Competenţa generală. Clauza compromisorie. Invocare direct în apel. Soluţie
| Comentarii |
|
Clauza compromisorie nu poate fi invocată direct în apel, nefiind o excepţie de ordine publică.
(Secţia comercială, decizia nr. 423/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, reclamanta Societatea Comercială “M. Co” - S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “C. S.C.C.A.” - SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 19.971.470 lei, contravaloare marfă; 5.683.547 lei, dobânzi bancare; 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 777 din 13.04.1995, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la sumele solicitate.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că diferenţa de preţ era datorată şi provenea din recalcularea cursului dolarului, iar dobânda a fost calculată justificat pentru întârzierea în plata preţului, aşa cum au convenit părţile prin contractul încheiat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că raporturile comerciale dintre părţi s-au întemeiat pe contractul de vânzare cumpărare încheiat de părţi, marfa livrată anticipat a fost acceptată de pârâtă, situaţie în care aceasta datora preţul, în condiţiile stabilite prin contract.
S-a reţinut, de asemeni, că reclamanta a justificat dobânzi în cazul întârzierii plăţii, această situaţie fiind stabilită prin contract.
De asemeni, a fost înlăturată excepţia de necompetenţă invocată.
S-a apreciat că, deşi din art. 29 din contract rezultă că părţile au convenit, prin clauza compromisorie, ca litigiile ce se vor naşte în legătură cu aceste contracte să fie soluţionate pe calea arbitrajului, excepţia clauzei compromisorii a fost ridicată abia în faza soluţionării apelului.
S-a arătat că, prin faptul că nu a ridicat excepţia la judecarea în fond a cauzei, rezultă că, implicit, a acceptat să se judece la instanţa judecătorească.
Clauza compromisorie, înscrisă în contract, care trebuie să exprime voinţa părţilor de a supune arbitrajului eventuale litigii, nefiind o excepţie de ordine publică, nu putea fi invocată de pârâtă în cauză, în faza judecării apelului, pe care l-a declarat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 1.117/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Competenţa generală. Arbitraj. Convenţie arbitrală. Legea... | Competenţa generală. Litigiu între o societate comercială... → |
|---|
