Contract de închiriere. Spaţiu comercial. Reorganizarea locatarului în baza Decretului-lege nr. 54/1990. Obiect de activitate
| Comentarii |
|
Faţă de îndeplinirea obligaţiei principale asumate prin contract -activitatea de cantină pentru salariaţi - nu are relevanţă că în obiectul de activitate al societăţii sunt înscrise şi alte activităţi, atâta timp cât acestea se organizează după ora la care se serveşte masa de prânz pentru salariaţi.
(Secţia comercială, decizia nr. 25/1994)
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 615/28.01.1993, a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Comercială “I.” - SA. împotriva pârâtei Societatea Comercială “M.T.P.” - SA, cu motivarea că pârâta ocupă imobilul în litigiu cu titlu legal, anume un contract de închiriere încheiat de părţi, valabil, reclamanta nedovedind nerespectarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate prin acest contract.
împotriva sentinţei arătată mai sus a declarat apel reclamanta.
Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, prin decizia civilă nr. 1006/3.11.1993, a admis apelul şi a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis acţiunea, iar, pe cale de consecinţă, a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu.
S-a reţinut că erau viciate elementele esenţiale ale contractului de închiriere, acesta fiind încheiat de reclamantă cu I.M.P., reprezentată de T.D. şi P.C., locaţiunea fiind exercitată în prezent de S.C. “M.T.P.” - S.A.
S-a mai reţinut că s-a modificat obiectul activităţii, în contract prevăzându-se ca obligaţie din partea locatarilor prestarea activităţii de cantină pentru salariaţi, cu program în zilele de lucru, societatea exercitând şi activităţi de bar, discotecă, spaţiu pentru petreceri, nunţi, botezuri, servicii de coafură şi cosmetică.
S-a reţinut, de asemeni, că pârâta a schimbat destinaţia spaţiului închiriat, a făcut modificări ale acestuia, fără acordul locatorului, şi a încălcat dispoziţiile art. 2, 3, 4 şi 5 din contract.
Prevalându-se de dispoziţiile art. 299 Cod procedură civilă, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, arătând că decizia se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt, stabilirea greşită a acesteia decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate.
Pârâta a invocat reorganizarea întreprinderii mici, conform prevederilor Legii nr. 31/1991, şi că obiectul de activitate al noii societăţi este autorizat prin sentinţa de înfiinţare, iar prin realizarea acestui obiect de activitate îşi execută şi obligaţia contractuală ce se referă la activitatea de cantină.
în baza lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamanta a formulat acţiune, solicitând evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu, cu daune cominatorii până la completa evacuare a spaţiilor, moti-vându-şi acţiunea pe faptul că, chiria este mai mare şi că, contractul a fost încheiat cu alte persoane decât societatea care foloseşte spaţiul în litigiu.
S-a mai reţinut că, contractul de închiriere şi prestări servicii are ca părţi I.I.T.P.I.C., în calitate de locator, şi T.C.D. - locatar, în calitate de întreprinzător într-o întreprindere mică ce funcţiona în baza Decretului-lege nr. 54/1990, precum şi pe P.C. - locatar, în aceeaşi calitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, întreprinderea mică s-a reorganizat în S.C. “M.T.P.” - S.A., asociaţi fiind persoanele care au semnat în calitate de locatari contractul de închiriere, astfel că se apreciază ca fiind neviciat contractul la unul din elementele esenţiale, anume “părţi”.
Contrar situaţiei de fapt reţinută de tribunal, curtea a apreciat, pe baza înscrisurilor din dosar, că obligaţiile asumate prin contract de către locatar au fost respectate, în zilele lucrătoare acestea asigurând aprovizionarea salariaţilor prin linia de autoservire, prin bufete şi secţia “gospodina”, cu produse specifice alimentaţiei publice, în sortimente diversificate, la preţuri mai mici decât cele practicate în unităţile de alimentaţie publică de stat de categoria a IlI-a.
Faţă de îndeplinirea obligaţiei principale, s-a apreciat că nu are relevanţă faptul că în obiectul de activitate al societăţii sunt înscrise şi activităţi ca bar, discotecă, spaţii pentru petreceri, nunţi, botezuri, atâta timp cât acestea se organizează după ora la care se serveşte masa de prânz pentru salariaţi.
Având în vedere cele sus arătate, curtea a apreciat că motivul de casare invocat este întemeiat şi, potrivit art. 316, cu referire la art. 296 Cod procedură civilă, a admis recursul, a desfiinţat decizia recurată, respingând apelul şi menţinând sentinţa.
| ← Contract de plasament financiar. Neexecutarea obligaţiei. | Contract de furnizare energie electrică. Penalităţi de... → |
|---|
