Judecata. Cerere de amânare pentru lipsă de apărare
| Comentarii |
|
Instanţa poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, iar dacă refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea, in vederea depunerii de concluzii scrise.
(Secţia comercială, decizia nr. 4/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “T.” - S.A. Lugoj a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “P.I.” - S.A. Bucureşti, solicitând a se dispună obligarea pârâtei la: 376.541.790,18 lei, cu titlu de preţ marfă; 50.830.638 lei, penalităţi de întârziere şi 47.441.929 lei, daune în completare; cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 370 din 21.06.1994, Tribunalul Bucureşti -secţia comercială a admis acţiunea şi a obligat pârâta la 376.541.790 lei, contravaloare marfă, la 241.925.548 lei, penalităţi de întârziere în plată, precum şi la cheltuieli de judecată, în sumă de 10.000 lei.
S-a luat act că reclamanta a renunţat la capătul de cerere referitor la plata daunelor în completare şi de majorare a penalităţilor, care au fost recalculate, potrivit dispoziţiilor legale în materie.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în cauză, a fost pronunţată o hotărâre criticabilă, din practicaua sentinţei rezultând că pârâta, prin consilier juridic, a solicitat, la termenul din 21.06.1994 - pentru prima dată - amânarea judecării pricinii, invocând ca motiv arestarea preventivă a preşedintelui societăţii, susţinând că o apărare corespunzătoare nu se putea face în lipsa acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. 1 şi 2 Cod proc. civ., instanţa poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, iar dacă refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, Ia cererea părţii, pronunţarea, în vederea depunerii de concluzii scrise.
Faţă de dispoziţiile legale, s-a reţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond este greşită, întrucât a respins cererea şi a păşit la soluţionarea litigiului, în loc să acorde un alt termen sau să amâne pronunţarea, în vederea depunerii de concluzii scrise, faţă de temeinicia cererii.
Neprocedând aşa, s-a considerat că soluţia instanţei de fond este lovită de nulitate, deoarece aceasta a fost dată cu violarea dreptului la apărare, principiu de bază al dreptului civil.
Arestarea preventivă a preşedintelui, coroborată şi cu prelucrarea actelor primare de către organele competente, pentru finalizarea cercetărilor penale, precum şi cu refuzul instanţei de a acorda termenul
solicitat, au condus implicit la imposibilitatea exercitării dreptului de apărare în faţa instanţei de fond, care astfel a pronunţat o hotărâre nulă.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 315/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. | Recurs. Neindicarea motivelor de casare. Consecinţe → |
|---|
