Excludere. Fraudă în dauna societăţii şi folosirea semnăturii sociale şi a capitalului social în interesul personal
| Comentarii |
|
Legea nr. 31/1990, art. 122 alin. (1) lit. d
Poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul-administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau care se serveşte semnăturii socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Din înscrisurile aflate la dosar şi din expertiza contabilă efectuată reiese că reclamantul a ridicat din casieria societăţii o sumă mare în lei, sumă pe care nu a folosit-o pentru cheltuieli ce au legătură cu activitatea societăţii.
Decizia nr. 120/Ap din 19 octombrie 2006 - F.L.
Prin acţiunea înregistrată Ia Tribunalul Braşov, reclamantul B.l. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii H.E. şi S.C. „U.P.” S.R.L., excluderea pârâtei din societate cu radierea tuturor drepturilor şi obligaţiilor şi obligarea la plata unei sume de 5.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la predarea efectivă a bunurilor societăţii.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că a înfiinţat în 2002, împreună cu pârâta, societatea pârâtă, fiind asociaţi în cotă de 50 % fiecare, ambii având şi calitatea de administratori cu puteri egale.
Pârâta a fost, de mai multe ori, la un pas de a încheia contracte defavorizate, însă reclamantul a rectificat aceste neajunsuri.
La finele anului 2003 relaţiile între asociaţi au devenit tensionate, ajungându-se ca reclamantul să nu mai aibă nici un control asupra societăţii, nemaiavând vreun act sau ştampilă şi fiindu-i îngrădit accesul în societate. Nu a mai fost convocat la adunările generale ale asociaţilor şi nu a mai avut cunoştinţă de activul şi pasivul societăţii.
Deşi a notificat societatea, nu a primit nici un răspuns.
Prin cererea reconvenţională, pârâta H.E. a solicitat excluderea asociatului B.J. din S.C. „U.P.” SRL şi să se dispună cu privire la participarea la capitalul social al societăţii.
în motivarea cererii, pârâta a arătat că reclamantul a ridicat de Ia casieria societăţii diverse sume de bani pe care nu le-a decontat sau restituit societăţii, totalul fiind de 13.200 lei RON.
La 23.06.2003, reclamantul a vândut S.C. „U.P.” S.R.L. autoturismul marca Dacia, proprietate personală, cu suma de 13.500 lei RON, iar ulterior autoturismul a fost vândut prin intermediul societăţii cu o sumă inferioară, de 2500 Euro, însuşită de către acesta.
La aceeaşi dată reclamantul a vândut societăţii autoturismul proprietate personală, marca Peugeot, la un preţ peste valoarea reală a acestuia, de 32.430 RON (8316 Euro) însă nu a predat maşina societăţii, folosind-o în scopuri personale.
Reclamantul a încasat astfel 14.316 Euro, fără ca societatea să fi dobândit vreun folos.
Reclamantul a încheiat la datele de 27.01.2003, 20.02.2003, 08.01.2004 şi 12.03.2004 patru contracte de prestări servicii cu S.C. „U.I.” S.R.L., mult prea oneroase pentru societatea pârâtă.
Reclamantul nu s-a implicat deloc în activitatea societăţii, făcând însă decontări exagerate pentru benzină şi pentru alte produse ce nu aveau legătură cu activitatea societăţii.
Reclamantul i-a interzis accesul în sediul social.
Prin sentinţa civilă nr. 953/22.05.2006 a Tribunalului Braşov s-au respins acţiunea formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtei H.E. şi cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională H.E. împotriva pârâtei reconvenţionale S.C. „U.P.” S.R.L.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care asociatul administrator al unui S.R.L. poate fi exclus din societate.
