Contract de vânzare-cumpărare. Data scadenţei plăţii. Curgerea de drept a dobânzii legale

Comentarii

0

C. corn., art. 43 C. civ., art. 1362

Dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenţă (când creanţa este exigibilă), chiar dacă ele nu au fost stabilite prin contract între părţi, fără a fi necesară punerea în întârziere.

Decizia nr. 121/Ap din 19 octombrie 2006 - C.G.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, reclamanta S.C. „M.G.” S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată pârâta S.C. „C.l.” S.R.L. Braşov, solicitând obligarea acesteia la plata de 1.687.287.924 lei penalităţi de întârziere, iar în subsidiar obligarea la plata sumei de 617.391.977 lei, cu titlu de dobândă legală.

Tribunalul Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 61.739,19 lei, cu titlu de dobândă legală, respingând restul pretenţiilor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta a livrat pârâtei produse farmaceutice conform facturilor anexate (filele 1-627 din anexa la dosarul de fond), facturi ce nu au fost achitate cu respectarea termenului scadent.

Ca urmare, reclamanta a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 1.345.266.513 lei, prin aplicarea unui procent de 0,14% pe zi de întârziere, conform menţiunii înserate în facturi.

De asemenea, reclamanta a calculat dobânda legală potrivit O.G. nr. 9/2000 în funcţie de nivelul ratei dobânzii de referinţă a B.N.R.

Potrivit art. 43 C. com., dobânzile pentru datoriile comerciale curg de drept de la scadenţă (când creanţa este exigibilă), chiar dacă ele nu au fost stabilite prin contract între părţi, fără a fi necesară punerea în întârziere.

Cererea privind plata dobânzilor legale a fost considerată întemeiată, în baza art. 43 C. com.

Petitul privind plata penalităţilor de întârziere a fost considerat neîntemeiat, având în vedere că între părţi nu s-a încheiat un contract valabil, care să includă clauza penală.

împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii pentru dobândă legală.

în dezvoltarea motivelor de apel se susţine că admiterea cererii privind dobânzile, în baza art. 93 C. com., înfrânge convenţia părţilor care au convenit ca plata să se facă în maxim 200 de zile de la recepţia mărfii sau, în alte cazuri, când plăteşte casa de asigurări de sănătate. în lipsa de contract şi de recunoaşterea facturilor trebuie dovedit instanţei cu alte mijloace probatorii înţelegerea părţilor şi respectiv scadenţa.

Curtea a reţinut că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Susţinerea apelantei privind convenţia părţilor ca plata să se facă în maxim 200 de zile de la recepţia mărfii sau când plăteşte casa de asigurări de sănătate este contrazisă de facturile depuse la dosar, pe care intimata a menţionat expres termenul scadenţei, precum şi clauza penală privind penalităţile de întârziere. Chiar dacă apelanta nu şi le-a însuşit, aceste clauze dovedesc intenţia intimatei de a impune un termen prompt de scadenţă şi nu cel indicat de apelantă.

De altfel, în răspunsul la notificarea intimatei apelanta nu îşi formulează o astfel de apărare.

Neînsuşirea de către apelantă a termenului indicat de intimată în facturi nu este o apărare de natură să o favorizeze. în cazul în care, termenul de plată nu ar fi fost stabilit prin convenţia ambelor părţi, obligaţia de plată a preţului ar deveni una pură şi simplă, ca urmare ar fi aplicabile dispoziţiile art. 1362 C. civ., potrivit cărora în lipsa unei stipulaţii contractuale, preţul trebuie plătit în momentul predării lucrului de către vânzător.

Inexistenţa unui contract scris prin care să se stabilească obligaţia de plată a dobânzii legale în cazul întârzierii plăţii preţului nu este de natură să o exonereze pe debitoare de plata dobânzii legale, în raport de dispoziţiile art. 43 C. com., în conformitate cu care „datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile”.

Notă: Decizia a rămas irevocabilă, recursul declarat de apelantă fiind respins prin decizia nr. 669/13.02.2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială.

<

Vezi şi alte speţe de drept comercial: