzie, pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de apel, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulată.
Tot împotriva aceleiași hotărâri, în termen și legal timbrat, a formulat apel și creditoarea B. T. SA solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015 și pe cale de consecință: anularea procesului verbal al Adunării Creditorilor M. A. F. din data de 21.08.2015 în ceea ce privește punctul 2 și 3 al ordinii de zi; desființarea Hotărârii adoptate în cadrul Adunării Creditorilor M. A. F. din data de 21.08.2015 cu privire la desemnarea Comitetului Creditorilor respectiv confirmarea lichidatorului judiciar și stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, ca fiind nelegală.
În motivare, apelanta critică faptul că au fost nesocotite prevederile art. 2 și 4 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că unul dintre creditorii majoritari, respectiv C. I. S. SRL, (a cărui vot a fost decisiv în cadrul Adunării Creditorilor), dar și creditorul M. A. F. se află sub controlul debitorului a cărui procedură simplificată se derulează. În aceste condiții, prin admiterea fără rezerve a exprimării dreptului de vot asupra deciziilor de derulare a procedurii simplificate societății C. I. S. SRL, dar și "creditorului" M. A. F., raportat și la procentul deținut de cel dintâi, apelanta critică faptul că se ajunge pe cale deturnată ca voința debitorului să primeze în legătură cu toate deciziile de oportunitate rezervate creditorilor, cu ignorarea caracterului colectiv al procedurii, al scopului acesteia si al drepturilor creditorilor.
Pe de altă parte, creditorul critică hotărârea atacată ca fiind dată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 51 alin. 5 prima teza din Legea nr. 85/2014, apreciind că prima instanță a dat o interpretare izolată acestor dispoziții.
Totodată, critică și faptul că, în pofida elementelor de fapt care dovedesc cu evidență legătura creditorilor în discuție cu debitorul și controlul pe care acesta din urmă îl exercită asupra acestora, prin hotărârea apelată aceste aspecte nu sunt analizate pentru a se stabili, distinct de problema componenței comitetului creditorilor, dacă creditorul decident C. I. S. (al cărui acționar în proporție de 95% și administrator era M. A.- F.) era în drept să voteze asupra confirmării lichidatorului și onorariului acestuia.
Astfel, pentru toate motivele invocate, apreciază că se impune admiterea apelului formulat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29.02.2016, față de apelul creditoarei C. E. B., intimata B. T. a solicitat admiterea apelului, pentru aceleași motive invocate prin cererea de apel formulată de către aceasta din urmă.
Intimata SC C. I. S. SRL, prin întâmpinarea formulată, față de apelurile formulate, solicită respingerea acestora ca nefondate și menținerea sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește prima critică adusă de apelante, intimat precizează că desființarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza numai pentru motive de nelegalitate, verificarea oportunității hotărârilor luate în cadrul acestei adunări neintrând în cadrul atribuțiilor judecătorului sindic, conform dispozițiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței. Or, desființarea hotărârii adunării creditorilor pe motiv că unul dintre membrii comitetului creditorilor aleși de adunarea creditorilor s-ar afla în conflict de interese cu interesul creditorilor participanți la procedura insolvenței, presupune, în mod cert, o analiza care excede competenței instanței, astfel cum aceasta a fost limitată de legiuitor la motive de nelegalitate, sens în care invocă și jurisprudența.
În continuare, referitor la incidența în speță a dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, intimata apreciază că, întrucât legea nu prevede o altă cerință pentru ca un creditor să fie ales în calitate de membru al comitetului creditorilor, în afară de condiția reprezentativității, nici judecătorul - sindic și nici instanța de apel nu au posibilitatea să stabilească o cerință suplimentară, căci altfel ar adăuga la lege, operațiune nepermisă, iar simpla posibilitatea a ivirii unui conflict de interese nu poate conduce la considerarea unui creditor ca neeligibil în cadrul Comitetului creditorilor, legiuitorul prevăzând remediile necesare în vederea asigurării îndeplinirii scopului procedurii insolvenței, în această situație.
