Licitaţie publică pentru vânzarea bunurilor societăţii. Lichidare voluntară. Existenta unei notificări de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001. Nulitatea licitaţiei
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (41) Legea nr. 325/2005, art. 48 alin. (1)
Motivele de recurs ce vizează modul de desfăşurare a licitaţiei sunt nerelevante, având în vedere că o licitaţie ţinută pentru vânzarea unui bun pentru care există interdicţie expresă de vânzare, sub sancţiunea nulităţii, nu este legală.
Decizia nr. 590/R din 23 noiembrie 2006 - F.L.
Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. „K” S.R.L. a chemat în judecată pârâtele S.C. „A” S.A. şi S.C. „L.G.” S.R.L., solicitând să se constate că este adjudecatara activului imobil „sediu administrativ situat în Braşov, compus din clădire P+l, teren aferent de 1089 mp, clădire anexă (club), teren aferent de 750 mp şi cotă indiviză din utilităţi” şi să fie obligate pârâtele să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru activul de mai sus, la preţul de adjudecare.
în motivarea cererii, reclamant a arătat că pârâta S.C. „A” S.A. se află în lichidare voluntară, lichidatorul S.C. „L.G.” S.R.L. anunţând organizarea licitaţiei publice cu strigare de tip competitiv sau olandeză, conform Legii nr. 137/2002 şi H.G. nr. 577/2002, pentru vânzarea bunurilor societăţii în lichidare.
întrucât nici unul dintre ofertanţi nu a oferit preţul cerut, ambii ofertanţi licitatori au făcut oferte ferme irevocabile cuprinzând preţul oferit pentru adjudecarea activului: D.C. a oferit primul 10 % din preţul de pornire, iar S.C. „K” S.R.L. 20 %.
Organizatorul licitaţiei, cu nerespectarea Legii nr. 137/2002 şi H.G. nr. 577/2002, a declarat că nu poate considera actul adjudecat de cel care a oferit preţul cel mai mare şi a încheiat procesul-verbal de licitaţie nr. 313/29.12.2005. S-a invocat existenţa adresei nr. 681835/C/25.11.2005 prin care, Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, făcea cunoscută existenţa unei notificări de restituire a imobilului licitat, făcută de Consistoriul Districtual Evanghelic C.A. Braşov, conform OUG nr. 94/2000.
S-a susţinut că reclamanta este adjudecatara activului licitaţiei deja desfăşurate.
Existenţa notificării nu este în măsură a duce la nedesfăşurarea licitaţiei, prin Legea nr. 325/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 54/2005, prevăzându-se că se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi orice procedură de executare silită îndreptată împotriva S.C. „A” S.A. până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară.
Prin sentinţa civilă nr. 1087/8.06.2006 a Tribunalului Braşov s-au respins cererile formulate de reclamanţii S.C. „S.C” S.R.L. şi D.C., în contradictoriu cu pârâta S.C. „A” S.A., ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
La data de 29.11.2005 s-a încheiat procesul-verbal de licitaţie nr. 313, în care s-a menţionat că a fost primită de către S.C. „L.G.” S.R.L. ca lichidator al pârâtei S.C. „A” S.R.L., de la Guvernul României -Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri mobile care au aparţinut cultelor religioase din România, adresa nr. 681835/C/25.11.2005, prin care erau încunoştinţaţi că a fost formulat de către Consistoriul Districtual Evanghelic C.A. Braşov, în ceea ce priveşte imobilul situat în Braşov, str. Lungă nr. 160, pentru care fusese publicat anunţul de vânzare la licitaţie, cerere de retrocedare.
întrucât, prin adresă, se face cunoscut că, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, înstrăinarea imobilului de mai sus, Comisia a anulat licitaţia.
