Contract de locaţie de gestiune. Reziliere. Instanţa competentă. Invocarea autorităţii lucrului judecat. Condiţii
| Comentarii |
|
Societatea comercială reclamantă a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta societate comercială, să se dispună rezilierea contractului de locaţie de gestiune, completat cu actul adiţional.
Tribunalul a admis acţiunea, şi a obligat pârâta la predarea gestiunii primite de la reclamantă, reţinând că, deşi tribunalul a obligat părţile să renegocieze cuantumul locaţiei de gestiune, pârâta a refuzat nejustificat renegocierea, situaţie în care, potrivit art. 9 din contract, s-a dispus rezilierea acestuia. Sentinţa a fost confirmată de curtea de apel.
Pârâta a declarat recurs, arătând că litigiul era de competenţa judecătoriei, având în vedere valoarea acestuia sub 10.000.000 lei, iar instanţele trebuiau să reţină şi excepţia autorităţii lucrului judecat invocată pe parcursul soluţionării cauzei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi probatoriilor administrate în cauză, în raport de susţinerile ce se fac în recurs, se constată că acestea nu sunt de natură să ducă la casarea hotărârii atacate, întrucât nu este îndeplinită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. pr. civ.
în ceea ce priveşte motivul invocat, privind competenţa instanţei, se constată că, în speţă, este vorba de un litigiu comercial, care are ca obiect rezilierea unui contract de locaţie de gestiune şi predarea gestiunii, situaţie în care, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., aceasta revine tribunalului, competent să judece pricinile comerciale şi nu judecătoriei, cum eronat susţine pârâta recurentă.
în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, invocată de pârâtă, rezultă că instanţele au înlăturat-o, corect, întrucât nu sunt întrunite condiţiile art. 1201 C. civ., în sensul că obiectul cauzelor menţionate a fost diferit.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 57/1995 s-a dispus renegocierea contractului de locaţie, iar, în speţă, s-a solicitat rezilierea acestuia în condiţiile în care, în raport cu majorarea ratei inflaţiei, pârâta a refuzat nejustificat renegocierea cuantumului locaţiei de gestiune.
în consecinţă, obiectul celor două litigii nefiind aceeaşi, corect s-a înlăturat motivul invocat privind autoritatea de lucru judecat, situaţie în care recursul pârâtei a fost respins ca nefondat.
(CSJ, s. com., dec. nr. 1032/1997, Dr. nr. 1/1997, p. 115)
| ← Răspundere contractuală. Neplata preţului. Lipsuri... | Contract de comision. Sarcina probei → |
|---|
