Contract comercial. Penalităţi. Lege aplicabilă. Termen de prescripţie. Forţa majoră
| Comentarii |
|
în speţă, părţile au perfectat contractul la 26 februarie 1992, deci anterior intrării în vigoare atât a Legii nr. 76/1992, cât şi a Legii nr. 82/1992. La art. 2 lit. c al contractului comercial s-a prevăzut o penalitate de 1 % pe zi din valoarea produsului, până la restituirea sa.
în atare situaţie, prevederile celor două legi în mod eronat au fost invocate de recurentă, cunoscut fiind principiul neretroactivităţii legii civile, în virtutea căruia legea reglementează numai raporturile juridice ce se nasc după intrarea în vigoare; or, contractul era încheiat anterior intrării în vigoare a celor două legi.
în atare situaţie, în mod corect s-au acordat penalităţile în raport cu prevederile contractului.
Nici critica referitoare la existenţa unor împrejurări asimilabile forţei majore nu poate fi reţinută, întrucât greutăţile legate de importuri nu îndeplinesc condiţiile cumulative prevăzute pentru forţa majoră, imprevizibilitatea şi caracterul insurmontabil.
Prin recurs, pârâta a criticat decizia civilă a curţii de apel, care a avut în vedere termenul general de prescripţie de 3 ani ca fiind corect aplicat de instanţa de fond la stabilirea cuantumului penalităţilor, considerând că sunt aplicabile în speţă prevederile art. 4 lit. b din Decretul nr. 167/1958 care stabileşte un termen de prescripţie de 6 luni.
Prin Legea nr. 15/1990 unităţile de stat s-au reorganizat în regii autonome şi societăţi comerciale.
în aceste condiţii şi cunoscând că art. 134 alin. 1 din Constituţie prevede că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular şi deci nu îngăduie diferenţierea din art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 sub raportul duratei termenului de prescripţie.
(CSJ, s. com., dec. nr. 63/1995, Dr. nr. 12/1995, p. 83)
| ← Acţiune în anularea hotărârii adunării generale | Contract comercial. Penalităţi. Condiţii de exigibilitate → |
|---|
