EVALUAREA FUNCŢIONARULUI PUBLIC. VERIFICAREA DE CĂTRE INSTANŢA DE JUDECATĂ A EXISTENŢEI FAPTELOR IMPUTATE FUNCŢIONARULUI PUBLIC. REFUZUL PARTICIPĂRII ACESTUIA LA TESTAREA DISPUSĂ DE CONDUCĂTORUL UNITĂŢII. CALITATEA
| Comentarii |
|
EVALUAREA FUNCŢIONARULUI PUBLIC. VERIFICAREADE CĂTRE INSTANŢA DE JUDECATĂ A EXISTENŢEIFAPTELOR IMPUTATE FUNCŢIONARULUI PUBLIC.REFUZUL PARTICIPĂRII ACESTUIA LA TESTAREADISPUSĂ DE CONDUCĂTORUL UNITĂŢII. CALITATEA DECONTRASEMNATAR AL EVALUĂRII.- art. 11 Anexa 3 din H.G. nr. 1209/2003, privind organizarea şidezvoltarea carierei funcţionarilor publici,- art. 1 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privindcontenciosul administrativ.Notă: H.G. nr. 1209/2003 a fost abrogată, cu excepţia secţiunii a 2-a din Anexa 3, prin H.G. nr.611/2008, modificată, pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea cariereifuncţionarilor publici.
Instanţa de judecată are îndatorirea, în raport de dispoziţiile art. 11alin. 4 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 raportat la art. 1 alin. 1 şi art. 8alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, de a verifica actuljuridic inclusiv sub aspectele temeiniciei susţinerilor emitentului, fără ca aceasta săconstituie o substituire a instanţei în rolul organelor de evaluare. În măsura în care seconstată existenţa faptelor şi temeinicia acuzaţiilor, notarea este atributul exclusiv alevaluatorului/ contrasemnatarului, fără altă apreciere din partea instanţei.
Refuzul reclamantei de a se prezenta la testarea impusă de conducătorulinstituţiei, învestit cu soluţionarea contestaţiei administrative şi tocmai în scopulsoluţionării acestei contestaţii, este legal şi întemeiat, deoarece art. 11 din Anexa 3 laH.G. nr. 1209/2003 nu o prevede.
Calitatea de contrasemnatar nu este conferita de lege niciodatăconducătorului instituţiei publice, pentru că acesta, conform art. 11 alin. 1 dinAnexă, este destinatarul" contestaţiei administrative formulată de cel evaluatîmpotriva Raportului de evaluare.
(Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 587/R-C/06 iunie2008)
În rejudecare, după administrarea interogatoriului şi a probeitestimoniale, prin sentinţa nr.329/26.02.2008, Tribunalul Vâlcea -Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiuneareclamantei C.L.M., a anulat calificativul nesatisfăcător" acordat decontrasemnatar pe Raportul de evaluare a performanţelor individuale alereclamantei pentru perioada 01.12.2005 - 01.12.2006, a menţinutcalificativul foarte bine" acordat de evaluator şi l-a obligat pe pârâtulI.T.M. Vâlcea la plata sumei de 2804,3 lei cheltuieli de judecată cătrereclamantă.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că modificareaRaportului de evaluare de către contrasemnatar nu s-a făcut prin decizie,conform art. 10 alin. 3 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003, ci printr-oAnexă la Raportul de evaluare prin care nu s-a făcut o nouă notare aobiectivelor şi criteriilor de performanţă ale reclamantei şi care să justificeschimbarea calificativului, ci doar s-a specificat că reclamanta nu şi-arealizat sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului, în Regulamentulde ordine interioară şi în Regulamentul de funcţionare a instituţiei. Niciîn Raportul de evaluare, nici în Anexa la aceasta, contrasemnatarul nu amodificat notele şi calificativul stabilite de evaluator, ceea ce înseamnă că înscrisul depus la instanţă la filele 62-63 dosar a fost întocmit în timpulprocesului.
Faptele imputate reclamantei au fost plasate în timp în altăperioadă decât cea evaluată şi existenţa lor nu a fost dovedită.
Martorii audiaţi la propunerea pârâtului nu au confirmatsăvârşirea faptelor imputate reclamantei, ci au făcut afirmaţii vagi despremodul în care reclamanta îşi îndeplinea atribuţiile, contrazişi de martoriiaudiaţi la propunerea reclamantei.
