Contract de credit. Codebitori solidari
| Comentarii |
|
în obligaţiile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de o stipulaţie contrară.
(Secţia comercială, decizia nr. 747/1997)
Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4.994, a admis, la 13.12.1996, acţiunea formulată de reclamanta B.C.I.C. - SA. împotriva pârâtei S.C. “T.L.I.l.” - S.R.L., aceasta fiind obligată la plata sumei de 228.915 USD, reprezentând credit restant, precum şi la 20.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă cererea formulată împotriva pârâţilor persoane fizice, GA. şi G.L.
Considerentele sentinţei reţin că între părţi s-a încheiat contractul nr. 569 din 21.03.1995, potrivit căruia i s-a deschis pârâtei o linie de credit, cu un plafon maxim de 500.000 DEM, pe perioada 23 martie - 23 septembrie 1991, cu o dobândă de 14% pe an.
Cum pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 1576 şi urm. Cod civil, acţiunea a fost admisă faţă de pârâta persoană juridică.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1652 Cod civil, astfel că a respins acţiunea faţă de pârâţii persoane fizice.
Atât reclamanta, cât şi cei trei pârâţi au declarat apel împotriva sentinţei.
Reclamanta a susţinut nelegalitatea hotărârii cu privire la respingerea cererii sale de obligare, atât a pârâtei persoană juridică, cât şi a celor doi pârâţi persoane fizice, la restituirea împrumutului acordat.
Examinând apelul reclamantei, cu referire specială nu numai la prevederile art. 1652 Cod civil, ci şi la dispoziţiile art. 42 Cod comercial, potrivit căruia “în obligaţiunile comerciale, codebitorii sunt ţinuţi solida-riceşte, afară de o stipulaţie contrarie”, potrivit dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, îl va admite, urmând a fi obligate şi intimatele persoane
- fizice, în solidar cu persoana juridică, la restituirea împrumutului, faţă de G.A. operând dispoziţiile alin. 2 ale art. 42 Cod comercial, anume “aceeaşi prezumţie există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţiune comercială”.
De apreciat că respectivul contract comercial de împrumut a fost garantat printr-un contract de ipotecă de cei doi pârâţi persoane fizice, ipotecă autentificată sub nr. 257, la 21.11.1995.
Referitor la apelul declarat de cei trei pârâţi, curtea reţine că, deşi declaraţia s-a făcut în termen, apelanţii-pârâţi nu s-au conformat dispoziţiilor imperative ale art. 287 Cod procedură civilă, în sensul că nu au îndeplinit condiţiile acestui text până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, apelurile vor fi respinse, ca nemotivate.
| ← Contract de antrepriză. Penalităţi de întârziere | Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. → |
|---|
