Contract de transport feroviar de mărfuri. Forma. Scrisoare de transport
Comentarii |
|
In lipsa unui înscris unic, documentele în care sunt concretizate obligaţiile părţilor sunt scrisorile de transport.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.041/1998)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta C.F.R. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “I.I.” -S.A., solicitând a se dispune obligarea pârâtei la 27.835.659 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, şi la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 617/17.02.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta la 27.835.659 lei, penalităţi de întârziere şi la 14.052.082 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că între părţi s-au derulat mai multe transporturi de marfă, iar în scrisorile de transport, acceptate de pârâtă, ca beneficiar, fără obiecţii, s-a făcut menţiunea plăţii unei penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere la plată.
Pârâta a achitat, până la data judecăţii, contravaloarea taxelor de transport, astfel că au fost calculate penalităţile, conform contractului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, sub aspectul greşitei calculări a sumei datorată drept penalităţi.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul că a obligat pârâta la 13.824.492 lei, penalităţi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că între părţi s-au derulat mai multe transporturi de marfă, singurele documente în care sunt concretizate obligaţiile asumate, în lipsa unui contract sub forma înscrisului unic, fiind scrisorile de transport.
Staţia de destinaţie a mărfurilor, aşa cum rezultă din copiile scrisorile aflate la dosar, este sediul pârâtei şi nu staţia C.F.R. Progresul.
Acest lucru .este consemnat în documentele de transport de către reclamantă, astfel că penalităţile de întârziere datorate sunt cele la care pârâta a fost obligată prin decizia pronunţată.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 632/1999 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
← Contract de transport auto de mărfuri. Legea nr. 76/1992. | Contract de vânzare-cumpărare. Compensaţia. Novaţia. → |
---|