Nu în ultimul rând, referitor la incidența, în speță, a dispozițiilor art. 5 pct. 19 și art. 49 din Legea nr. 85/2014, invocate de apelante, intimata susține că creditorul, de plano, nu se poate afla în conflict de interese care să nu îi permită acestuia să voteze în cadrul Adunării creditorilor, interdicția fiind reglementată doar pentru membrii Comitetului creditorilor și intervine după constituirea comitetului creditorilor în cadrul ședințelor proprii ale acestui organ colegial.
Mai mult, intimata apreciază că apelantele nu au posibilitatea în acest cadru procesual - al acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor - să pună în discuție dreptul de vot al SC C. I. S. SRL, prin prisma inexistenței creanței iar nelegalitatea Hotărârii Adunării creditorilor nu poate fi determinată de nelegalitatea tabelului preliminar de creanțe. O modificarea ulterioară a valorii creanței poate conduce la o lipsire de efecte a hotărârii adunării creditorilor în temeiul art. 49 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, aspect cu care, însă, instanța nu a fost investită.
În concluzie, pentru argumentele prezentate, pe larg, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea apelurilor ca nefondate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă și textele legale menționate în cuprinsul acesteia.
Și intimatul M. A. F., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelurilor și păstrarea, în tot, a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele motive:
Apelul este neîntemeiat față de împrejurarea că desființarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza numai pentru motive de nelegalitate, însă prin contestație s-a solicitat verificarea oportunității hotărârilor luate în cadrul acestei adunări, atribuție care nu este stabilită prin lege judecătorului sindic, conform dispozițiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței.
Nu poate fi primită susținerea din apel că simpla posibilitate a ivirii, în viitor a unui conflict de interese poate conduce la considerarea unui creditor ca neeligibil în cadrul Comitetului creditorilor, față de această susținere, sentința apelata fiind temeinică și legală, care nu este susținută de prevederile Legii nr.85/2006 - art. 51 alin. (5) si art. Șl alin. (7) din Legea nr.85/2014.
Apelul se impune a fi respins și față de împrejurarea că în speță, creditorul de plano nu se poate afla în conflict de interese care să nu îi permită acestuia să voteze în cadrul Adunării creditorilor. Interdicția este reglementată doar pentru membrii Comitetului creditorilor și in mod legal s-a reținut în Sentința că poate intervine doar după constituirea comitetului creditorilor, în cadrul ședințelor proprii ale acestui organ colegial. Mai mult, arată că nu s-a invocat vreun temei legal care să confirme acest motiv de apel.
Intimatul apreciază că existenta unei contestații care vizează creanța unuia dintre creditorii participanți la adunarea creditorilor nu determină ca hotărârea adunării creditorilor să fie nelegală, iar motivul de apel care vizează nemotivarea sentinței nu poate fi primit, având în vedere că hotărârea atacată corespunde tuturor exigențelor impuse de art. 425 Cod procedură civilă.
Așadar, față de susținerile prezentate, pe larg, în întâmpinare, solicită respingerea apelurilor.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată de dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă și toate textele legale menționate în întâmpinare.
Curtea de apel, analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă și art.43 din Legea nr.85/2014 să dispună respingerea lor pentru următoarele considerente:
Creditoarele apelante C. E. B. SA și B. T. S.A au formulat contestație împotriva hotărârii adoptate in Adunarea Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015, solicitând instanței anularea hotărârii cu privire la punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi, respectiv: Desemnarea comitetului creditorilor și Confirmarea și stabilirea remunerației lichidatorului judiciar, ca fiind nelegale și să se dispună reconvocarea adunării creditorilor având ca ordine de zi cele două puncte contestate.
Contestațiile formulate de cele două creditoare au fost respinse ca neîntemeiate de către judecătorul sindic, acestea apelând sentința pronunțată, atât prin prisma modului în care aceasta a fost motivată, cât și cu privire la modul în care instanța a aplicat și interpretat dispozițiile legale incidente cauzei.
