Competenţa teritorială. Obligaţie comercială
| Comentarii |
|
în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.405/1996)
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “C.C.” - SA. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “O.” - S.A. Călăraşi, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 15.083.408 lei, preţ produse livrate şi neachitate; 15.083.408 lei, penalităţi de întârziere; 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1.352/3.04.1996, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta.
S-a arătat că, competenţa teritorială în soluţionarea cauzei revenea Tribunalului Călăraşi, iar procedura de citare nu a fost îndeplinită.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că sesizarea Tribunalul Bucureşti s-a făcut întemeiat pe prevederile art. 10 pct. 4 Cod proc. civ., şi anume -locul unde obligaţia a luat naştere, precum şi locului plăţii.
în ceea ce priveşte judecarea cauzei în lipsa pârâtei, această critică este contrară actelor de procedură existente la dosar. Astfel, s-a constat că procedura de citare a fost îndeplinită, pârâta fiind prezentă prin reprezentant la instanţa de fond, situaţie în care aceasta a fost în măsură să-şi formuleze apărarea.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1.034/1997 a Curţii
Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Competenţa generală. Litigiu între o societate comercială... | Arbitraj. Hotărâre arbitrată. Acţiune în anulare → |
|---|
