Contract de antrepriză. Penalităţi de întârziere
| Comentarii |
|
Faţă de prevederile contractuale, pentru a se acorda penalităţile era necesar să se demonstreze că antreprenorul general nu s-a preocupat ca decontarea lucrărilor executate de reclamantă să se facă în termen şi direct în contul subantreprenoruluî sau că, în realitate, acesta a încasat integral de la beneficiar contravaloarea lucrărilor executate, refuzând nejustificat să achite sumele datorate reclamantei.
(Secţia comercială, decizia nr. 11/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, reclamanta Societatea Comercială “1.” - SA. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “C.” - SA. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 7.147.117 lei, cu titlu de preţ lucrări executate; 7.147.117 lei, penalităţi de întârziere, precum şi 3.176.323 lei, daune în completarea penalităţilor şi 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta şi-a modificat acţiunea, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 7.147.117 lei, cu titlu de preţ, la 3.913.165 lei, penalităţi de întârziere, precum şi 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a arătat că, în baza unui contract, în calitate de antreprenor, reclamanta a executat lucrări de construcţii montaj şi instalaţii la obiectivul de investiţii B.N., în valoare de 22.059.942 lei şi că pârâta, deşi a încasat valoarea integrală a lucrării (în calitate de antreprenor general) i-a decontat numai parţial sumele datorate, refuzând, nejustificat, să-i achite diferenţa de 7.147.711 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1.598 din 15.09.1995, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis, în parte, acţiunea, astfel cum a fost modificată şi a obligat pârâta la 7.147.117 lei, cu titlu de preţ şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a apreciat că penalităţile de întârziere nu puteau fi acordate, din moment ce, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unui contract cu clauză penală, aşa cum cer dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în speţă, nu s-a făcut dovada că plata cu întârziere a sumelor datorate cu titlu de preţ este consecinţa culpei antreprenorului general.
Faţă de modul cum a fost redactat şi semnat contractul dintre părţi era necesar - în vederea acordării de penalităţi - să se demonstreze că, în pofida obligaţiilor asumate prin art. 8 din contract, antreprenorul general nu s-a preocupat ca decontarea lucrărilor executate de reclamantă să se facă în termen şi direct în contul subantreprenorului sau că, în realitate, acesta a încasat integral de la beneficiar contravaloarea lucrărilor executate, refuzând, nejustificat, să achite sumele datorate reclamantei.
Nefăcându-se asemenea dovezi, întemeiat au fost respinse penalităţile de întârziere solicitate.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 952/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de antrepriză. Penalităţi de întârziere | Contract de credit. Codebitori solidari → |
|---|
