Apel. procedura insolvenţei. netemeinicia cererii debitorului, de obligare a creditorului care a formulat cererea de deschidere a procedurii, la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a renunţării acestuia din urmă la judecată, în situaţia în care ren
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 133 din data de 28.04.2016
Apel. Procedura insolvenței. Netemeinicia cererii debitorului, de obligare a creditorului care a formulat cererea de deschidere a procedurii, la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a renunțării acestuia din urmă la judecată, în situația în care renunțarea s-a făcut datorită plății creanței de către debitor, făcută după comunicarea cererii de deschidere a procedurii. Culpa procesuală.
- art. 406 alineat 3 Noul Cod de procedură civilă
Decizia nr. 133/C/2016 - A din 28.04.2016
Dosar nr. 3233/111/C/2015 - A
Prin Sentința nr. 31/F/13.01.2016, Tribunalul B. în baza art. 406 din Noul Cod de procedură civilă, a luat act de renunțarea creditoarei SC A. SRL, la judecarea cererii introductive a insolvenței debitoarei SC G. C. SRL.
A respins contestația debitoarei SC G. C. SRL, cu sediul în O.
A respins cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 12.10.2015 prin Serviciul Registratură, creditoarea a depus o cerere de renunțare la judecată a cererii introductive.
Având în vedere cererea de renunțare la judecată a creditoarei, față de principiul disponibilității părții în procesul civil, în baza art. 406 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea creditoarei la cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
Față de cererea de renunțare la judecată a creditoarei, judecătorul sindic a respins ca fiind lipsită de obiect contestația debitoarei la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoare.
În ceea ce privește cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că prin întâmpinarea depusă de către debitoare la data de 14.10.2015, aceasta a învederat instanței că a fost achitat integral debitul la data de 28.09.2015, după înregistrarea cererii introductive a creditoarei, astfel că în cauză instanța nu a putut să rețină cupla procesuală a creditoarei, considerente față de care în baza art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă judecătorul sindic a respins cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelanta debitoare SC G. C. SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a admite cererea sa de obligare a creditoarei SC A. SRL prin administrator D. B. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ea în sumă totală de 2.500 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în contestație (200 lei) și onorariu avocațial (2300 lei).
În motivarea apelului, apelanta debitoare a arătat că la data de 02.10.2015 a fost comunicată la sediul său o cerere de deschidere a procedurii insolvenței din partea creditoarei SC A. SRL, având la bază o datorie a sa care a fost achitată la data de 28.09.2015.
La data de 05.10.2015, deci ulterior primirii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea a înregistrat la dosar o cerere de renunțare la judecată.
Între timp, a formulat și o contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii pe care a timbrat-o conform legii, cu 200 lei.
Prin hotărârea atacată, instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii introductive a creditoarei SC A. SRL și a respins ca rămasă fără obiect contestația sa, însă a respins și cererea sa de obligare a creditoarei la cheltuieli de judecată, cheltuieli care au fost justificate cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Conform art. 406 al. 3 Cod de procedură civilă " Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.";
Or, așa cum a arătat, renunțarea la judecată s-a făcut de către creditoare după comunicarea cererii introductive, astfel că aceasta este în culpă procesuală și având în vedere că a solicitat și justificat cheltuielile de judecată, instanța trebuia să o oblige pe creditoare la cheltuieli - textul de lege invocat mai sus nelăsând la aprecierea instanței de judecată această chestiune.
A apreciat că textul invocat mai sus este incident în speță și nu cel reținut de instanță prin hotărârea atacată, art. 453 al. 1 Cod de procedură civilă.
Astfel, nu se află în situația prevăzută de art. 453 al. 1 Cod procedură civilă - " Partea care pierde procesul va fi obligată ... ci se află în situația în care s-a renunțat la judecarea cererii introductive, culpa procesuală revenind celui care a renunțat la cerere după ce aceasta a fost comunicata părții adverse.
Raportat la cele reținute de instanță referitoare la plata debitului după înregistrarea cererii introductive, a arătat că scopul prevăzut de lege pentru cererea de deschidere a procedurii nu este acela de urgentare/obligare la plata debitului, ci conform art. 2 din Legea nr. 85/2014 - "Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia."
Din acest punct de vedere, aparența de drept era în favoarea sa în sensul că cererea de deschidere a procedurii a fost formulată cu rea credință, fiindu-i deturnat scopul prevăzut de lege și urmărindu-se șicanarea și intimidarea sa.
În drept, a invocat prevederile art. 43 și urm. Legea nr. 85/2014, art. 406 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare SC A. SRL a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, precum și obligarea apelantei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată, conform documentelor justificative anexate prezentei.
În apărare, a arătat că la data de 25.09.2015, a înregistrat pe rolul instanței de judecată o cerere de deschidere a procedurii de insolvență împotriva apelantei-debitoare, având în vedere că aceasta avea de achitat un debit în valoare de 593 301.53 lei.
La data de 29.09.2015, pârâta a achitat suma de 593 301.53 lei reprezentând debit principal, ulterior datei de înregistrare a cererii de chemare în judecată.
La data de 10.11.2015, parata a achitat suma de 3918.07 lei reprezentând dobânda legală, tot ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
Astfel, a solicitat a se lua act de faptul că pârâta a fost notificată anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, inclusiv a fost înștiințată despre demersurile judiciare ce urmau a fi întreprinse împotriva sa, în cazul în care nu înțelegea să-și îndeplinească obligațiile de bună voie.
Dacă pârâta era de buna credință, trebuia să fi efectuat măcar plați parțiale din debitul principal, indiferent de cuantumul acestora pentru a-și demonstra buna credință.