Instanţa constată că, din adresa existentă la fila 48 dosar fond, rezultă că, în privinţa imobilului în litigiu, a fost într-adevăr formulată cerere de retrocedare, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
Comisia de licitaţie a primit adresa la data de 27.11.2005, iar prin aceasta era încunoştinţată şi despre sancţiunile care se aplică în cazul înstrăinării abuzive a imobilului pentru care s-a formulat cerere de retrocedare.
Art. 7 din O.U.G. nr. 94/2000 interzice în mod expres sub sancţiunea nulităţii absolute, înstrăinarea unui imobil pentru care a fost formulată cerere de retrocedare, până la soluţionarea prevederilor administrative sau judiciare, de restituire a acestuia. Dispoziţii asemănătoare sunt prevăzute şi la art. 20 alin. (41) din Legea nr. 10/2001.
Scopul acestor interdicţii este lesne de înţeles şi nu intră în nici un fel în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 325/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 54/2005 care dispun că se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare şi de executare silită pornite împotriva unei societăţi aflate în lichidare voluntară, până la finalizarea procedurii de dizolvare şi lichidare.
Aceste din urmă prevederi au drept scop împiedicarea realizării creanţelor împotriva societăţii în lichidare în alt mod decât pe calea procedurii de dizolvare, pentru a se realiza, pe cât posibil o repartizare unitară a creanţelor şi datoriilor societăţii în lichidare.
în mod evident, dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 şi Legii nr. 10/2001 ar fi lipsite de conţinut şi finalitate dacă s-ar interpreta în sensul că dispoziţiile Legii nr. 325/2005 au prioritate de aplicare, ajungându-se practic ca nici unul dintre imobilele deţinute de o societate aflată în lichidare voluntară să nu mai poată fi restituit şi scos la vânzare prin licitaţie.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii D.C. şi S.C. „S.C.G.” S.R.L.
în motivarea apelului, reclamantul D.C. arată următoarele:
Oferta publică de vânzare la licitaţie este un act juridic unilateral care nu mai poate fi revocat, odată ajunsă la cunoştinţa destinatarilor.
Licitaţia trebuia să se ţină cu strigare de tip competitiv sau olandeză, respectiv în ipoteza în care nu se obţinea preţul de pornire al licitaţiei, acesta trebuia scăzut.
Preşedintele comisiei de licitaţie, fie că a anunţat preţul licitaţiei (martorul E.E.), fie că nu a făcut un asemenea anunţ, (martorul B.N.), nu s-a conform obligaţiei cuprinde în Regulament şi în art. 177 raportat la art. 60 din H.G. 577/2002 şi nu a scăzut preţul de pornire a licitaţiei deşi nici unul dintre cei 2 ofertanţi, nu a oferit acest preţ.
Preşedintele Comisiei de licitaţie a declarat licitaţia anulată şi apoi a declarat licitaţia ca fiind nedeschisă deşi obligaţia lui era aceea de a continua licitaţia.
Licitaţia nu putea fi anulată de pârâtă întrucât anularea este o sancţiune pe care nu şi-o poate aplica partea însăşi; la fel, licitaţia nu poate fi considerată ca fiind deschisă, de vreme ce au fost deschise plicurile cu documentele de eligibilitate, au fost declaraţi admişi reclamanţii, s-a prezentat bunul aferent spre vânzare.
Cererii reclamantului apelant îi este indiferentă solicitarea de retrocedare a imobilului, atâta vreme cât nu se cunoaşte rezultatul licitaţiei şi nici dacă celălalt reclamant va mai participa sau nu la licitaţie.
Invocarea existenţei unei notificări de retrocedare nu are relevanţă, de vreme ce lichidatorul ştia despre această notificare.
In motivarea recursului, S.C. „S.C.G.” S.R.L. arată următoarele:
Existenţa notificării formulate în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 nu era în măsură să conducă la nedesfăşurarea în condiţiile Legii nr. 137/2002, a H.G. nr. 577/2002 a licitaţiei.
