Contract de gaj fără deposedare. Creditor - societate bancară
| Comentarii |
|
Băncile pot încheia convenţii de gaj, fără a lua gajul din posesia debitorului sau constituantului.
in acest caz, gajul se consideră valabil constituit prin singurul efect al semnării convenţiei.
Debitorul sau constituantul îl va deţine pentru banca debitoare, răspunzând de conservarea sa.
(Secţia comercială, decizia nr. 411/1998)
Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, prin ordonanţa nr. 2.972, a respins, la 8.09.1997, cererea formulată de creditoarea B.E.I.R. - SA. BUCUREŞTI în contradictoriu cu debitoarea S.C. “F.I.” S.R.L.
Considerentele sentinţei reţin că:
în ce priveşte contractul de gaj fără deposedare, creditoarea nu a produs dovezi că este înregistrat la registrul de transcripţiuni de la Judecătoria sectorului 5, sub nr. 150/2.06.1996, cum susţine în cererea sa.
Pe de altă parte, cu excepţiile prevăzute de art. 480 alin. 3 şi 4 Codul comercial, constituirea gajului implică, în mod necesar, remiterea bunului către creditor, element esenţial pentru existenţa contractului de gaj (art. 480 alin. 2 Cod comercial, coroborat cu art. 1685 Cod civil).
Existenţa posesiunii contractului fără remiterea efectivă a bunului se poate considera a fi numai o obligaţie de a constitui gajul, iar nu un contract de gaj.
Prin urmare, tribunalul nu a considerat întrunite condiţiile art. 480 şi urm. Cod comercial şi a respins cererea, ca nefondată.
Reclamanta creditoare societate bancară a declarat apel împotriva ordonanţei, invocând două motive.
în primul rând, faptul că respectivul contract de gaj a fost transcris legal.
în al doilea motiv se arată că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 480 Cod comercial.
Curtea, examinând primul motiv, faţă de actul nou depus de apelantă, constată că actul intitulat “contract de gaj fără deposedare” a fost transcris la Judecătoria Argeş la nr. 540 din 1.08.1996, în registrul special de transcripţiuni.
Deci, motivul este fondat.
Se apreciază fondat şi cel de al doilea motiv, pentru următoarele considerente:
într-adevăr, potrivit art. 480 alin. 1 şi 2 Cod comercial, “creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj”, dar privilegiul nu există decât dacă acest lucru s-a pus şi se află în posesiunea creditorului sau a unei alte persoane aleasă de părţi.
De asemenea, alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că, "creditorul este presupus că are în posesiunea sa lucrurile date în gaj când ele se află în magazinele sale sau ale comisionarului său, în vasele sale, Ia vamă sau într-un depozit public......”.
Dacă prevederile Codului comercial s-ar limita numai la dispoziţiile enunţate mai sus, motivul de apel ar părea nefondat.
Dar, art. 489 alin. 1 al aceluiaşi cod prevede că dispoziţiunile precedente nu modifică legile speciale şi regulamentele ce privesc băncile şi alte institute autorizate de a face înaintări de bani şi împrumuturi pe depozite şi lucruri date în gaj.
în speţă, unul din subiecţii contractului este tocmai o societate.bancară.
Deci, dispoziţiile art. 480 Cod comercial nu pot modifica prevederile din Legea nr. 590/1945 pentru modificarea unor taxe din legea pentru organizarea şi reglementarea comerţului de bancă din 8.05.1934, prevederi potrivit cărora, prin derogare de la art. 1685 şi 1688 Cod civil, art. 480 alin. 2 Cod comercial şi de la dispoziţiile oricăror legi în vigoare pe tot teritoriul României, băncile vor putea încheia convenţii de gaj, fără a lua gajul din posesia debitorului sau constituantului. în acest caz, gajul se consideră valabil constituit prin singurul efect al semnării convenţiei. Debitorul sau constituantul îl va deţine pentru banca creditoare, răspunzând de conservarea sa.
Mai mult decât atât, art. 56 alin. 2 din Legea bancară în vigoare conţine o singură prevedere, anume “contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, sunt titluri executorii, fără a mai condiţiona existenţa privilegiului creditorului de posesia bunului ce constituie obiectul garanţiei (gajului)".
De precizat că prin art. 94 din aceeaşi lege nu se abrogă Legea nr. 590/1945, aceasta având dispoziţii contrare pentru speţă dedusă judecăţii.
Faţă de aceste considerente, nu mai are relevanţă cum au intitulat părţile contractul semnat.
| ← Contract de furnizare energie termică. Obligaţia beneficiarului | Contract de impresariat artistic. Obligaţiile părţilor.... → |
|---|
