Contract de comision. Reorganizarea societăţii comerciale în temeiul legii. Calitate procesuală. Efecte
| Comentarii |
|
Societatea comercială reclamantă a solicitat în contradictoriu cu societatea comercială pârâtă pentru a fi obligată la plata preţului produselor livrate din import şi dobânzi, arătând că, în temeiul comenzii emise de antecesoarea pârâtei, a importat din China produse, livrarea lor făcându-seîn 1990.
Tribunalul a respins acţiunea, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, întrucât nu s-a făcut dovada existenţei relaţiilor contractuale dintre părţi, respectiv comandarea pieselor de schimb de către pârâtă şi de faptul că a fost beneficiara acestora.
Apelul reclamantei a fost admis în parte de curtea de apel, fiind respinse pretenţiile pentru dobânzi ca nedovedite.
Ambele părţi au declarat recurs, recurenta reclamantă susţinând că prin plata cu întârziere a preţului produselor importate, a fost prejudiciată cu o sumă reprezentând dobânzi ce ar fi fost obţinute prin consemnarea debitului într-un depozit bancar, pe o perioadă de 2 ani, 1994-1996.
Recurenta pârâtă a susţinut că acţiunea este prescrisă, întrucât, faţă de data livrărilor (1990 şi 1991), sesizarea instanţei în 1993, s-a făcut cu depăşirea termenului de prescripţie de 2 ani, prevăzut de art. 952 din Codul comercial.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul reclamantei, nu s-a făcut dovada că, prin neachitarea creanţei, a fost nevoită să solicite credite bancare şi a suferit daune echivalente cu dobânzile achitate organului bancar.
în ce priveşte recursul pârâtei, nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.
în temeiul Legii nr. 15/1990, atât reclamanta cât şi pârâta s-au reorganizat în societăţi comerciale cu capital de stat, prin preluarea activului şi pasivului fostelor unităţi economice de stat.
Contractarea importului s-a realizat în temeiul contractului de comerţ exterior pe bază de comision încheiat în 1983, de antecesoarea reclamantei, cu antecesoarea pârâtei, aceasta din urmă intrând în posesia pieselor importate, având deci obligaţia plăţii acestora.
Nu poate fi reţinută ca întemeiată nici excepţia de prescripţie invocată de pârâta recurentă, întrucât contractul de comision, fiind un contract de intermediere, actele încheiate de concesionară, în temeiul împuternicirii primite de la comitent, se încheie cu terţul, în nume propriu, dar pe seama comitentului. Ca urmare, efectele actului juridic se produc direct în patrimoniului comitentului, care este adevăratul beneficiar al efectelor actului juridic.
Ca urmare, acţiunea comisionarei reclamante pentru plata preţului produselor importate pe seama pârâtei comitente, se prescrie în termenul general de prescripţie aplicabil contractelor comerciale de vânzare, de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
în speţă, nu este aplicabil art. 952 din Codul comercial, întrucât, potrivit acestor prevederi, se prescriu în 2 ani, din ziua terminării afacerii, acţiunile mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor, legate de activitatea de mijlocire.
în speţă, afacerea nefiind terminată prin faptul că erau în curs de realizare efectele contractului de comision, respectiv obligaţiile comitentului pentru plata preţului produselor importate, nu se poate reţine că pretenţiile comisionarei s-au întemeiat pe prevederile art. 952 C. com.
în consecinţă, recursurile au fost respinse.
(CSJ, s. com., dec. nr. 1018/1997, Dr. nr. 1/1998, p. 116)
| ← Contract de comision. Sarcina probei | Contract comercial. Răspundere contractuală. Omisiunea... → |
|---|