S-a mai reţinut nelegalitatea deciziei de a fi verificatecunoştinţele reclamantei în vederea soluţionării contestaţieiadministrative formulate de aceasta, evaluarea profesională făcându-sedoar anual şi pentru activitatea din anul anterior evaluării.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a formulat recurspârâtul I.T.M. Vâlcea, prin inspectorul şef, care a criticat-o pentrunelegalitate şi netemeinicie.
1. Astfel, în rejudecare, instanţa de fond nu a respectatdispoziţiile art.315 Cod pr.civilă, considerând că nu există decizie dinpartea contrasemnatarului şi referire la noile note acordate, deşi Curteade Apel statuase deja dimpotrivă. Tribunalul nu a stabilit în raport de cemoment şi potrivit cărei probe a fost întocmit ulterior" înscrisul de lafilele 62-63 dosar. În fapt, contrasemnatarul a corectat notele acordate deevaluator în raport de criteriile pe care acesta din urmă nu le-a avut învedere şi a ajuns la altă notare şi alt calificativ în urma cărora reclamantaa refuzat semnarea Raportului de evaluare.
2. Instanţa de rejudecare a fondului trebuia să se rezume laverificarea legalităţii Raportului de evaluare şi nu să se substituieorganelor limitativ prevăzute de Anexa 3 la H.G. 1209/2003 abilitate săacorde calificative profesionale.
În acest sens este şi decizia nr. 3166/2005 a Înaltei Curţi deCasaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ. În consecinţă,instanţa nu avea posibilitatea să înlocuiască nota sau calificativul acordat.
3. Calificativul acordat de contrasemnatar corespundeperformanţelor profesionale ale reclamantei, însă instanţa de fond ainterpretat greşit probele administrate şi a ajuns la altă concluzie.Atitudinea instanţei a fost de părtinire a reclamantei pe întreagadesfăşurare a procedurii de judecată, inclusiv sub aspectul acordării unortermene de judecată.
Astfel, martora A.G., audiată fără să fie propusă dereclamantă, este fostul conducător al I.T.M. Vâlcea care a toleratneperformanţa profesională a reclamantei şi a favorizat-o prin stimulentesubstanţiale. Evaluările făcute de martoră în anii 2000-2004 sunt nulepentru vicii de formă, aprecierile fiind acordate cu superficialitate. Dinaceste motive, ele nu pot constitui punct de comparaţie cu evaluareaprezentă.
Reclamanta a suferit o mustrare scrisă şi retragerea salariuluide merit. În raport de acestea, retragerea sesizării Comisiei de disciplinănu este decât un gest de clemenţă din partea conducătorului ITM Vâlceafaţă de circumstanţele personale din viaţa reclamantei, care nu poate fivalorificat în favoarea cesteia.
Tot greşit valorificat a fost şi refuzul reclamantei de a seprezenta la testarea organizată în faţa unei comisii din care făcea parte şievaluatorul, pentru aplicarea echidistantă a legii". Niciun text de lege nupermite funcţionarului să refuze a-i fi verificate oricând cunoştinţele.
Greşit a reţinut instanţa împrejurarea că unele fapte imputatereclamantei nu au fost săvârşite în anul 2006 şi nu a reţinut că doar înanul evaluării s-au aflat unele încălcări grave ale atribuţiilor acesteia.Aceste abateri erau grave, ca de exemplu: executarea unora din sarcinilede serviciu de către persoane din instituţie; refuzul de a da noteleexplicative solicitate; activitatea de control desfăşurată defectuos.
4. Instanţa de fond a evaluat greşit declaraţiile martorilor.Martorii pârâtului au arătat explicit împrejurări din care rezultănecompetenţa profesională a reclamantei, afirmaţiile lor coroborându-secu înscrisurile din dosar. Declaraţia martorei A. G. fost nelegală şisubiectivă, aceasta având interesul de a-şi proteja calificativul acordatreclamantei. Aceasta din urmă, în perioada anterioară, s-a bucurat deprotecţie, iar poziţia sa nu a fost ocupată pe baza performanţelor eiprofesionale.
Părţile au depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,în raport de dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041Cod pr.civilă, Curteaconstată că recursul este nefondat.
