Contract de plasament financiar. Neexecutarea obligaţiei.

Răspundere

întrucât între părţi a intervenit un contract, chiar în ipoteza că ar avea o cauză ilicită, pârâta n-ar putea să invoce propria culpă pentru a fi exonerată de răspunderea contractuală, atâta timp cât cealaltă parte şi-a executat obligaţia ce-i revenea.

(Secţia comercială, decizia nr. 970/1996)

Prin acţiunea înregistrată Ia Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “G.C.I.” - S.R.L. Focşani a chemat în judecată pe pârâta “S.A.F.I.” - S.A. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea acesteia la plata dobânzilor pentru restituirea cu întârziere a sumei împrumutate pe baza unui contract de plasament financiar.

Prin sentinţa civilă nr. 1.042 din 14.03.1996, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis, în parte, acţiunea formulată şi a obligat pârâta la 82.880.000 lei, cu titlu de dobânzi pentru restituirea cu întârziere a sumei de 1.500.000.000 lei, pe care a împrumutat-o acesteia pe baza unui contract de plasament financiar.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, întrucât între părţi a intervenit un contract, chiar în ipoteza că ar avea o cauză ilicită, pârâta n-ar putea să invoce propria culpă pentru a fi exonerată de răspunderea contractuală asumată ca urmare a neîndeplinirii întocmai a obligaţiilor convenite, atâta timp cât partea cealaltă şi-a executat obligaţia ce-i revenea.

în realitate, raportul juridic a avut ca obiect un transfer de capital între părţi, care nu poate fi caracterizat ca un împrumut bancar, pe care-1 practică numai băncile comerciale.

Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 89/1997 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Contract de plasament financiar. Neexecutarea obligaţiei.