Acţiunea în anulare formulată de lichidator

Comentarii

0

Legea nr. 64/1995, art. 61 alin. (1) lit. b) şi c)

Dispoziţiile Legii nr. 64/1995 sancţionează cu nulitatea operaţiunile comerciale efectuate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, precum şi actele încheiate în cei trei ani anteriori, deschiderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor, ori de a le leza în orice alt fel drepturile.

Decizia nr. 513/R din 3 octombrie 2006 - V.C.

Prin sentinţa civilă nr. 315/3.04.2006, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 361/S/2004 al Tribunalului Covasna, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de lichidatorul judiciar R.G.C. împotriva pârâţilor H.A.S. şi H.O., pentru anulare contract şi s-a luat act de renunţarea lichidatorului judiciar la judecarea cererilor privind anularea unor transferuri patrimoniale.

Recursul este întemeiat.

Motivele de recurs invocate de recurent vizează aspecte legate de interpretarea probelor, astfel încât acesta se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi nu dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., judecătorul-sindic, cercetând fondul cauzei, astfel încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul neanalizării fondului.

Cu referire la aspectele de fond ale cauzei reţinem, că dispoziţiile art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată, sancţionează cu nulitatea, operaţiunile comerciale efectuate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită [art. 61 alin. (1) lit. b)] şi actele încheiate în cei trei ani anteriori, deschiderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor, ori de a le leza în orice alt fel drepturile [art. 61 alin. (1) lit. c)].

Relativ la art. 61 lit. b), prima condiţie ce se cere a fi îndeplinită este diferenţa vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului. Frauda debitorului este prevăzută, întrucât prin încheierea actului, debitorul acceptă sau urmăreşte posibilitatea vătămării intereselor creditorilor săi în beneficiul celui cu care a contactat, căruia transferă o valoare patrimonială. Ce-a de-a doua condiţie este ca actul să fi fost încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

în ceea ce priveşte art. 61 lit. c), condiţiile ce se cer a fi îndeplinite privesc în primul rând intenţia debitorului de a frauda drepturile creditorilor, în al doilea rând complicitatea terţului la fraudă (intenţia acestuia de-a leza interesele creditorilor în înţelegere cu debitorul) şi-n ultimul rând actul să fi fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

în speţă, ambele condiţii sunt îndeplinite în ceea ce priveşte art. 61 alin. (I) lit. b), relativ la contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 2138/27.07.2000 la B.N.P. „S.M.” şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu încheierea nr. 2139/27.07.2000 la

B.N.P. „S.M.” (apartament situat în Sf. Gheorghe şi magazin de desfacere, situat în Sf. Gheorghe), judecătorul sindic apreciind în mod greşit că disproporţia dintre prestaţii nu a afectat interesele creditorilor.

Astfel, potrivit contractelor, preţul de vânzare a imobilelor a fost de 90.000.001 lei, respectiv 8.488.181 lei, în condiţiile în care valoarea de circulaţie a imobilelor la 5.07.1999, era de 210.000.000 lei, pentru apartament şi 83.000.000 lei pentru spaţiul comercial (raport de expertiză extrajudiciar întocmit de S.B.). în acelaşi sens, sunt şi înscrisurile orografice, potrivit cărora valoarea de circulaţie a imobilelor în iulie 1999, era cuprinsă între 75.000.000 lei şi 95.000.000 lei, pentru spaţiul comercial şi 200.000.000 lei pentru apartament.

Rezultă că se confirmă disproporţia vădită de valoare între prestaţii, debitoarea înstrăinând imobilele din fondul de comerţ al societăţii la un preţ fraudulos şi derizoriu. Frauda debitorului şi complicitatea terţilor — cumpărători rezultă şi din faptul că administratorul societăţii, H.O. şi unul din asociaţi, U.S., sunt cumpărătorii imobilelor sus amintite.

Cu privire la situaţia financiară a debitoarei S.C. „P.C.E.E.” SRL de la data încheierii contractelor analizate, raportul lichidatorului judiciar depus în dosarul de faliment 2383/S/2003 a relevat că, în anul

1999 elementele de activ acopereau la limită obligaţiile societăţii, urmând ca în anul 2000 diferenţă, activ - pasiv să fie negativă, fiind primul semnal al intrării societăţii în insolvenţă. Aceasta, în condiţiile în care activele circulante erau artificial mărite datorită stocurilor de produse ce reprezentau marfa (ziare şi reviste returnate) aflate în stoc şi care nu erau valorificabile. Se mai arată că, în perioada ianuarie

2000 - ianuarie 2002, disponibilităţile băneşti existente nu au fost folosite eficient, în sensul că n-au fost achitate în mare parte obligaţiile faţă de buget şi fondurile speciale, fapt ce-a generat majorări şi penalităţi, situate la nivelul lunii noiembrie 2001 la suma de 754.220 mii lei.

în consecinţă, transferurile patrimoniale, derulate în intervalul inai - iulie 2000, incluzând şi cele ce fac obiectul prezentei cereri, prin care debitoarea şi-a înstrăinat patrimoniul în proporţie de 90%, vânzându-l către terţe persoane ori societăţi şi tară ca preţul să fie identificat contabil, nu au fost încheiate în cursul desfăşurării normale a activităţii, ci într-o perioadă în care debitoarea avea o evoluţie negativă, cu acumulare de mari datorii. Astfel, prin înstrăinarea activelor s-a urmărit vătămarea intereselor creditorilor.

Cu referire la contactul de donaţie încheiat între H.O. şi H.A.S., autentificat cu încheierea nr. 2810/12.09.2002 la B.N.P. pur

tând asupra imobilului apartament situat în Sf. Gheorghe, se constată că acesta este anulabil, urmare a anulării actului principal, contractul de vânzare-cumpărare, autentificat cu încheierea nr. 2138/27.07. 2000 la

B.N.P. „S.M.”, ca o consecinţă a principiului că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi. Aceasta şi-n contextul în care liberalitatea nu s-a produs în cursul desfăşurării normale a activităţii, subdobânditorul H.A.S. fiind complice la fraudă, el fiind asociat al firmei şi codobânditor al imobilului, prin actul de vânzare-cumpărare iniţial.

Nu sunt întrunite în cauză condiţiile art. 61 lit. c) din Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată, în ceea ce priveşte actele contabile supuse judecăţii în speţă.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: