Contract comercial. Penalităţi. Condiţii de exigibilitate
| Comentarii |
|
Pârâta (societate comercială) a declarat recurs împotriva obligării sale la plata preţului datorat şi penalităţilor de întârziere, susţinând, în esenţă, că între ea şi reclamant, nu au fost stabilite termene scadente precise (decadale, lunare, trimestriale etc.), situaţie în care scadenţa plăţii s-a realizat numai la data formulării notificării de punere în întârziere şi de constatare a incapacităţii de plată, iar penalităţile de întârziere ce-i puteau fi pretinse sunt, în acest caz, numai pentru 11 zile.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Din dosarul cauzei se constată că livrările de produse efectuate de reclamantă către pârâtă, primite de aceasta fără obiecţii, s-au derulat pe baza unui contract de furnizare.
Potrivit art. 4 din acest contract, rezultă că produsele livrate trebuiau achitate după primirea lor şi emiterea facturii, dată la care devenea scadentă obligaţia de plată a preţului respectiv.
Cu alte cuvinte, pârâta beneficiară primind produsele fără obiecţii, avea obligaţia contractuală de a plăti la data emiterii facturilor de către furnizoare, iar, pentru naşterea obligaţiei sale de plată nu era necesară punerea în întârziere şi declanşarea procedurii de constatare a incapacităţii de plată, prevăzută de Legea nr. 76/1992, aşa cum greşit se apără şi în recursul de faţă.
în consecinţă, aceste susţineri, reiterate de pârâtă în recurs, privind data scadenţei preţului produselor, în raport cu care consideră că au fost greşit calculate penalităţile reţinute în sarcina sa, au fost bine înlăturate de instanţa de apel, constatându-se aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor Legii nr. 76/1992.
(CSJ, s. com., dec. nr. 110/1995, Dr. nr. 12/1995, p.84)
| ← Contract comercial. Penalităţi. Lege aplicabilă. Termen de... | Contract de comision. Efecte între părţi. Neîndeplinirea... → |
|---|