A mai arătat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a acestei situații înaintând către debitoare nenumărate notificări de plată prin intermediul mandatarului său U. & A. SRL însă, de fiecare dată se amâna efectuarea plății pe motiv că nu au disponibilul necesar.
De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că din culpa exclusivă a pârâtei a fost nevoită să introducă prezenta cerere de chemare în judecată pe rolul instanțelor, având în vedere că aceasta nu și-a îndeplinit la timp obligațiile de plată asumate prin contract deși a fost notificată în nenumărate rânduri anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, iar potrivit dispozițiilor art. 1350 cod civil părțile sunt ținute să își execute obligațiile pe care le-a contractat și cele ale art. 1516 Cod civil potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, cât și cele ale art. 1531 Cod Civil potrivit cărora, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Mai mult decât atât, a solicitat a se avea în vedere faptul că invitația la conciliere depusă de pârâtă la dosarul cauzei, i-a fost comunicată doar cu intenția de a amâna efectuarea plății, ca urmare a nenumăratelor notificări de plată trimise de ea și de către mandatarul său anterior către aceasta.
Având în vedere dispozițiile art. 454 Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora, pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
Astfel, debitorul a fost pus în întârziere anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, conform notificărilor depuse deja la dosarul cauzei și mai mult decât atât, acesta se află de drept în întârziere conform dispozițiilor art. 1523 alin 2 lit. d) Cod Civil potrivit cărora, "debitorul se află de drept în întârziere când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi."
În drept, a invocat dispozițiile art. 205, 454 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, precum și pe dispozițiile art. 1350, 1516 și 1531 și următoarele Cod Civil.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța a reținut că apelul este nefondat.
În speță, apelanta debitoare solicită instanței de apel să dea eficiență prevederilor art. 406 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, în conformitate cu care, dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Însă, astfel cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, renunțarea la judecată de către creditoare s-a făcut ca urmare a achitării de către societatea debitoare a debitului pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, ulterior înregistrării cererii de deschidere a procedurii. În fapt, cererea a fost formulată la data de 25.09.2015, iar plata creanței a fost făcută la data de 28.09.2015, potrivit OP nr. xxxx aflat la fila 103 din dosarul de insolvență. În aceste condiții, creditoarea a depus cererea de renunțare la judecată la data de 05.10.2015.
În acest context, chiar dacă actul de dispoziție al renunțării la judecată a survenit după comunicarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, acesta a fost determinat de achitarea de către debitoare a creanței. La fel de bine creditoarea putea să nu renunțe la judecarea cererii sale, fapt ce ar fi atras, în condițiile achitării creanței de către debitoare ulterior declanșării acțiunii, respingerea cererii ca rămase fără obiect potrivit art. 72 alin. 5 din Legea 85/2014 și reținerea culpei procesuale a debitoarei. Iar în aceste condiții, oricum debitoarea nu era îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată, căci fundamentul suportării acestora este culpa procesuală a părții.
Față de aceste considerente, actul de dispoziție al renunțării la judecată nu poate transfera culpa procesuală în sarcina creditoarei, căci textul art. 406 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă sancționează atitudinea reclamantului care, prin simpla sa opțiune, independentă de orice atitudine a pârâtului, renunță la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, iar în această situație este logic ca pârâtul, care a angajat unele cheltuieli până la momentul renunțării, să poată să și le recupereze de la reclamantul care are o poziție oscilantă în privință intenției sale de a angaja litigiul.
În speța de față, însă, nu se poate reține o asemenea ipoteză, căci renunțarea la judecată s-a datorat în exclusivitate achitării datoriei de către debitoare după înregistrarea cererii de deschidere a procedurii, motiv pentru care, în condițiile în care aceasta avea cunoștință despre achitarea debitului, nu se mai justifică demersul său de a angaja cheltuieli cu formularea contestației după ce creditoarea înregistrase deja la dosar cererea de renunțare la judecată.
Raportat la aceste aspecte, instanța de apel a apreciat că textul art. 406 alin. 3 trebuie interpretat nu numai în litera, ci și în spiritul său, prin raportare la culpa procesuală a părții care a determinat renunțarea la judecată din partea reclamantului.
În consecință, apreciind că sentința apelată este legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, s-a dispus respingerea apelului ca nefondat.
În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, cu titlu de onorariu avocațial, această solicitare a fost respinsă ca nefondată, în condițiile în care societatea intimată nu a făcut dovada achitării de către ea însăși a onorariului, ci plata a fost făcută de către S.C. U. & A. S.R.L., pe numele căreia a fost emisă și factura pentru plata onorariului.
Din înscrisurile dosarului, rezultă că între S.C. A. S.R.L. (în calitate de mandant) și S.C. U. & A. S.R.L. (în calitate de mandatar) se încheiase un contract de mandat în vederea recuperării creanței deținute de mandant împotriva S.C. G. C. S.R.L. În temeiul acestui contract, atât contractul de asistență juridică nr. xxxxx/08.03.2016, cât și factura fiscală au fost încheiate de către/pe numele S.C. U. & A. S.R.L.
Or, potrivit deciziei nr. 9/04.04.2016, pronunțată de ÎCCJ în pronunțarea unei hotărâri prealabile, în interpretarea dispozițiilor art. 84 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.
Raportat la această decizie, plata efectuată de către S.C. U. & A. S.R.L., în calitatea sa de mandatar al S.C. A. S.R.L., nu poate fi recuperată de către această din urmă societate, atât timp cât nu aceasta este cea care a achitat contravaloarea onorariului avocațial.
| ← Apel. procedura insolvenţei. obligaţia administratorului... | Procedura insolvenței. conversia reorganizării judiciare în... → |
|---|