Or, unele dintre motivele invocate atât de reclamant, cât şi de pârâtă, cum ar fi situaţia tensionată dintre asociaţi, interzicerea controlului asupra acestuia, interzicerea accesului în sediul social, necon-vocarea adunării generale a asociaţilor, neimplicarea în activitatea societăţii, nu se încadrează printre cazurile de excludere prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cu privire la motivul de excludere invocat de către pârâta H.E. în sensul că reclamantul a ridicat de la casieria societăţii diverse sume de bani pe care nu le-a decontat ori restituit societăţii, instanţa a reţinut că, aşa cum indică expertul, aceasta s-a făcut dintr-o greşeală de înregistrare în contabilitate. Astfel, reclamantul a ridicat suma de
111.000.000 lei ROL fără dispoziţii de plată pe care să existe şi semnătura pârâtei din contul 455 „sumă datorată asociaţilor”, cont prin care se ţine evidenţa sumelor lăsate temporar la dispoziţia societăţii de către asociaţi. Reclamantul a considerat că există în respectivul cont sume de bani pe care are dreptul să le ridice, datorită unei greşeli de înregistrare în contabilitate, care a fost corectată ulterior şi care nu s-a dovedit a fi imputabilă acestuia.
Or, faptei reclamantului de a ridica sumele de bani dintr-un cont pe care îl consideră corect şi de unde avea voie să încaseze bani îi lipseşte elementul voliţional care să permită concluzia că ar fi dorit să comită fraudă în dauna societăţii.
De altfel, reclamantul a restituit 8.000.000 lei ROL iar pentru diferenţă, în caz de refuz de restituire, societatea are acţiune în justiţie pentru recuperarea acesteia. Trebuie menţionat şi că pentru diferenţa până la totalul de 140.000.000 lei, doar dispoziţiile de plată pentru suma de 111.000.000 lei nu poartă semnătura pârâtei H.E.
Nu poate fi primit nici motivul de excludere a reclamantului datorită vânzării celor două autoturisme menţionate de pârâtă în reconvenţională, către societate. Potrivit concluziilor expertului operaţiunile de vânzare-cumpărare au fost înregistrate în contabilitatea societăţii iar suma reprezentând preţul a fost descărcată în casieria societăţii, nedovedindu-se că vânzarea s-ar fi făcut la preţuri peste valoarea reală de piaţă. Aşadar, susţinerea pârâtei că reclamantul şi-ar fi însuşit parte din preţul obţinut din vânzarea autoturismelor este neîntemeiată, la fel şi cea în sensul că nu ar fi predat societăţii autoturismul marca Peugeot, expertul arătând că toate autovehiculele cumpărate de societate au fost recepţionate şi înregistrate în evidenţa contabilă.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că ar fi prejudiciat societatea prin încheierea de contracte cu S.C. „U.I.” SRL, la care este asociat unic şi administrator, în condiţii dezavantajoase pentru S.C. „U.P.” SRL şi cu intenţia de a frauda-o pe aceasta şi nici că ar fi făcut decontări exagerate pentru benzină şi alte produse care nu are legătură cu activitatea societăţii, aşa cum susţine pârâta.
Modalitatea de plată stabilită prin contractele de prestări servicii în sensul plăţii unui avans, nu înseamnă neapărat condiţii mai oneroase pentru o parte.
Aşa cum arată expertul, în perioada în care ambele părţi administrau societatea, au fost făcute unele cheltuieli înregistrate în contul cheltuielilor de protocol şi care nu aveau legătură cu cheltuieli de producţie. Aşadar, cheltuielile au fost făcute de ambele părţi şi nu doar de reclamant.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta H.E. solicitând modificarea în parte în sensul admiterii cererii reconvenţionale.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul-administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau care se serveşte semnăturii socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Din înscrisurile aflate la dosar şi din expertiza contabilă efectuată reiese că reclamantul a ridicat din casieria societăţii suma de
140.000.000 lei din care nu a decontat suma de 132.000.000 lei, sumă pe care nu a folosit-o pentru cheltuieli ce au legătură cu activitate societăţii.
Susţinerea instanţei, potrivit căreia reclamantul a ridicat bani dintr-un cont al societăţii din care ştia că ar dreptul de a ridica bani din societate nu este întemeiată atâta timp cât a ridicat sume din contul 455 în care se ţine evidenţa sumelor lăsate de asociaţi la dispoziţia societăţii, iar reclamantul nu a lăsat la dispoziţia societăţii nici o sumă de bani care să fie înregistrată în contul 455, deci nu avea dreptul de a ridica bani din contul 455.