1. Astfel, chiar dacă a făcut aprecieri asupra existenţei şilegalităţii deciziei" contrasemnatarului în condiţiile în care instanţa derecurs a statuat asupra acestor aspecte, prima instanţă nu a încălcatdispoziţiile art. 315 Cod pr.civilă întrucât nu a soluţionat cauza prinprisma respectivelor aprecieri proprii. Prima instanţă de recurs a făcutinterpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Anexa nr. 3 la H.G. nr.1209/2003 în privinţa existenţei deciziei" contrasemnatarului şi a formeiîmbrăcate de aceasta, nu şi cu privire la legalitatea notelor acordate decătre contrasemnatar în speţă şi la referirea la aceste note în chiardecizia" acestuia.
Instanţa de rejudecare în fond a stabilit momentul în raportde care s-a apreciat înscrisul de la filele 62-63 dosar ca fiind întocmitulterior", şi anume după ce reclamanta a înaintat acţiunea în instanţă".Înscrisul de la filele respective reprezintă notele acordate decontrasemnatar pentru obiectivele îndeplinite de reclamantă şi pentrucriteriile de performanţă atinse de aceasta, nota finală a evaluării şicalificativul final de nesatisfăcător". Acest înscris nu s-a dovedit a fi fostîntocmit de contrasemnatar în momentul în care a intervenit în Raportulde evaluare şi respectiv, a fi fost comunicat reclamantei ca parte aRaportului de evaluare, astfel că este justificată concluzia instanţei defond cu privire la întocmirea ulterioară".
Simpla afirmaţie conform căreia reclamanta a refuzat săsemneze Raportul de evaluare după parcurgerea ultimei etape - aceea acontrasemnării - nu este suficientă pentru a dovedi legalitatea parcurgeriietapei contrasemnării".
2. Instanţa de judecată are îndatorirea, în raport dedispoziţiile art. 11 alin. 4 din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 raportat laart. 1 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativnr.554/2004, de a verifica actul juridic ce face obiectul acţiunii în justiţiesub toate aspectele aduse în discuţie de partea vătămată. În acest sens,instanţa de judecată verifică legalitatea actului inclusiv sub aspecteletemeiniciei susţinerilor emitentului. Astfel, pentru a înlătura orice abuz,în litigii ca cel din speţă, instanţa este abilitată să verifice existenţafaptelor şi temeinicia acuzaţiilor aduse funcţionarului public, fără caaceasta să constituie o substituire a instanţei în rolul organelor deevaluare. În măsura în care se constată existenţa faptelor şi temeiniciaacuzaţiilor, notarea este atributul exclusiv al evaluatorului/contrasemnatarului, fără altă apreciere din partea instanţei.
Prin urmare, în speţă, verificând temeinicia acuzaţiilor care austat la baza noilor notări, instanţa de fond a avut posibilitatea legală şi defapt de a înlătura un calificativ acordat de un organ de evaluare şi de amenţine un alt calificativ al altui organ de evaluare. Deci, instanţa de fondnu a stabilit un calificativ propriu pentru activitatea reclamantei, ci a alescalificativul stabilit de organul abilitat, cu respectarea legii.
3. Martora A. G. a fost audiată la propunerea reclamantei,propunere făcută în scris şi depusă la fila 369 dosar, astfel că susţinerilerecurentului legate de audierea din oficiu" a martorei nu se confirmă.Proba testimonială a fost încuviinţată ambelor părţi, aşa cum s-a reţinutşi în prima decizie de recurs, prin încheierea din data de 20.03.2007 (f.34dosar).
Afirmaţii de părtinire" a reclamantei în defavoarea pârâtuluinu pot constitui motiv de recurs în măsura în care nu se concretizează înmotive de nelegalitate ori de netemeinicie concrete ale hotărâriijudecătoreşti, ci se plasează la nivelul unor aprecieri generale.
Acordarea unor termene uneia dintre părţi" sau strigareacauzei în lipsa altei părţi" sunt afirmaţii generale ce nu corespundcaracterului cert, evident, precis pe care trebuie să îl aibă motivele derecurs.
Legalitatea evaluărilor făcute de martora A.G. în perioada2000 - 2004 asupra activităţii profesionale a reclamantei nu poate fi pusăîn discuţie în speţă, în lipsa unei învestiri a instanţei sub acest aspect.Astfel, în mod corect a făcut instanţa de fond referiri la evaluărileanterioare ale reclamantei, evaluări în care aceasta a primit calificativulfoarte bine".
