Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului

Pârâta urmează a fi obligată la plata sumelor solicitate de către reclamantă dacă nu a probat netemeinicia pretenţiilor acesteia.

(Secţia comercială, decizia nr. 1.197/1996)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Călăraşi, reclamanta Societatea Comercială “P.” - SA. Ploieşti a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “O.” - S.R.L. Olteniţa, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 35.698.442 lei, contravaloare produse petroliere vândute acesteia şi 24.132.147 lei, penalităţi de întârziere.

A fost chemată în judecată şi pârâta “B.” Olteniţa, pentru a reţine din contul pârâtei debitoare sumele arătate şi să le livreze în contul său.

Prin sentinţa civilă nr. 156/29.05.1995, Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea şi a obligat pârâta la sumele solicitate, respingând acţiunea faţă de B. Olteniţa.

împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta.

Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul că a redus la 22.457.596 lei penalităţile datorate de pârâtă, respingând - ca rămas fără obiect - capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii mărfurilor cumpărate.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu s-a prezentat la judecarea în primă instanţă, neapărându-se în nici un mod, iar în faţa instanţei de apel nu a dovedit cu nici o probă că a plătit contravaloarea produselor ce fac obiectul litigiului, aşa cum era obligată.

De asemeni, s-a reţinut că, întrucât contravaloarea produselor a fost achitată ulterior introducerii acţiunii, pârâta datora penalităţi de întârziere.

Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 456/1997 a Curţii Supreme

de Justiţie - secţia comercială.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Contract de vânzare-cumpărare. Obligaţia cumpărătorului