Sub un prim aspect apelantele au invocat nemotivarea în cuprinsul sentinței a soluției de respingere a contestației cu privire la confirmarea lichidatorului judiciar și a remunerației acestuia, respectiv încălcarea prevederilor art.425 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă.
Conform acestei dispoziții legale, hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea în fapt și în drept a soluției pronunțate este, potrivit art.425 Cod procedură civilă, o condiție de legalitate a hotărârii, lipsa acesteia neputând fi substituită de către instanța de control judiciar chiar dacă soluția pronunțată este confirmată de probele administrate în cauză. Motivarea se impune pentru asigurarea legalității hotărârii în sensul explicării dispozitivului ce intră în puterea lucrului judecat, lipsa acestei motivări sau argumentarea insuficientă echivalând cu o nesoluționare în fond a cauzei.
Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești impusă instanțelor naționale prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, chiar dacă nu implică existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.
În speță, nu se poate reține nerespectarea condiției de legalitate vizând nemotivarea parțială a sentinței apelate cu privire la soluția de respingere a contestației la confirmarea lichidatorului judiciar și a remunerației acestuia câtă vreme motivele pentru care s-a contestat hotărârea adunării creditorilor cu privire la acest punct sunt identice cu cele invocate la desemnarea componenței comitetului creditorilor, iar din cuprinsul considerentelor sentinței rezultă că au fost cercetate și analizate aceste motive invocate de cele două apelante.
Într-adevăr nu se menționează textual și cel de al doilea punct de hotărâre contestat odată cu analizarea motivelor comune invocate pentru ambele puncte contestate, însă acest fapt nu duce la nulitatea sentinței câtă vreme motivele sunt comune ambelor puncte, acestea fiind analizate prin prisma stării de fapt și de drept, existând posibilitatea grupării motivelor invocate pentru ambele puncte contestate și analizarea lor în comun câtă vreme ele sunt aceleași.
Drept urmare, nu pot fi avute în vedere motivele de apel invocate de apelante sub acest aspect, hotărârea apelată respectând cerințele de legalitate privind conținutul considerentelor.
În ce privește motivele de apel invocate pe fondul dreptului dedus judecății, curtea a reținut că acestea sunt de asemenea nefondate, neputându-se reține nulitatea hotărârii adunări creditorilor.
Astfel, potrivit prevederilor art. 48 alin.7 din Legea nr. 85/2014, hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul sindic pentru nelegalitate. Motivele de nelegalitate ale hotărârii pot viza modalitatea de convocare, de tinere a ședinței creditorilor, cvorumul și majoritatea necesară adoptării legale a hotărârilor, etc.
În speță, creditoarele apelante au invocat drept motive de nelegalitate a hotărârilor adoptate la punctul 2 și 3, exprimarea nelegală a votului în cadrul adunării de către creditorii SC C. I. S. SRL și M. A. F., precum și desemnarea nelegală în comitetul creditorilor a SC C. I. S. SRL, invocând existența unui conflict de interese general între acești creditori și restul creditorilor, încălcarea scopului legii insolvenței și săvârșirea unui abuz de drept.
Din tabelul preliminar de creanțe al creditorilor debitorului rezultă că creditorii SC C. I. S. SRL și M. A. F., sunt înregistrați în tabel la categoria creditorilor chirografari, deținând 60,08 % din total creanțe, respectiv 0,08% din total creanțe. Ca efect al înscrierii în tabelul de creanțe, cei doi creditori au dobândit calitatea de creditori îndreptățiți să participe la procedură în sensul vizat de art.5 pct. 19 din legea insolvenței, calitate care le dă dreptul de a participa la ședințele adunării creditorilor și de a vota în cadrul acestora asupra punctelor fixate pe ordinea de zi supusă dezbaterii. Faptul că înscrierea la masa credală a fost contestată de către alți creditori nu duce la eliminarea dreptului de vot câtă vreme până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să fie eliminați din tabel, creditorii respectivi se bucură de toate drepturile conferite de acceptarea dreptului lor de creanță prin înscrierea în tabel.