Potrivit art. VI pct. 3 din O.U.G. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 şi a Ordonanţei nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002, actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Ipoteticul act de înstrăinare ce trebuia încheiat urmare a adjudecării imobilului, s-ar fi încheiat cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Prin Legea nr. 325/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 54/2005 s-a stabilit că se suspendă judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită îndreptată împotriva S.C. „A” S.A., până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară.
Prin efectul Legii nr. 325/2005 procedurile extrajudiciare administrative de retrocedare a bunului „sediu administrativ” sunt suspendate până la finalizarea lichidării.
Legile speciale sunt cele în materia lichidării voluntare - Legea nr. 325/2005 şi O.U.G. nr. 54/2005 care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (41) din Legea nr. 10/2001 potrivit căreia sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea prevederilor administrativ este interzisă înstrăinarea bunurilor imobile notificate.
Interesul ocrotit de Legea nr. 325/2005 este unul general, iar cel prevăzut de art. 20 alin. (41) din Legea nr. 10/2001 este unul particular.
Ceea ce i-a determinat pe organizatorii licitaţiei să o anuleze nu a fost existenţa notificării, ci faptul că nu au obţinut preţul dorit.
Martorul reprezentant al organizatorului licitaţiei a arătat că recurenta a hotărât să adjudece prin preluarea riscului notificări şi că vânzarea s-ar fi făcut dacă ar fi fost obţinut preţul dorit.
Odată începute procedurile de licitaţie, aceasta nu poate fi oprită decât în cazul în care este un singur ofertant care nu oferă preţul de pornire sau în cazul în care, dacă participă cel puţin 2 ofertanţi, nu se oferă cel puţin 20 % din preţul de pornire.
în speţă s-au prezentat doi ofertanţi iar reclamanta a oferit un preţ egal cu 20 % din preţul d pornire, motiv pentru care trebuia declarată câştigătoare reclamanta.
Notificarea nu poate duce la întreruperea procedurilor de licitare.
Intimata S.C. „A” S.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, pentru următoarele considerente:
Suspendarea priveşte doar acţiunile având ca obiect recuperarea creanţelor, urmând ca aceste acţiuni să se realizeze într-un cadru unitar şi concursual, şi nu acţiunile ce pun în discuţie dreptul de proprietate.
Chiar dacă s-ar considera că suspendarea priveşte şi cererea de retrocedare, aceasta este doar temporară, însemnând doar o interpretare temporară a procedurilor administrative sau judiciare privitoare la retrocedare, ceea ce nu înseamnă înlăturarea efectelor declanşării procedurilor bazate pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 325/2005 se suspendă pe termen de 18 luni judecarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare, precum şi orice procedură de executare silită îndreptată împotriva pârâtei, până la finalizarea procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară prevăzut de O.U.G. nr. 88/1997, dar nu mai mult de
31.12.2005.
Suspendarea priveşte doar acţiunile având ca obiect recuperarea creanţelor, urmând ca aceste acţiuni să se realizeze într-un cadru unitar şi concursual şi de altfel este doar temporară.
Art. 20 alin. (41) din Legea nr. 10/2001 interzice în mod expres, sub sancţiunea nulităţii absolute, înstrăinarea unui imobil pentru care a fost formulată cerere de retrocedare.
Faptul că lichidatorul cunoştea despre notificarea cererii de retrocedare şi că participanţii la licitaţie şi-au asumat sau nu cumpărare imobilului pe riscul lor, sunt lipsite de relevanţă şi nu pot valida un act încheiat cu nerespectarea legii.
Motivele de recurs ce vizează modul de desfăşurare a licitaţiei sunt nerelevante, având în vedere că o licitaţie ţinută pentru vânzarea unui bun pentru care există interdicţie expresă de vânzare, sub sancţiunea nulităţii, nu este legală.
Pentru aceste considerente, recursurile formulate au fost respinse.
| ← Dizolvare societate. Asociat unic aflat în procedura de dizolvare | încheierea judecătorului delegat la oficiul registrului... → |
|---|
