Contract de comision. Sarcina probei
| Comentarii |
|
Societatea comercială reclamantă a solicitat obligarea pârâtei societăţi comerciale la plata cheltuielilor efectuate în executarea contractului de comision, arătând că, în calitate de comisionară, a efectuat prestaţii de intermediere legate de exportul produselor livrate de pârâtă în Germania, din preţul cărora au rămas neachitate sumele ce formează obiectul acţiunii.
Tribunalul a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile conform art. 1169 C. civ., respectiv că nu a depus acte justificative privind cheltuielile efectuate din această sumă şi cele ce le-au depăşit, pe care le susţine prin acţiune. Hotărârea a fost confirmată de curtea de apel.
Apelanta reclamantă a solicitat efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească soldul obligaţiei de plată şi componentele acestuia, motivând că scopul ei ar fi nu verificarea unor dovezi asupra componentelor sumei pretinse, ci lămurirea contabilităţii reclamantei, cerere respinsă de curtea de apel.
Reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 11 C. pr. civ., susţinând că hotărârea instanţei de apel se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, susţinând că greşit i s-a respins proba cu expertiză contabilă, câtă vreme a depus actele necesare şi centralizatorul din care rezultă sumele datorate de pârâtă, această probă fiind de natură să ducă la dezlegarea pricinii.
Recursul nu este fondat.
Atât în fond, cât şi în apel, instanţele au reţinut că reclamanta comisionară nu şi-a dovedit pretenţiile formulate împotriva pârâtei comitente, izvorâte din îndeplinirea împuternicirii primite de livrare a produselor la export.
Potrivit art. 405 şi art. 407 din Codul comercial, comisionarul este îndreptăţit la restituirea, de către comitent, a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea împuternicirii primite, cheltuieli care, însă, trebuie dovedite şi evidenţiate în registrele comerciale ţinute separat pentru fiecare operaţiune.
Reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor obligaţii şi, ca urmare, nu şi-a putut dovedi cu acte pretenţiile.
Criticile recurentei nu se încadrează în pct. 9 şi 11 din art. 304 C. pr. civ.
Nu se poate reţine că hotărârea recurată se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, respectiv pct. 11 din art. 304 C. pr. civ.
Aceasta întrucât tocmai lipsa de probe în susţinerea cererii a fost temeiul respingerii acţiunii. Cererea apelantei pentru dispunerea efectuării unei expertize contabile a urmărit tocmai suplinirea lipsei dovezilor şi stabilirea temeiniciei pretenţiilor prin verificarea evidenţelor sale.
Potrivit art. 201 C. pr. civ., proba cu expertiză este admisă de instanţă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.
Expertiza însă nu poate să suplinească lipsa dovezilor ci, dimpotrivă, ea trebuie să verifice situaţiile de fapt pe baza actelor doveditoare depuse de părţi.
în ceea ce priveşte mijloacele de probă, este de reţinut că, potrivit art. 46 din Codul comercial, obligaţiile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturii acceptate, corespondenţă, telegrame, registrele părţilor, cu martori şi cu orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
Reclamanta nu a uzat de aceste mijloace de probaţiune, pentru a dovedi efectuarea cheltuielilor în cadrul împuternicirii primite de la comitent şi justificarea depăşirii sumelor avansate de pârâtă, în cadrul soluţionării litigiului în fond în apel.
Pct. 11 al art. 304 C. pr. civ., invocat de recurentă, se referă la aprecierea eronată a probelor şi, ca o consecinţă, stabilirea unei greşeli grave de fapt. Acest motiv de casare nu poate fi reţinut, întrucât, în lipsa probelor se exclude şi o interpretare greşită a acestora, în consecinţă, recursul se respinge.
(CSJ, s. com., dec.nr. 995/1997, Dr. nr. 11/1997; p. l14)
| ← Contract de locaţie de gestiune. Reziliere. Instanţa... | Contract de comision. Reorganizarea societăţii comerciale în... → |
|---|