Din cuprinsul normelor legale ce reglementează adunarea creditorilor rezultă ca legiuitorul nu a prevăzut situații în care dreptul de vot al creditorilor să fie restrâns în sensul imposibilității de a vota în anumite situații sau probleme supuse dezbaterii, restrângeri existând doar în cazul votului în cadrul comitetului creditorilor sau a planului de reorganizare, unde s-a prevăzut obligația de abținere a creditorului cu interese contrare celorlalți participanți la procedură,respectiv participarea la vot condiționat de îndeplinirea unor cerințe legale. Deoarece situațiile în care creditorii nu pot vota ori au obligația de a se abține sunt prevăzute expres de legiuitor, fiind de strictă aplicare, aceste situații nu pot fi extinse și la alte cazuri în care legiuitorul nu a înțeles prin norme legale să limiteze dreptul de vot.
În cauză, apelantele au invocat că cei doi creditori mai sus arătați, nu ar fi trebuit să li se permită să participe la vot ori ar fi trebuit să se abțină deoarece s-ar afla în conflict de interese general cu interesul restului creditorilor, conflict care ar duce la încălcarea scopului legii insolvenței și ar face ca debitorul să poată participa la luarea unor decizii în cazuri nepermise de lege. În privința punctul 2 de pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor, la care s-a discutat desemnarea comitetului creditorilor, apelantele au apreciat nelegală desemnarea în componenta comitetului creditorilor a creditorului SC C. I. S. SRL, deoarece acesta ar trebui sa se abțină sa fie membru în Comitetul Creditorilor, fiind în conflict de interese deoarece are ca și administrator și asociat majoritar (95 % din capitalul social) pe dl. M. A. F.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor aceștia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei care dețin creanțe ce beneficiază de cauze de preferință, creanțe bugetare și creanțe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii și care se oferă voluntar, selecția fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanțelor prezente. Din analiza textului legal rezultă că legiuitorul nu a prevăzut cazuri de conflict de interese ca motiv de abținere de la vot pentru constituirea comitetului creditorilor, situația fiind prevăzută doar ulterior constituirii comitetului, la art. 51 alin. 1 pct. 5 din lege, care sancționează cu nulitatea decizia comitetului creditorilor în situația în care un membru al comitetului creditorilor se află din cauza interesului propriu în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură.
Apelantele au invocat incidența art. 5 pct. 9 din Legea insolvenței, respectiv controlul pe care îl exercită M. A. în societatea creditoare, persoană care este practic și debitorul supus legii insolvenței, cele două calități aflându-se în opoziție. Într-adevăr, în speță, situația invocată de apelante este una atipică, în care aceeași persoană fizică are calitatea de debitor, creditor sau reprezentant al unei persoane juridice creditor, însă acest fapt nu poate duce la eliminarea dreptului de vot al creditorilor respectivi în mod absolut de la orice problemă supusă dezbaterii în cadrul adunării creditorilor, câtă vreme o asemenea restrângere a dreptului de vot nu este prevăzută de lege, excepțiile în care dreptul de vot este limitat fiind de strictă interpretare.
Practic, apelantele au solicitat restrângerea dreptului de vot din motive de oportunitate pentru a se evita pe viitor orice conflict de interese și orice posibilitate de a se ajunge la o decizie a comitetului creditorilor nelegală, având în vedere prevederile art. 51 alin. 4-5 din legea nr. 85/2014, solicitând înlăturarea dreptului creditorului SC C. I. S. SRL de a fi membru în comitetul creditorilor, respectiv restrângerea dreptului de vot a creditorului persoană fizică și a societății la care persoana fizică deține controlul. Or, o asemenea solicitare nu poate fi primită, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut limitări sub acest aspect în privința drepturilor creditorilor de a face parte din comitetul creditorilor, în normele legale fiind prevăzute remedii procedurale în cazul în care în anumite situații exprese poate intervenii un asemenea conflict de interese cu ocazia adoptării unor hotărâri. Abținerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a dreptului creditorului, fiind o situație de excepție reglementată de lege, aceasta fiind de strictă interpretare și care nu poate fi extinsă în cazul votul exprimat în adunarea creditorilor. Simpla posibilitate a ivirii unui conflict de interese nu poate conduce în mod automat la considerarea unui creditor ca fiind neeligibil în cadrul comitetului creditorilor, iar faptul că unul dintre creditori ar putea avea în viitor un alt interes care să nu fie comun cu interesul celorlalți creditori, nu poate duce la incompatibilitatea acelui creditor a fi ales în calitate de membru al comitetului creditorilor.
În ceea ce privește criteriile de constituire a comitetului creditorilor, curtea reține că acestea au fost respectate câtă vreme creditorii aleși în comitet si-au exprimat disponibilitatea de a face parte din comitet și dețin fiecare cea mai mare creanță din categoria din care fac parte.
Referitor la cel de al treilea punct al ordinii de zi la care s-a discutat confirmarea lichidatorului judiciar și a remunerației acestuia, motivele de nelegalitate invocate de creditoare sunt aceleași cu cele invocate la punctul doi vizând obligația celor doi creditori de a se abține de la vot în cadrul adunării și conflictul de interese în care aceștia se află cu ceilalți participanți la procedură. Or, așa cum s-a arătat mai sus legiuitorul nu a prevăzut decât cu titlu de excepție obligația abținerii de la vot din cauza unui conflict de interese în cadrul comitetului creditorilor, ori a inexistenței dreptului de vot în cazul vizat de art.138 alin.5 din lege, situații ce nu pot fi extinse în speță, problema supusă dezbaterii nefiind identică cu cea în raport de care s-a prevăzut limitarea dreptului de vot. Faptul că practicianul în insolvență a fost numit inițial la cererea debitorului, fiind confirmat în cadrul adunării creditorilor prin votul aceleiași persoane fizice care deține și calitatea de creditor ori votul exprimat de un alt creditor la care aceeași persoană deține controlul, nu duce în mod automat la nulitatea hotărârii adoptate câtă vreme votul exprimat a fost în calitate de creditori înscriși la masa credală și al căror drept de vot nu a fost limitat de către legiuitor prin vreo normă legală. Nu se poate reține nici încălcarea scopului legii insolvenței, câtă vreme interesul exprimat prin cererea de înscriere la masa credală a celor doi creditori a fost recuperarea creanțelor pe care le dețin împotriva debitorului, scop ce coincide cu cel prevăzut la art. 2 și 4 din lege, nefiind dovedit vreun interes contrar al acestora ori producerea vreunui prejudiciu în sarcina altor creditori pentru a se putea reține existența vreunui abuz de drept prin votul exprimat în cadrul adunării. Nu se poate reține nici eludarea scopul prevederilor art. 57 alin. 2 din legea nr. 85/2014, conform căruia creditorii pot decide confirmarea lichidatorului judiciar desemnat provizoriu sau desemnarea altui lichidator judiciar, câtă vreme votul a fost exprimat în calitate de creditori ai debitorului și nu în altă calitate.
Drept urmare, curtea a reținut că nu pot fi avute în vedere motivele de apel invocate de cele două apelante creditoare, judecătorul sindic aplicând corect dispozițiile legale incidente cauzei raportat la starea de fapt invocată, hotărârea pronunțată fiind una legală și temeinică.
În consecință, instanța a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate și menținerea în tot a sentinței atacate.
În conformitate cu prevederile art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea apelantelor la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel în favoarea intimatului M. A., reduse raportat la complexitatea și circumstanțele cauzei.
| ← Procedura insolvenței. conversia reorganizării judiciare în... | Apel. procedura insolvenţei. contestaţie tabel.... → |
|---|