Pretinsele gesturi de clemenţă ale conducătorului ITM Vâlceaaceeaşi persoană cu contrasemnatarul - nu au fost în niciun fel evaluatede instanţa de fond, astfel că motivul de recurs ce vizează valorificarea"gestului în favoarea reclamantei este superfluu.
Refuzul reclamantei de a se prezenta la testarea impusă deconducătorul ITM Vâlcea, învestit cu soluţionarea contestaţieiadministrative şi tocmai în scopul soluţionării acestei contestaţii, a fostlegal şi întemeiat.
Dimpotrivă, metoda impusă de respectivul conducător deinstituţie a fost nelegală, abuzivă, având în vedere că art. 11 din Anexa 3la H.G. nr. 1209/2003 nu o prevede. Prin urmare, instanţa de fond a datinterpretarea corectă faptelor respective în raport de normele legale carele guvernau.
Instanţa de fond a stabilit corect că unele fapte pentru careactivitatea reclamantei în anul 2006 a fost apreciată nesatisfăcător", aufost săvârşite anterior perioadei evaluate: faptele de la pct. 1 şi 3 dinAnexa la Raportul de evaluare şi fapta pentru care reclamanta a primitMustrare scrisă" (f.16, 26, 27 şi 30 dosar). Chiar dacă se pretindecunoaşterea consecinţelor doar în anul 2006, nu este legală evaluareaactivităţii din anul 2006 prin prisma unor fapte ce exced anului respectiv,săvârşite în alţi ani.
4. Instanţa de fond a apreciat corect declaraţiile martorilor, încondiţiile în care martorii reclamantei se contrazic cu cei a pârâtului.Astfel, interpretând în ansamblu proba testimonială, se adevereşte faptulcă, după schimbarea conducerii ITM Vâlcea, în anul 2006, întrereclamantă şi conducătorul instituţiei au existat discuţii legate de modulîn care reclamanta şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu, însă unele dintrefaptele imputate reclamantei, aşa cum s-a arătat şi mai sus - nu au avutlegătură cu activitatea acesteia în anul 2006.
În privinţa întocmirii situaţiilor, declaraţiile martorilor suntcontradictorii şi nu se coroborează cu alte probe.
Celelalte susţineri din Anexa la Raportul de evaluare suntnesusţinute de probe şi unele se plasează la nivelul unor supoziţii în urmareclamaţiilor primite de ITM Vâlcea.
Nu în ultimul rând, Curtea reţine şi un alt aspect denelegalitate a contrasemnării efectuate de conducătorul ITM Vâlcea.Astfel, conform art. 10 alin. 2 lit. a) din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003,contrasemnatar este funcţionarul public ierarhic superior evaluatorului,potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice. Înmod excepţional, în cazul în care, potrivit structurii organizatorice aautorităţii sau instituţiei publice, nu există un funcţionar public ierarhicsuperior evaluatorului, va fi desemnat contrasemnatar funcţionarul publiccare deţine cea mai înaltă funcţie publică din autoritatea sau instituţiapublică respectivă, iar atunci când nu este posibil, contrasemnatar va fiadjunctul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice".
Aşa cum se poate observa din lecturarea textului legal,calitatea de contrasemnatar nu este conferita de lege niciodatăconducătorului instituţiei publice, pentru că acesta, conform art. 11 alin.1 din Anexă, este destinatarul" contestaţiei administrative formulată decel evaluat împotriva Raportului de evaluare.
În speţă, în situaţia în care nu exista un funcţionar publicierarhic superior evaluatorului or, în mod excepţional, un funcţionarpublic care să deţină cea mai înaltă funcţie publică din ITM Vâlcea,calitatea de contrasemnatar revenea adjunctul conducătorului ITMVâlcea, iar nu conducătorului însuşi.
Cumularea calităţii de contrasemnatar cu aceea de conducătoral autorităţii sau instituţiei publice a fost expres evitată de lege, tocmaipentru a asigura o evaluare obiectivă a activităţii funcţionarului public.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Rang de prioritate. Dobânzi bancare aplicate creanţelor... | ZONE NATURALE PROTEJATE. TEREN PROPRIETATE PRIVATĂ. REGIM... → |
|---|