Chiar şi în condiţiile în care avea dreptul de a ridica din societate, avea obligaţia de a justifica modul în care a cheltuit banii în interesul societăţii, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Ulterior suma de 111.000.000 lei ridicată de reclamant din contul 455 a fost stornată în contul 542 „avansuri de trezorerie în care se ţine evidenţa avansurilor de trezorerie acordate în scopul achiziţiilor de stocuri de către salariaţii societăţii, însă nici din acest cont reclamantul nu avea dreptul de a ridica bani întrucât nu era salariat al societăţii.
Reclamantul s-a folosit de semnătura socială în folosul său şi al societăţii sale S.C. „U.I.” S.R.L.
Pârâtul reconvenţional a vândut la data de 23.06.2003 societăţii S.C. „U.P.” S.R.L. două autovehicule la preţuri supraevaluate, respectiv un autoturism marca Peugeot la preţul de 3243.0 RON, pe care nu l-a predat societăţii nici până în prezent, fapt recunoscut la interogatoriu, fiind acţionat în instanţă pentru nepredarea acestuia şi un autoturism Dacia Nova cu preţul de 135.000.000 lei vândut ulterior după doar 5 luni la preţul de 85.000.000 lei, fiind evident că cele două vânzări au fost realizate în interesul reclamantului.
Cele patru contracte încheiate între S.C. „U.I.” S.R.L. - firma reclamantului în calitate de executant şi S.C. „U.P.” S.R.L. în calitate de beneficiar în anii 2003 şi 2004 au fost dezavantajoase pentru S.C. „U.P.” S.R.L. în condiţiile în care beneficiarul trebuia să plătească în avans 30 - 50 % din valoare la data semnării contractului, fără a mai ţine cont de valoarea lucrărilor stabilite prin contracte.
Contractul 14/12.04.2004 încheiat între S.C. „U.I.” S.R.L. în calitate de executant şi S.C. „U.P.” S.R.L. în calitate de beneficiar având ca obiect reamenajarea apartamentului de protocol vizează imobilul în care îşi au sediul atât S.C. „U.P.” S.R.L., cât şi S.C. „U.I.” S.R.L.
Acţiunile descrise mai sus au fost comise de către reclamant în interesul personal şi nu în interesul societăţii, încadrându-se în dispoziţiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Pretenţiile reclamantei reconvenţionale cu privire la structura capitalului social şi continuare activităţii societăţii cu asociat unic vor fi respinse ca premature.
Existând clauză expresă în contractul de societate, S.C. „U.P.” S.R.L. îşi poate continua activitatea cu asociat unic în cazul excluderii celuilalt asociat cu condiţia menţinerii cuantumului capitalului social cerut de lege pentru societăţile cu răspundere limitată.
Părţile sociale ale asociatului exclus vor dispărea ca urmare a reducerii proporţionale a capitalului social, ce poate fi hotărâtă benevol de asociaţi, sau se va impune hotărârii acestora ca urmare a ruperii echilibrului între valoarea activului social net şi valoarea capitalului social, fie se vor redistribui asociatului existent, crescând numărul părţilor sociale ale asociatului existent, fie se vor redistribui către terţi, modificându-se astfel structura capitalului social.
Potrivit art. 222 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 asociatul exclus are dreptul, în cazul excluderii, la o sumă de bani care să reprezinte valoarea părţii din patrimoniul social deţinute.
Faţă de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a admis în parte apelul declarat de reclamanta reconvenţională H.E. împotriva sentinţei Tribunalului Braşov care a fost schimbată în sensul admiterii în parte a cererii reconvenţionale formulate de reclamanta H.E. în sensul excluderii pârâtului reconvenţional din S.C. „U.P.” S.R.L. şi respingerii capetelor de cerere privind structura capitalului social şi continuarea activităţii societăţii cu asociat unic, menţinându-se dispoziţiile sentinţei privind respingerea acţiunii principale.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Suspendarea hotărârii A.G.A.... | Dizolvare societate. Asociat unic aflat în procedura de dizolvare → |
|---|
